joi, 27 iulie 2017

Cum sa-i ajutam pe copii sa-si controleze furia?


Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

DE LA 0 LA 7 ANI
Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.
DE LA 7 LA 14 ANI
Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.
DE LA 14 LA 21 DE ANI
Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe este criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.
DE LA 21 LA 28 DE ANI
Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi creerea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie.
Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.
DE LA 28 LA 35 DE ANI
Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.
DE LA 35 LA 42 DE ANI
Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus.
Relația cu societatea, deasemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.
DE LA 42 LA 49 DE ANI
Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.
Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existenţiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens în afara bunurilor materiale?
DE LA 49 LA 56 DE ANI
Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții.

Extras din cartea lui Bernard Werber “Împeriul Îngerilor”

luni, 24 iulie 2017

Dacă omul modern ar cunoaște aceste 7 etape ale relației, multe divorțuri ar putea fi evitate!

Fiecare din noi îşi alege partenerul de viaţă şi fiecare din noi crede că iubirea adevărată e cea de la începutul relației. Însă odată ce romantismul dispare şi ochelarii “roz” cad, partenerii se confruntă cu primele greutăți, primele încercări ale relației, iar cineva consideră că iubirea a trecut.
Fidelitatea şi răbdarea – sunt principalele calități ale iubirii. Iar dacă aţi decis că în relația voastră “iubirea s-a terminat”, fiţi siguri, ea nici nu a început.
Aceste 7 etape ale relației îţi vor demonstra că iubirea adevărată vine cu timpul:
1.Etapa florilor şi bomboanelor
Această etapă durează aproximativ 18 luni. Bărbații şi femeile se îndrăgostesc, hormonii “dansează” şi ei văd totul în “roz”. În această perioadă totul la partener ţi se pare perfect. Se simt de parcă sunt amețiți. În această perioadă nu ar trebui să te grăbești cu decizii serioase, deoarece mai devreme sau mai târziu amețeala trece şi totul revine la locul său.
2.Etapa suprasaturării
La această etapă începi să privești treaz şi partenerul şi relația, multe sentimente se potolesc, treptat vă deprindeți unul cu celălalt. În consecință comportamentul se schimbă – ambii parteneri se comportă mult mai relaxat şi firesc.
3.Etapa dezgustului
Etapa care nu poate fi evitată în orice relație pe termen lung. Certurile şi reproşurile sunt caracteristice acestei etape. Vi se pare că cel mai simplu mod de a evita toate acestea – este despărțirea sau divorțul. Despărțindu-vă, peste o perioadă de timp veţi intra în etapa bomboanelor cu o altă persoană, trecând din nou toate etapele, până veţi ajunge la aceasta.
4.Etapa răbdării
La această etapă partenerii dobândesc înţelepciune. Certurile nu mai sunt atât de dramatice, pentru că ambii parteneri înţeleg că cearta se termina, iar relaţia trebuie să continuie. Dacă ambii parteneri fac totul ca să-şi dezvolte răbdarea, cu timpul vine înțelepciunea.
5.Etapa respectului şi obligațiunilor
Aceasta este prima etapă a iubirii adevărate, deoarece până acum iubire încă nu a existat. Partenerii încep să-şi înţeleagă obligaţiunile, gândindu-se nu la ceea ce îi datorează partenerul, ci la ceea ce ar putea face şi ce ar putea să-i ofere iubitului său.
6.Etapa prieteniei
La această etapă partenerii devin foarte apropiați. Au încredere absolută unul în celălalt. Etapa prieteniei deschide calea către adevărata iubire.
7. Etapa iubirii adevărate
Spre iubirea adevărată oamenii fac o cale foarte lungă, trecând împreună prin situații şi etape complicate ale vieții. IUBIREA ADEVĂRATĂ – nu cade din cer, aşa cum consideră mulți oameni. Pentru iubirea adevărată, matură – omul trebuie să crească, să renunțe la prejudecăți şi egoism.


marți, 11 iulie 2017

Dezechilibrele din relații



Oare de ce par, și majoritatea și sunt, toate relațiile dezechilibrate? Oare numai acum există aceste dezechilibre? Întrebări care și le pun tot mai mulți oameni pentru că se pare că acea celulă de bază numită familie este serios amenințată de dezechilibrele din relații.

Aceste dezechilibre au existat și înainte, nu sunt ceva nou, doar că pur și simplu această problemă pare a fi explodat de parcă ar fi fost o bombă cu ceas. Și chiar este o bombă cu ceas. De ce? Pentru că aceste dezechilibre s-au născut în momentul în care a început să se manifeste dezechilibrul dintre energiile feminine și cele masculine. Iar programarea a fost ca explozia să aibă loc atunci când sosește momentul eliminării lui.

Aici nu mă refer la femei și bărbați, ci la energiile feminine și masculine care există în fiecare dintre noi. Dacă în noi înșine aceste energii nu sunt echilibrate, înseamnă că suntem o persoană dezechilibrată. În momentul în care intri într-o relație cu o persoană la fel de ”echilibrată” ca și tine, dezechilibrul din relație este și mai mare, și mai evident.

Multă vreme a existat ideea că femeia echilibrează bărbatul și bărbatul echilibrează femeia pentru că religia, și mai apoi societatea, au statutat că femeia este jumătatea bărbatului și gata, dezechilibrul dispare pentru că s-a format un întreg. Mare neadevăr. Când pui două entități dezechilibrate la un loc, cum ai vrea să obții echilibru? În anumite situații acest lucru este posibil, dar nu în domeniul relațiilor.

O relație între două persoane nu ar trebui privită ca un mijloc de echilibrare, pentru că nu acesta este rostul unei relații. Ce presupune o relație? În primul rând o împărtășire echilibrată de sentimente, idei, activități și tot ceea ce membrii acelei relații consimt prin liber arbitru și alegerea lor că doresc să împărtășească.

Ceea ce se omite însă este că nu poți manifesta în afara ta ceea ce nu există în tine. Dacă în tine nu există echilibru, cum ai vrea să-l manifești în afara ta? Dacă în tine nu există iubire de sine, acceptare de sine, înțelegere și sensibilitate, precum și multe altele, ce vrei să manifești în afara ta?

Atâta timp cât o persoană nu este echilibrată, ea nu va putea intra într-o relație echilibrată cu o altă persoană. Iubirea de sine nu înseamnă egoism sau narcisism. Înseamnă să te iubești pe tine însuți/însăți cu toate părțile tale, ”bune/rele” știind că ești pe Pământ într-o călătorie de descoperire de sine.

Dacă ai ajuns să te iubești pe tine însuți/însăți îl vei iubi în același mod și pe celălalt pentru că ȘTII că și el/ea se află în exact aceiași călătorie ca și tine. Nu vei mai căuta în alții ceea ce-ți ”lipsește” pentru că vei ști că nimeni nu-ți poate oferi ceea ce tu nu ai în tine, ci că este necesar ca tu însuți/însăți să dobândești acel ceva pentru tine.

Celălalt poate să-ți reflecte/arate ceea ce mai ai de obținut pentru tine însuți/însăți, dar nu-ți poate oferi mai mult de atât. Și, de fapt, acesta este singurul rol pe care îl jucăm unul față de celălalt într-o relație, de orice fel ar fi aceasta. Suntem unii oglinzile altora și acesta este motivul pentru care ne atragem reciproc chiar dacă acest lucru nu este evident la început.

Nu mai vorbesc de faptul că există și relațiile de tip karmic care sunt stabilite încă înainte de naștere de către cele două suflete, sau mai multe, implicate în acea relație. Prin relații ne oferim lecții de viață unii altora prin care sufletul să poată învăța ceea ce are de învățat pentru a se putea aduce pe el însuși în starea de echilibru.

Când nu-ți mai proiectezi așteptările, frustrările, neîmplinirile asupra celuilalt/celorlalți, ci le cauți cauza în tine însuți/însăți, nu mai există nici un motiv de dizarmonie în relație. Asta dacă toate părțile implicate în acea relație au ajuns la acest nivel de conștientizare. Dacă nu, în cele din urmă relația se va rupe.

Dezechilibrele din relații nu fac altceva decât să manifeste dezechilibrul din oameni. O relație echilibrată nu înseamnă că este liniară, plictisitoare, etc., dimpotrivă, poate fi de foarte multe ori una furtunoasă de-a dreptul, dar dacă membrii ei au înțeles scopul relației lor, vor fi recunoscători unul celuilalt pentru oportunitatea de creștere oferită.

Un alt factor care pune presiune pe relații, mai ales pe cele de cuplu, este ”Până când moartea vă va despărți.” Adică să suporți toate dezechilibrele manifestate de celălalt pentru că o dogmă/regulă exterioară ție îți spune că asta ”trebuie” să faci.

Pentru că nimic din ceea ce este iluzie, vechi, neadevărat nu mai poate exista în noile energii, va exista/există o explozie de divorțuri/separări pentru că această dogmă încalcă libera alegere a celor implicați într-o astfel de relație dezechilibrată. Sau pur și simplu pentru faptul că cele două suflete au ajuns la concluzia că și-au dat unul altuia ceea ce aveau de dat.

Pot exista și relații care se formează numai pentru punerea în evidență a unui dezechilibru fără a însemna că și trebuie să rezolve acel dezechilibru. Pot să-ți arăt care este problema, dar asta nu înseamnă că trebuie să ți-o și rezolv. Ceea ce încă nu se înțelege este că nimeni nu este răspunzător pentru propriile noastre dezechilibre.

Starea de acceptare, de recunoștință urmată de lucrul cu tine însuți/însăți este cea care va duce la rezolvarea propriului dezechilibru, nu schimbarea celuilalt astfel încât să corespundă așteptărilor și cerințelor tale. Asta chiar nu va rezolva nimic, ci va adânci dezechilibrul. Și din păcate, din toate părțile implicate în acea relație.

Exteriorul este manifestarea interiorului. Nu poți manifesta în exterior ceea ce nu ai în interior. Este o regulă atât de evidentă, dar oamenii nu vor să-i vadă aplicarea în absolut orice domeniu al vieții. Cum vrei să vinzi varză dacă tu nu ai varză? Cum vrei să fii sătul când n-ai mâncat? Indiferent de tipul de ”mâncare”. J

Da, relațiile explodează și vor exploda în continuare pentru simplul fapt că nu mai sunt tolerate dezechilibrele de nici un fel. Când oamenii vor înțelege acest lucru, și relațiile se vor schimba și vor deveni un instrument de creștere nu unul de stagnare sau, și mai rău, de tortură.

Când ești în echilibru în tine însuți/însăți, poți vedea procesul prin care trec cei din jurul tău și chiar persoana cu care te afli într-o relație și nu te vei mai lăsa agățat și scos din propriul tău echilibru, ci vei lua decizia care este cea mai potrivită pentru tine în acel moment. Și nu există decizie bună sau rea, există doar alegerea pe care TU alegi să o faci. Din care înveți, crești și atingi un nou nivel de echilibru. De ce? Pentru că nimic nu este static, iar viața își urmează propria sa dinamică. Și evoluția la fel.

Namaste!

miercuri, 5 iulie 2017

Sfaturi ca v-ar putea ajuta să scăpați de depresie!

Neurobiologul american Alex Korb ne împărtășește gândurile sale despre fericire:
1. Cea mai importantă întrebare
Dacă sunteți într-o perioadă mai dificilă, puneți-vă o întrebare: “Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu?”
Probabil ați râs ironic citind asta și v-ați întrebat dacă sentimentul de mulțumire are vreun impact biologic asupra creierului. Chiar are!
Știți cum funcționează preparatul antidepresiv bupropion? El stimulează secreția neuromediatorului dopamina, precum și sentimentul de mulțumire.
Dar știți cum funcționează fluoxetina? Stimulează neuromediatorul serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.
Unul din principalele efecte ale mulțumirii este creșterea nivelului de serotonină. Atunci când îi mulțumiți lui Dumnezeu, vă concentrați pe laturile pozitive ale vieții dvs., fapt ce crește secreția de serotonină.
2. Exprimați-vă sentimentele negative
Nu vă simțiți bine? Definiți cumva starea dvs. Ce este: tristețe, îngrijorare, supărare?
Acest mic exercițiu e suficient ca să vă simțiți mai bine! Credeți că e o glumă? Creierul dvs. crede altceva!
În unul din experimente participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Precum s-a și prevăzut, amigdalele reacționau la emoțiile reprezentate.
Dar când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, la ei se activiza cortexul cerebral prefrontal ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul lor asupra omului.
3. Luați o decizie
Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că după ce luați o decizie parcă vă simțiți mai ușurat? Această senzație nu e întâmplătoare.
Neurobiologia arată că luarea deciziilor reduce îngrijorarea și anxietatea. Asta pe lângă faptul că se rezolvă problemele…
În procesul de luare a deciziilor noi elaborăm anumite intenții și stabilim anumite obiective. Toate acestea au un impact pozitiv asupra cortexului prefrontal, reducând intensitatea tulburărilor și îngrijorărilor. În afară de aceasta luarea deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și acțiuni negative.
În sfârșit luarea deciziilor transformă viziunea noastră asupra lumii, fapt ce iarăși ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm.
4. Intrați în contact cu oamenii
În una din cercetări participanții se jucau într-un joc computerizat cu minge. Unul din jucători arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era om, cel de-al doilea jucător fiind calculatorul.
Dar participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un om viu. Cum credeți, ce se întâmpla atunci când colegul refuza să îi întoarcă mingea?
Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte creierul nostru percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura piciorul, de exemplu.
Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.

Altfel spus pentru creier sunt foarte importante relațiile cu alți oameni. Vreți să le ridicați la un alt nivel? Comunicați mai strâns cu prietenii și colegii, iar pe oamenii dragi îmbrățișați-i și sărutați-i mai des!