Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Factorul dominant în manifestarea sindromului hipocondriac (ipohondria) este teama de a fi purtătorul unei boli, însoțită de o anxietate constantă care rezultă din simțurile pacientului. În acest caz, pacientul poate avea cu ușurință simptome dureroase, în funcție de boala pe care și-o atribuie el însuși, asociate cu faptul că medicii nu detectează patologiile specifice în organele țintă. Prin urmare, pacientul consideră drept lipsă de onestitate atunci când medicul îi comunică faptul că nu suferă de respectiva patologie. Sindromul hipocondriac, definit ca o atenție exagerată asupra sănătății proprii, a fost menționat de către Hippocrates și a primit numele datorită medicului roman antic K. Galen, care credea că cauzele stării morbide sunt ascunse în regiunea hipocondrială. De la începutul secolului al XIX-lea, psihiatrii din Franța au concluzionat că sindromul astheno-hipocondriac nu este o boală a organelor, ci o tulburare mentală. În plus, de la începutul secolului XX, medicii int

  De la vrăjitoare la podcasturi... În 2013, un studiu al Colegiului Psihologilor din România spunea că ”Majoritatea românilor cu probleme psihologice apelează în continuare la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni”. Astăzi (la 10 ani de atunci), lucrurile au evoluat — DAR am observat un nou trend: oamenii ascultă podcasturi de psihologie în loc de a merge la terapie. Acum avem informație din belșug — inclusiv în pastile de 60sec pe Tik Tok, se știe. De-aș avea o foaie de-o sută pentru fiecare situație când oamenii au pus egal între psihoeducație și psihoterapie, v-aș da tuturor celor care citiți vorbele astea. I-am auzit — literalmente — pe oameni spunând: ”Eu mă vindec mai mult cu podcasturi, citesc cărți, mă uit pe bloguri…” sau ”Ce poate să îmi spună mie ăla, mai mult decât ce citesc eu pe net ?!”. Nu zic, e foarte bine și să te informezi. Doar că adeseori psihoeducația nu reprezintă nici 5% din procesul intim, complex, profund și personalizat al vindecării. România a fost preca

În ultimii ani, pe rețelele sociale au fost promovate o varietate de metode de a „tonifia“ nervul vag, pentru a preveni sau chiar trata probleme de sănătate fizică sau psihică. Dar cât de important este, de fapt, nervul vag și cum îl putem stimula? Ce este nervul vag Nervul vag este unul dintre cei 12 nervi cranieni și este responsabil pentru numeroase funcții ale organismului, inclusiv digestia, ritmul cardiac și respirația. Nervii cranieni sunt dispuși în perechi și ajută la conectarea creierului cu alte zone ale corpului, cum ar fi capul, gâtul și trunchiul. Unii transmit informații senzoriale, inclusiv detalii despre mirosuri, imagini, gusturi și sunete, către creier. Alții controlează funcțiile motorii, adică mișcarea diverșilor mușchi și funcția anumitor glande. În timp ce unii nervi cranieni au doar funcții senzoriale sau doar motorii, alții sunt dotați cu ambele funcții. Nervul vag face parte din această ultimă categorie. Nervii cranieni sunt clasificați în funcție de localizar