Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

„Tulburările psihice au crescut. Sigur că au crescut și instrumentele sau medicamentele sau tehnicile terapeutice prin care le remediem, dar în mod cert au crescut. Iar în societatea românească asistăm la o mai mare deschidere față de psihoterapie. Practic, începem tot mai mult să avem o civilizație urbană, o civilizație în care tot mai mulți oameni trăiesc în oraș, nu mai au inhibițiile unei civilizații rurale, care credeau că dacă mergi la terapeut înseamnă că ești nebun și că ai o mare problemă. Nu, a merge la terapeut acum este un lucru firesc. Aș compara mersul la terapeut ca și cum ai avea nevoie de un antrenor la un moment dat. Să presupunem că cineva aleargă pe pistă și, la un moment dat, își dă seama că nu mai aleargă cum alerga altădată. Atiunci cheamă un antrenor, care vine de pe margine, o vreme aleargă alături de el, aleargă lângă antrenorul respectiv, antrenorul îi spune tot felul de lucruri, cum anume să alerge, ce să facă, face diverse proceduri de antrenament, nu p

Hipersenzitivitatea, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de sensibilitate a procesării senzoriale (SPS) (Aron și Aron, 1997) este o trăsătură înnăscută, prezentă la 15-20% din populație. Aceasta constă în creșterea sensibilității sistemului nervos central, o procesare profundă a stimulilor, atât externi, cât și interni, și un stil cognitiv caracterizat de tendința de a procesa informațiile într-un mod elaborat(Aron, Aron, & Jagiellowicz, 2012). Elaine Aron (2004), cea care a început cercetările în acest domeniu, a conceptualizat un model de definire a acestei trăsături din 4 perspective ( DOES ): D – ( deep procesing ): procesare profundă a informațiilor din mediu, reflectivitate; O – (overstimulation): tendința de a fi copleșiti de cantitatea informațiilor pe care le procesează; E – ( emotional reactivity, empathy ): empatia de care dau dovadă aceste persoane și reactivitatea lor emoțională ca răspuns la trăirile celorlalți; S – (subtleties) – subtilitățile, n