Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Acesta „presupune abilități sociale deficitare, copilul reușind să demonstreze abilități comunicațional funcționale doar în anumite situații, iar în altele se instalează imposibilitatea comunicațională. Mutismul electiv face parte din categoria tulburărilor de funcționare socială cu debut în copilărie și adolescență, având mediul ca factor declanșator sau de menținere a deficitelor. Prin urmare, aceste tulburări trebuie deosebite de tulburările pervazive de dezvoltare, unde implicațiile sociale sunt o rezultantă a deficitelor biologice constitutive” (Trandafir, 2021, p.355). Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a, criteriile de diagnostic pentru mutismul selectiv sunt: 1. „Incapacitate constantă de a vorbi în situații sociale în care este de aşteptat ca persoana să vorbească (ex. la şcoală), deşi în alte situații vorbeşte. 2. Perturbarea influenţează rezultatele şcolare şi profesionale sau comunicarea socială. 3. Durata perturb

  În cartea sa “Copiii la putere”, David Eberhard a analizat principiile care stau la baza educației parentale și, în opinia sa, libertatea pe care copiii o primesc în sistemul de educție nordic este una exagerata, ceea ce duce la formarea unor generații de adulți fără empatie socială, cu șanse mari de a eșua în viață, cu tendințe sinucigașe, victime ale viciilor. “Trăim în epoca copiilor desfrânați și needucați. A-i spune nu unui copil nu este același lucru cu a bate un copil” Potrivit lui David Eberhard, permisivitatea prea mare a părinților din ziua de azi, îi transformă pe copii în niște monștri. Deși sistemul de educație scandinav se remarcă prin rezultate excepționale din punct de vedere intelectual, psihiatrul susține că un copil prea răsfățat, căruia i s-au permis prea multe, riscă să sfârșească prin a fi dezamăgit în viață. “Trăim în epoca copiilor desfrânați și needucați, iar părinții preferă să nu intervină în proces. Înainte, societatea noastră era una a adulților. Existau

  Cu cât mai matur devine omul, cu atât mai mult vrea să își întemeieze o familie. Dar acest lucru nu este ușor. Căsătoria nu neapărat va fi fericită. Cum să distingi o căsătorie fericită de una nefericită? După următoarele 15 semne: 2. S*xul de calitate . Oricât de puternică ar fi legătura spirituală, ea nu va fi suficientă fără cea trupească. Prin urmare, trebuie să acordați o atenție deosebită vieții sexuale. 2. Încrederea.  Fără ea, nicio relație nu are sens. Dacă un partener încearcă să-l controleze pe celălalt, căsătoria se va destrăma rapid. 3. Criticile constructive.  Într-o căsătorie fericită, partenerii nu vor striga unul la celălalt. Chiar dacă va exista critică, atunci doar pentru a îmbunătăți relația, nu pentru a scăpa de emoții. 4. Partenerii se adaptează reciproc.  În multe familii, responsabilitățile sunt distribuite strict, iar acest lucru face din viața de familie o rutină. Uneori soția obosește, de exemplu, să spele vasele. Și dacă soțul o ajută în astfel de situații

  În cartea sa “Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas”, renumitul călugăr Zen-budist, Thich Nhat Hanh, vorbește despre cum să rămânem calmi în orice situație, chiar și în cea mai dificilă, și să fim fericiți indiferent de orice. Vă propunem un fragment din carte: poruncile înțelepte ale celebrului lider spiritual despre cum să ajungi la armonie și plinătate în viață. Nu este atât de dificil cum pare! 1.Nu fi fan și nu te limita la nicio doctrină, teorie sau ideologie. Toate sistemele de opinii sunt doar un ghid pentru acțiune, ele nu sunt adevărul absolut. 2.Nu crede că cunoștințele pe care le posezi acum rămân neschimbate și că acesta este adevărul absolut. Nu fi limitat la viziunile curente. Studiază și practică non-atașamentul la opinii, pentru a fi deschis spre noi puncte de vedere. Adevărul se găsește în viață, nu în concepte. Fii gata să vă înveți toată viața și să urmărești realitatea în tine și în jurul tău mereu. 3. Nu obliga pe ceilalți , inclusiv pe copii,  să accepte opin