Ambigua Sfantului Maxim Marturisitorul - Cum se naste placerea.....
1. Originea plăcerii oprite (păcătoase)
Sfântul Maxim spune că plăcerea păcătoasă (pentru cele oprite) își are originea în dorința față de lucrurile sensibile, adică materiale, trupești. Această plăcere apare prin simțuri – văz, auz, gust, etc.

„Fiindcă plăcerea nu este altceva decât o formă a senzației modelate... de o poftă irațională.”
Plăcerea nu este ceva propriu simțurilor în sine — simțurile percep, dar pofta irațională (pasiunea) intervine și modelează acea senzație în direcția plăcerii. Deci plăcerea apare când pofta se lipește de o senzație.

> „Pofta adăugată la senzație se transformă în plăcere... senzația mișcată de poftă naște plăcerea când atinge lucrul sensibil.”
Aici explică exact „formula”:
Simțurile percep ceva → se naște o senzație.
Dacă în acel moment există și poftă (dorință irațională), atunci senzația e colorată de plăcere.
Plăcerea apare în contactul cu obiectul sensibil (gustul, atingerea, vederea...).

> „Cunoscând deci sfinții că sufletul mișcându-se... spre cele sensibile îmbracă o formă pământească...”
Sfinții știu că atunci când sufletul caută cele trupești, el coboară, se „pământifică”. Se face trupesc. Dar dacă se mișcă potrivit firii, adică spre Dumnezeu, atunci:
sufletul și trupul se sfințesc,
omul se înfrumusețează prin virtute,
se apropie de Dumnezeu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu