Ce este iubirea?

Când te întrebi ce este iubirea, de multe ori ai un dubiu, fie dacă ești iubit, fie dacă iubești. Alteori, poate simți ceva și mergi pe google, tastezi ce este iubirea și vezi dacă te regăsești în răspunsuri. Alteori, cineva se poartă cu tine într-un anumit fel, care pare că pe de-o parte este iubire, pe de altă parte (poate) indiferență și te întrebi ce este iubirea.

Dacă te duci în dex și vrei să afli, cel puțin conceptual, ce este iubirea, găsești o definiție destul de săracă care nu spune prea multe: ”Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit.  Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. ”

Acest articol este despre iubire, despre ce este iubirea în mai multe feluri. Dacă doar vrei să navighezi printre citate despre iubire, îți recomand să mergi aici, însă dacă vrei să explorezi iubirea din mai multe puncte de vedere, iubirea (științific, analitic, aplicativ, psihologic sau explicativ, îți recomand cu cea mai mare căldură să citești acest articol și să lași părerea ta la final printr-un comentariu.

Cred că iubirea nu poate fi încadrată într-un anumit cadru specific. Totuși diferitele concepte sau abordări ne pot oferi un moment AHA de care ne putem servi pentru totdeauna.

Ce este iubirea? (3 feluri de a privi)

Întrucât orice abordare izolată mi se pare limitativă și incompletă, am ales să răspund la această frumoasă întrebare: Ce este iubirea din trei puncte de vedere diferite (ce se întâmplă în relații, ce spune geniul planetei și ce spun experții).

1. Scrisoarea despre iubire trimisă de Einstein fiicei sale, ținută secretă atâta vreme
2. Ce răspund psihologii, filozofii și biologii atunci când sunt întrebați ce este iubirea
3. Cele trei stadii ale iubirii, în viziunea lui Anthony Robbins(de mare ajutor în relații de cuplu)

1. Ce este iubirea în viziunea lui Albert Einstein?

Energie = Iubire X Viteza luminii 2

Einstein nu a vorbit prea mult despre iubire în timpul vieții. El a ales să scrie despre acest lucru într-o scrisoare adresată fiicei sale. Scrisoarea este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.

În scrisoare, Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Deși sunt sceptici care pun la îndoială autenticitatea acestei scrisori, conținutul enunțat, maniera și precizia expunerii, fac din această scrisoare, cel puțin din punctul meu de vedere, un mesaj atât de puternic încât nu poți să te întrebi, măcar pentru o clipă, dacă nu cumva acesta este un adevăr pe care umanitatea încă nu este dispusă să-l vadă. O scrisoare care merită ”savurată”, spusă copiilor, partenerilor de viață și de ce nu să ne-o spunem chiar nouă.

“Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanității acum se va ciocni de neînțelegerea și prejudecățile din această lume.

Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Există o forță extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guverneaza totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bunși oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim.  Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire.
Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, am creat o simplă substituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă în loc de E=mc2  , acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din multiplicarea Iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită.

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care pâna la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie…
Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim și să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtășesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!
Tatăl tău,
Albert Einstein”

Înclin să cred că această scrisoare este autentică și nu pot decât să mă înclin în fața acestei scrisoori, în fața marelui Einstein, și să las pe fiecare să-și ia ce consideră de cuviință din această scrisoare.

2. ce este iubirea – 3 teorii – depinde cine răspune

Când te întrebi de fapt ce este iubirea, poți să ai raspunsul tău. Dacă întrebi în jur, cel mai probabil vei primi răspunsuri care surpind doar o latură a ceea ce este iubire.

1. Perspectiva Filosofică

Aici avem mai mult o aglomerare de metafore și de nuanțe fine a ceea ce este sau nu este iubirea, sau cum se comportă un om când este iubit sau când nu este iubit. Mai jos găsiți doar câteva abordaări, mai multe găsiți prin click aici (peste 400 de definiții/citate despre iubire)

• Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată; asta înseamnă iubire. – Albert Camus
• A iubi înseamnă ceva, restul nu e nimic. – Alfred de Musset
• Iubirea, bucuria și pacea nu pot înflori până când nu v-ați eliberat de sub dominația minții. – Eckhart Tolle
• Dragostea este sfințenie plus sexualitate. – Emil Cioran
• Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui. – Mahatma Gandhi
• Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi. – Paulo Coelho
• Iubirea e o floare foarte plăcută, dar trebuie să ai curajul să te duci s-o culegi de pe marginile unei prăpastii înfricoșătoare. – Stendhal

(Puteti citi si o pildă prin click aici despre ce este iubirea)

2. Ce este iubirea? – Răspunsul psihologilor

Personele înclinate spre conceptualizare și analiză ar putea să primească foarte bine răspunsurile psihologilor la întrebarea ce este iubirea. Deocamdată însă, psihologii nu s-au pus de acord și pe un subiect atât de sensibil, cred că este greu să se pună vreodată.

Psihologul Robert Sternberg – definește iubirea adevărată ca o combinație între trei elemente: intimitatea, pasiunea și angajamentul. Când lipsește un element rezultă o anumită combinație nu la fel de puternică, iar când lipsesc două nu avem relații durabile, drept pentru care, chiar dacă proporția celor trei elemente va fi unică în cazul fiecărui individ, totuși combinația cea mai reușită este din toate trei.

Psihologul Zick Rubin definește iubirea tot ca o combinație de trei elemente: atașament, grija și intimitate. Această teorie scoate în evidență mai mult latura romantică a iubirii.

Psihologul Erich Fromm spune că iubirea nu este doar un sentiment. Chiar dacă inițial ar putea fi un sentiment/emoție involuntară, mai târziu el devine o alegere conștientă și un angajament conștient ce presupune acțiune.

3. ce este iubirea – Răspunsul biologilor

Atunci când iubești, organismul nostru funcționează diferit. Când ești îndrăgostit, lucrurile se ”agravează” și cred că mulți dintre noi pot confirma acest lucru, nu doar cercetările. Studiile arată că atunci când te îndrăgostești, unele chimicale invadează creierul, precum oxitocina, dopamina, adrenalina și vasopresina, acestea având efecte asemănătoare heroinei.

“Iubirea determină corpul să elibereze o mulțime de substanțe chimice care declanșează reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul că ne înroșim în prezența persoanei iubite, palmele ne transpiră, iar inima ne bate mai tare.” spune dr. Pat Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

După ce două persoane au fost îndrăgostite pentru o perioadă mai lungă de timp, corpul trece în faza următoare, producând o anumită toleranță la substanțele chimice ale plăcerii. Faza atracției face locul celei de atașamen când oxitocina și vasopresina pătrund în creier, oferind sentimente de bunăstare și securitate.

3. Cele 3 stadii ale iubirii în relații

Anthony Robbins definește iubirea ca fiind oxigenul sufletului. Sensul cuvântului iubire capătă un sens diferit atunci când ne gândim la relații de cuplu, la copii, la părinți, la prieteni, la divinitate, la iubirea de sine, la umanitate. Totuși, indiferent cum am spune, cred că putem fi de acord că iubirea este un oxigen pentru suflet. Fiecare are modul lui de a o căuta într-o relație de cuplu și cel mai ușor este să priviți diferitele stadii prin care ați trecut sau treceți.

Nivelul 1 – iubește-mă așa cum vreau eu.

Acest nivel unu este cel asemănător atitudinii copiilor. Într-un fel este răsfățul maxim, anume când într-un mod direct sau indirect crezi că trebuie să ți se ofere totul, inclusiv iubire. O vrei și gata! Nu ești preocupat să oferi ceva în schimb. În acest stadiu ambii parteneri au focusul pe propria persoană, solicitând, direct sau indirect, argumentativ sau nu, să fie într-un anumit fel, să se poarte într-un anumit fel, să-i iubească într-un anumit fel.

Acest nivel al iubirii nu este constructiv, iar dacă ceva nu se schimbă, este doar o chestiune de timp până lucrurile se vor înrăutăți.

Nivelul 2 – Eu iubesc atât cât mă iubești și tu.

Aici începe ca iubirea să capete profunzime, totuși seamănă încă cu o afacere sau cu achiziția unui produs. Este ca și cum dai banii și după ce-l testezi tragi concuzia dacă a meritat sau nu, iar data viitoare nu mai cumperi ceva similar. Acest stadiu, ne place sau nu, îl practicăm mulți dintre noi și este destul de caracteristic societății noastre. Tendința este să facem un troc, să facem schimb și să evaluăm dacă primim prea multă sau prea puțină iubire în raport cu ce oferim. Nu ar fi nimic fundamental în acest instinct de evaluare a ce oferim și ce primim, problema este că fiecare are propria lui măsură, propriile reguli, propriile nevoi și este aproape imposibil ca ambii parteneri să ajungă la concluzia că ”schimbul” este echitabil. Într-un moment de onestitate putem constata că sursa multor neînțelegeri chiar aici se află.

Nivelul 3 – Vreau să-ți ofer ce ai nevoie.

Acesta este nivelul 3 al iubirii, acela în care focusul nu mai este pe propria persoană și nici pe schimb, ci este pe a oferi și a veni în întâmpinarea nevoilor celuilalt. Astfel iubirea capătă o formă de acțiune în care nu mai oferi ce ai tu nevoie, nici nu mai evaluezi ce primești, ci oferi atenție, afecțiune, siguranță, respect. Căile prin care poate fi manifestată iubirea în acest punct sunt practic nelimitate și pare-se că este forma care într-adevăr funcționează.

În acest stadiu, în cazul în care încă te întrebi dacă celălalt îți oferă la schimb iubire după ce tu oferi necondiționat și te frustrezi că nu primești înapoi, înseamnă de fapt că ești încă la nivelul 2 și nu la 3.

Trebuie să reconoaștem că este greu să trecem de la 2 la 3, întrucât rațiunea noastră își bagă coada, poate uneori pe bună dreptate, alteori nu. Totuși, din tot ce-am studiat și am testat, poziția doi este distructivă pe termen mediu, poziția 3 devine obositoare, asfel că intrarea în poziția trei cât mai des posibil generează cele mai bune rezultate. Dacă totuși ai un partener care operează la nivelul 1, ce faci? Singura soluție este să operezi tu la nivelul 2 și 3. Dacă partenerul tău operează excesiv de mult la nivelul 2, va fi greu să-l convigi că schimburile sunt echitabile, astfel că cel mai ușor este să intri în poziția 3. Gandhi spunea: Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Este destul de valabil și în relația de cuplu.

Dacă totuși sunt probleme în cuplu, îți recomand să citești acest articol despre probleme în cupluși despre soluții la aceste probleme, pentru că acum vorbim doar despre iubire și ce este iubirea!

Motivul pentru care am decis să-l aduc în România pe John Gray, autorul bestseller-ului Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus (detalii eveniment prin click aici), are mare legătură cu acest nivel 3. Cred că este un maestru desvărșit care privește destul de pragmatic și destul de eficient ce poți face concret. El explică destul de clar cum poți să-ți îmbogățești relațiile într-o manieră ușor aplicabilă imediat. Vine astfel cu mai puțină filosofie oferind instrumente excelente. Sincer, aplicând toate sfaturile lui John Gray, principalul beneficiar imediat este partenerul de viață, însă trebuie să fim onești și să recunoaștem că, facându-ne partenerul fericit, rezultă o relație mai armonioasă și automat vom fi și noi mai fericiți. Vă invit să vedeți și câteva secvențe cu John Gray în video-ul de mai jos si de ce nu cititi-i cartea în cazul în care nu puteti ajunge la conferință.

Sănătatea mintală a familiei: 10 reguli ale celui mai faimos doctor pediatru, dr Komarovsky!

or cât și a adulților, depinde în mare măsură de climatul psihologic din familie. Am colectat pentru dvs. 10 reguli ale celui mai faimos doctor-pediatru!

1. Principalul lucru – este fericirea și sănătatea familiei. Familia nu ar trebui să trăiască doar cu interesele copilului, ci cu interesele întregii familii. Nu-mi amintesc să-i fi dat cineva copilului meu o ciocolată și el să nu o împartă în trei părți.

2. Situația în care femeia decide fără soţ ceva referitor la copil – este inacceptabilă. Nicio decizie cu privire la copil nu ar trebui luată doar de către un singur părinte. Tata ar trebuie să ştie, nu mai rău decât mama, cum să îmbrace copilul, să-l hrănească, ce i se întâmplă la  școală etc.

3. Un copil fericit – este un copil care are atât mamă, cât și tată, care găsesc timp nu doar să iubească acest copil, ci și să se iubească unul pe celălalt.

4. Asigurarea bunăstării mintale a mamei care îngrijește copilul – este sarcina principală a tatălui. Tata este cel care trebuie să pună punctele pe i în relațiile cu rudele și vecinii.

5. Atunci când copilul se îmbolnăvește des, înseamnă că are un conflict cu mediul înconjurător şi există două opțiuni de a acționa: să tratezi copilul sau să schimbi mediul. Pentru mine e mai apropiată cea dea doua opțiune, însă mulți părinți şi vânzători de medicamente nu sunt de acord cu mine.

6. Dacă un copil în timpul verii petrece 2 luni la țară şi aleargă desculț, flămând şi murdar – el își restabilește sănătatea pentru tot anul. Exact aşa ar trebui să fie un copil normal – slab și activ.

7. Toate deciziile importante privind copilul, pot fi luate numai de către părinți și pediatru. Rudele pot oferi un sfat, cu condiția să nu se supere dacă nu se ţine cont de sfatul lor. De asemenea, ei pot ajuta pasiv, cerând părinților să rezolve toate problemele de bază. Deci, bunica poate merge cu copilul la plimbare, dar înainte de toate, trebuie să se pună de acord cu mama unde merge cu copilul, cu ce îl îmbracă și cât timp se plimbă.

8. Bunăstarea principală a familiei este starea de sănătate a mamei. Tata ar trebui sa-i îndepărteze pe toţi şi sa-i ofere mamei ocazia să mănânce, să doarmă şi să se plimbe.

9. Fericirea țării începe atunci când bărbatul acordă atenție nu numai războiului, petrolului, gazului și banilor, ci și când se ocupă de copii. Doar atunci țara începe să se dezvolte.

10. Cred că ar trebui să se stabilească prin lege responsabilitatea părinților de a stăpâni cunoștințele medicale de bază. La școală ei învață ce este sinus, cosinus, ce capitală are Mozambic, însă viitorii părinți nu au nicio idee cum să ajute copilul când are febră, ce este vaccinarea, ce sunt bolile copilăriei, cum să-i asigure copilului siguranța în casă…

Subconstientul nu minte! O tehnica care te va ajuta sa-ti rezolvi problemele spirituale!

Recent, în timpul unui curs de instruire psihologică numit „Puterea mea interioară”, am găsit o tehnică excelentă, care m-a ajutat extrem de mult la depăşirea oricărui impas spiritual.

Tehnica se numeşte „Metoda asociaţiilor libere” şi este orientată spre obţinerea voluntară a informaţiei din subconştientul nostru.

Şi totuşi, ce facem atunci când simţim că există un anume „ceva”, care ne lipseşte? Sau atunci când neînţelegerea şi incertitudinea ne iau o cantitate enormă de energie şi vitalitate?

Pentru început, trebuie să stabilim care condiţii, relaţii şi direcţii trebuiesc clarificate, în cadrul mecanismului nostru psihologic.

De exemplu, nu îţi dai seama de ce îţi place sau nu îţi place o anumită persoană, de ce nu poţi duce la capăt un proiect aparent simplu, sau de ce nu te poţi concentra nicidecum asupra studiilor.

Acum, odată ce am stabilit problema, trebuie să fixăm şi obiectivele operaţionale ale scopului-bază. Acestea pot fi: sportul, căsătoria, un proiect nou, învățarea limbii engleze, sănătatea, etc.

Ulterior, urmează un alt pas important. Alege unul dintre obiectivele operaţionale pre-stabilite mai sus, sau înscrie unul propriu. După care scrie 16 cuvinte asociate conceptului ales, organizându-le într-o coloană. Contează ca acestea să fie propriile tale asociaţii, nu unele inspirate de altundeva. Ele trebuie să compună, într-un fel sau altul, problema ta lăuntrică.

Pentru a ajunge la efectul psihologic dorit, împărţim lista obţinută în perechi. Adică adăugăm la fiecare pereche de cuvinte câte un cuvânt nou, aşa încât să acumulăm asociaţii mai complexe şi mai sugestive. Atenţie! Al doilea grup de cuvinte trebuie raportat după sens celor 16 asociaţii anterioare, nu problemei de bază pe care ai ales-o.

Apoi repetăm sistemul dat de două ori şi obţinem un câmp organizat ierarhic, la capătul căruia va fi un cuvânt de bază.

Ce conotaţie are cuvântul de bază?

Cuvântul de bază reprezintă finalitatea tuturor contemplaţiilor, ipotezelor şi ideilor tale. Gândește-te la această asociație şi analizeaz-o din diferite perspective. Care a fost cauza acestui rezultat? Bucură-te de asociaţiile pozitive, care ţi-au făcut o anumită regulă în cadrul unelor probleme psihologice şi încearcă să le modifici pe cele negative.

Ce conotaţie comportă celelalte perechi?

– Primele 16 cuvinte au apărut în mod conştient, ca produs al experienţei, convingerilor şi viziunilor tale personale, care s-au dezvoltat pe tot parcursul vieții;

– Celelalte 8 cuvinte caracterizeză mult mai profund situaţia ta spirituală. Ele sunt întruchiparea gândurilor tale din subconștient, cu referire la problema abordată;

– Următoarele 4 cuvinte reprezintă răspunsul tău emoțional-afectiv faţă de obiectivul ales;

– Ultimele 2 cuvinte, precum şi cuvântul de bază compun Triunghiul Deciziilor. Prin el se explică relația ta cu tine însuţi, dar şi decizia pe care a-i făcut-o de sine stătător prin intermediul acestei tehnici.

Universul a învestit în tine tot ce este necesar pentru dezvoltarea și progresul tău spiritual. Fii tu însuți! Valorifică-ţi toate aptitudinile psihologice care se ascund în adâncul sufletului tău.

Ascultă-ţi vocea lăuntrică și acționează fără a avea îndoială!

8 Semne ca esti o persoana puternica.....

Societatea contemporană este fundamentată pe frică și neîncredere. Oamenii sunt obișnuiți să se ascundă în spatele temerilor, astfel încât se simt amenințați de cei care nu o fac.

Persoanele puternice radiază cu încredere și sunt un exemplu demn de urmat pentru fiecare individ.

Există 8 semne de bază care indică o personalitatea puternică:

1. Nu îi permiți oricui să intre în viața ta

Ești conștient că există persoane superficiale, pe care trebuie să le eviți. Ești foarte selectiv în alegerea cunoscuților și prietenilor. Preferi o prietenie apropiată și de durată, decât una convențională.

Nu ai nevoie de mulți oameni pentru a petrece plăcut timpul. Pentru tine contează calitatea unor relații, decât cantitatea lor.

2. Nu tinzi să captezi atenția celorlalte persoane

Nu ești genul de persoană care să încerce să atragă atenția asupra sa. Nu înțelegi de ce oamenii sunt obsedați de dorința de a le place celorlalți.

Trebuie de remarcat însă că personalitatea ta atrage persoanele fără ca tu să depui prea mult efort. Ești întotdeauna o companie dezirabilă.

3. Nu ai nevoie de aprobarea altor persoane

Câteodată oamenii se comportă într-o manieră care nu coincide cu adevăratul lor eu. Ei fac acest lucru preponderent pentru a obține aprobarea altor persoane.

Tu vei acționa ghidat doar de prorpiile creințe, fără a-ți fi frică de părerea celorlalți. Ești decis să îți urmezi scopurile, fără a te descuraja. Îți planifi țelurile în conformitate cu o proprie ideologie a vieții, nu pentru a-i face altor persoane pe plac.

4. Disprețuiești ignoranța, insensibilitatea și indiferența

Ai o personalitate puternică ca rezultat a faptului că ești bine informat și judicios. Înainte de a hotărî ceva, preferi să analizezi minuțios situația și să te gândești la toate alternativele.

Nu te poți impune să îți placă compania oamenilor ignoranți, când lumea este plină de informație.

5. Îți displac conversațiile neconsistente

Consideri că orice conversație trebuie să fie substanțială, altfel ea este irelevantă. Nu înțelegi de ce oamenii nu folosesc oportunitățile pe care le oferă viața pentru a crește, ci preferă să rămână în mediocritate.

6. Ești un ascultător bun

Sunt puțini oameni care vor aprecia faptul că știi să asculți și să pătrunzi într-o conversație. Pe când cei care vor prețui această trăsătură, îți vor încredința toate secretele și gândurile.

7. Nu folosești scuze

Niciodată nu încerci să te justifici pentru o acțiune. Îți asumi responsabilitate pentru orice decizie și accepți toate efectele.

Tratezi rațional orice eșec și nu îl atribui factorilor exteriori. Știi că orice scop poate fi realizat și nu te plângi pe dificultăți.

8. Ești curajos

Nu ești lipsit de frică, dar știi cum să o controlezi. Știi că temerile nu te pot domina, dacă nu permiți acest lucru.

Mecanisme de aparare a organismului. Inteligența corpului:

Căscatul
Scopul principal al căscatului este să răcorească creierul dupa ce a fost supraîncălzit sau supraîncărcat.

Strănutul
De obicei, stranutam atunci cand căile nazale se umplu cu prea mulți alergeni, microbi, praf sau alte substanțe iritante. Stranutul este modalitatea organismului de a scăpa de acest "gunoi".

Întinderile de dimineata
Noi instinctiv ne întindem cu scopul de a ne pregăti corpul pentru sarcinile fizice din timpul zilei. În același timp, intinderile lucreaza mușchii, refac fluxul de sange si ne imbunatatesc starea de spirit.

Sughiturile
Când mâncam foarte repede si înghițim bucăți mari de mancare sau pur și simplu ne supraincarcam, nervul pneumogastric se poate irita. Aceasta reactie este în strânsă legătură cu stomacul și diafragma. Rezultatul este o portie de sughiț.

Tresaritul in timpul somnului
Acesta se referă la acel sentiment ciudat când te pui in pat sa adormi și dupa ceva timp corpul iti este strabatut ca de un șoc electric. În acest moment, toti muschii se contracta atât de puternic încât te trezești imediat.
Acest fenomen este rezultatul faptului că atunci când esti pe punctul să adormi, frecvența respirației scade rapid, în timp ce pulsul incetineste doar foarte putin si muschii sunt relaxati. În mod uimitor, creierul interpretează aceste evoluții ca prevestind moartea. Așa că el încearcă să te salveze, oferindu-ti un șoc.

Incretirea pielii cand stai in apa
Ridurile care apar pe pielea mâinilor atunci cand stai mai mult in apa joaca un rol important. Acest fenomen este cauzat de faptul că atunci când organismul se confruntă cu o cantitate mai mare de umiditate înțelege că mediul poate fi alunecos. Astfel încât pielea de pe maini imediat începe să se schimbe pentru a-ti fi mai ușor sa te prinzi de suprafețele netede.

Pierderea memoriei
Pierderea memoriei se întâmplă de multe ori după apariția experiențelor cele mai neplăcute. Creierul nostru șterge literalmente cele mai cumplite momente din amintirile noastre.

Pielea de "gaina"
Funcția primară a pielii de "gaina" este de a reduce cantitatea de căldură pe care corpul o pierde prin porii pielii, ceea ce ne ajuta apoi să ne încălzim mai usor în condiții climatice nefavorabile.

Lacrimile
In afara de a acționa ca protecție pentru membrana mucoasa a ochiului atunci când obiectele străine vin în contact cu ea, lacrimile servesc drept instrument de "apărare emoțională". Oamenii de știință cred că, în situații de stres, corpul creează o nouă sursă, puternică de iritare, în scopul de a distrage atenția persoanei respective de la durerea cu care se confruntă în acel moment.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care ar trebui să fim cu toții foarte recunoscători pentru corpul nostru care lucreaza pentru a ne proteja în fiecare zi. Amintiți-vă să vă relaxați - organismul vostru are grija de tot!

Cum să fim fericiţi. Un scurt ghid de bune practici! autor: Prof. Daniel David

Motto: Epictet „Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm”

M-am gândit în acest vremuri tulburi să scriu un articol mai altfel, care să meargă direct la cei în nevoie, iar pentru ceilalţi, care nu au neapărat nevoie de acest Ghid, să fie un exemplu de cum se aplică astăzi psihologia ştiinţifică la viaţa cotidiană!

Aşadar, cum să fim fericiţi? Fericirea este un lucru bun şi simplu de atins în viaţă, prin interpretarea adecvată a evenimentelor pe care le trăim. Haideţi să vedem cum putem ajunge să experienţiem/să trăim această stare cât mai des de acum înainte (chiar în situaţii de criză economică!).

I. Ce este fericirea?

Fericirea a primit de-a lungul evoluţiei omenirii înţelesuri diferite. Fără a intra în detalii, menţionez doar că în filosofiile şi culturile occidentale au apărut următoarele înţelesuri (vezi pentru detalii vezi McMahon, 2006): (1) fericirea ca expresie a norocului (homerică) şi/sau a virtuţii în diversele ei forme (Grecia clasică, cu accent pe abordările epicurienilor şi stoicilor, dar şi ale lui Socrate, Platon, Aristotel etc.) – în Antichitate; (2) fericirea în asociere cu paradisul – în Evul Mediu; (3) fericirea prin activităţile care îţi produc plăcere – în Epoca Modernă. În perioada postmodernă, înţelegerea fericirii s-a diversificat în prea multe abordări pentru a le discuta aici. Conform  filosofiilor şi culturilor estice, fericirea poate fi atinsă în această viaţă, prin virtute, în diversele ei forme, dar va fi desăvârşită în etapele următoare ale vieţii (ex. Nirvana).

În perioada contemporană, mai ales în psihologie, fericirea a primit un înţeles pragmatic şi a început să fie studiată ştiinţific (prin studii riguroase de psihologie experimentală, clinică şi pozitivă). Astfel, fericirea este definită ca o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă. Evident, când vorbeşti de propria viaţă te referi la trecut, prezent şi viitor. Aşadar, pentru a fi fericit, trebuie să fii (1) mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor.

II. De ce este importantă fericirea?

Din punct de vedere evoluţionist fericirea nu este un scop. Ea devine însă un mijloc în atingerea scopului. Fericirea favorizează acele comportamente (adaptative) şi structuri mintale (ex. funcţii executive, stil de gândire) care au funcţie evolutivă. În plus, fericirea poate creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 10 ani (susţinând stări de sănătate fizică şi psihologică). O scurtă precizare aici: fumatul reduce speranţa de viaţă cu aproximativ 3 până la 10 ani (depinde de vârstă şi sex); aşadar, aviz fumătorilor: dacă fumaţi, încercaţi măcar să fiţi fericiţi! Există discuţii în literatură dacă nu cumva performanţa unui guvernări ar trebui să fie exprimată nu în produsul intern brut, ci în nivelul de fericire al poporului guvernat (mai ales că avem instrumente cu calităţi psihometrice riguroase ca să măsurăm nivelul de fericire); o singură ţară face asta oficial la nivel internaţional, şi anume Bhutan.

III. Cum este generată fericirea? (Scurtă incursiune în teoriile fericirii)

Cauzele fericirii – susţinute de multe cercetări din literatura de specialitate – sunt complexe. Într-o scurtă sumarizare ele pot si sintetizate astfel (pentru detalii vezi aici şi Lyubomirsky, 2008):

(1) Factorii genetici – aproximativ 50%

(2) Circumstanţele de viaţă (ceea ce ţi se întâmplă) – aproximativ 10%

(3) Factori psihosociali – aproximativ 40%:

• Sănătatea şi un stil de viaţă sănătos
• Reţelele sociale:
  • Lipsa reţelelor sociale (ex. familie, prieteni) poate fi compensată de un venit anual de aproximativ 50000 USD (date obţinute pe polulaţia americană)
  • Căsătoria creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 7 ani la bărbaţi şi cu aproximativ 4 ani la femei
• Religia/Cultura (care îţi dau sens şi semnificaţie)
• Banii:
  • Banii sunt importanţi până la un nivel mediu-superior; după acest nivel mai mulţi bani nu aduc mai multă fericire, dar pot aduce mai multe necazuri (ex. vecinul are o maşină mai nouă decât a ta care are deja doi ani…)

Înţelegând aceste cercetări, ideile simţului comun că fericirea ar fi asociată mai ales cu evenimentele de viaţă, banii/venitul, clima, vârsta, etc. sunt, aşa cum se întâmplă adesea cu cunoaşterea generată de simţul comun, false; simţul comun este bun în a genera morală, nu cunoaştere.

Psihologul american Martin Seligman arată – pe baza studiilor de specialitate – că fericirea are trei componente („fericiri”) diferite (Seligman, 2006):

(1)   Fericirea produsă de ceea ce faci (ex. faci sport, gândeşti, ieşi cu prietenii etc.) – Viaţă Plăcută („Pleasant Life”)

(2)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor personale care exprimă punctele tari pe care le avem ca indivizi (ex. realizarea unui proiect dacă eşti un om de ştiinţă etc.) – Viaţă Bună („Good Life”)

(3)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor transpersonale (ex. norme şi valori asumate de noi şi comunitate) – Viaţă cu Sens („Meaningful Life”)

Toate cele trei componente sunt importante pentru o viaţă fericită, dar cea mai stabilă şi puternică este Viaţa cu Sens!

IV. Un Scurt Ghid pentru Fericire

Aşa cum spuneam mai sus, fericirea este o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă: (1) trebuie să fii mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor. Sintetizând discuţiile de mai sus, să vedem în continuare cum putem deveni fericiţi şi, astfel, trăi probabil cu 10 ani în plus (sic!).

IV.A. Cum poţi să fii mulţumit de trecut?

            Dacă trecutul tău este ceva de care eşti mulţumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulţumeşte, trebuie să faci nişte schimbări.Evident, trecutul este greu de schimbat (sic!). Sunt însă patru lucruri pe care le poţi face pentru a ajunge să-l accepţi şi să fii mulţumit de el (vezi pentru detalii www.thefourthings.org/ şi Byock, 2004):

(a) Iartă-ipe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!

(b) Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este: IARTĂ-MĂ!

(c) Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!

(d) Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC! 

IV.B. Cum poţi să fii bucuros în prezent?

(1)   Trebuie să faci lucruri care îţi produc plăcere („pleasant life”). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat zece activităţi care le produc plăcere. Unii pot face lista, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista, nu implementează aceste activităţi. Aşadar, sumarizând, puţini oameni sunt conştienţi de activităţile care le produc plăcere (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în viaţa de zi cu zi.

(2)   Trebuie să-ţi formulezi dorinţe realiste, care corespund punctelor tari pe care le ai ca individ, în termeni raţionali („good life”). Altfel spus, o dorinţă se formulează în termeni „preferenţiali” nu în termeni „absolutişti/rigizi” (de „trebuie cu necesitate”). Semnificaţiile iraţionale sunt exprimate de: (1) Eu trebuie să…; (2) Ceilalţi trebuie să…; (3) Viaţa trebuie să… Semnificaţiile raţionale sunt exprimate de: (1) Eu prefer să…; (2) Aş prefera ca ceilalţi să…; (3) Ar fi bine ca viaţa să… (pentru detalii vezi la http://www.albertellis.org).

Exemple:

Cu referire la propria persoană:

(a)   „Trebuie cu necesitate să reuşesc în această sarcină şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult să reuşesc în această sarcină şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la ceilalţi:

(a)    „Ceilalţi trebuie (cu necesitate) să mă aprecieze şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca ceilalţi să mă aprecieze şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la viaţă:

(a)    „Viaţa trebuie (cu necesitate) să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi nu o pot concepe şi accepta altfel.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca viaţa să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Dorinţele formulate raţional pot fi: (a) cât mai multe şi mai diverse – stil care potriveşte cultura modernă/occidentală sau (b) prudente – îţi doreşti doar ceea ce ştii că poţi obţine sau (c) minimale – îţi doreşti doar ceea ce ai deja. Într-o variantă budistă, poţi renunţa la dorinţe, dar atunci nu vei fi fericit în sensul descris aici, ci poate, vorbind în termeni budişti, „eliberat/iluminat” (sic!).

(3)   Trebuie să ai o grilă de valori explicite care să susţină dezvoltarea unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, umanitate, fiinţe superioare, univers). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat valorile cardinale şi centrale pe care le au în viaţă. Unii pot face o listă cu ele, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista de valori, nu implementează aceste valori în viaţa de zi cu zi. Aşadar, puţini oameni au şi/sau sunt conştienţi de valori care să le marcheze viaţă (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în cotidian.  

IV.C. Cum poţi să fii optimist cu privire la viitor?

Ce este optimismul? Optimismul derivă din latinescul „optimum” care înseamnă „cel mai bun”. Aşadar, optimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai bun rezultat. În contrapondere, pesimismul derivă din latinescul „pessimus” care înseamnă “cel mai rău”. Aşadar, pesimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai rău rezultat. În ciuda înţelesurilor etimologice, studiile de specialitate arată că optimismul şi pesimismul nu sunt concepte bipolare: optimism crescut nu înseamnă pesimism scăzut sau invers. Cineva care nu este optimist poate să fie realist (din latinescul „realis” adică „real”) sau dezinteresat de a face predicţii/a aştepta ceva. Nu orice formă de optimism este însă bună. Trebuie să avem un „optimism realist”. Pesimismul susţine stări emoţionale negative (ex. tristeţe), făcându-ne să pierdem oportunităţi. Optimismul susţine stări emoţionale pozitive, dar ne poate reduce capacităţile de a identifica pericole şi vulnerabilităţi. Realismul, în sensul său profund, este greu de atins dată fiind complexitatea lumii în care trăim, raportată la limitele minţii umane. Putem miza însă pe un „optimism realist”, adică un optimism dublat şi controlat de gândire raţională (care are suport logic, empiric şi/sau pragmatic). Aşadar, cum poţi să fii optimist? (1) Fixează-ţi scopuri pro-sociale, care corespund unui ideal cultural din mediul din care faci parte, iar apoi (2) elaborează planuri pentru atingerea lor şi (3) încearcă să le implementezi, urmând aceste planuri şi aşteptându-te să obţii rezultatele dorite.

V. Ghidul pentru Fericire în Reţete, Pastile şi Exerciţii

Unii oamenii au nevoie de o descriere implementaţională a Ghidului prezentat mai sus, pentru a-l înţelege bine şi a beneficia de pe urma lui. Iată aşadar o astfel de formă a Ghidului descris mai sus.

1. Reţeta Ştiinţifică a Fericirii

• A face frecvent comportamente care ne produc plăcere („pleasant life”), dar care nu au costuri majore pe termen mediu şi lung (lista lor variază de la un individ la altul). Iată câteva exemple (dar fiecare om trebuie să-şi stabilească lista proprie):
  • A face sport, a bea moderat, a ieşi cu prietenii etc. (adaptative)
  • A consuma droguri, a face sex neprotejat etc. (dezadaptative-de evitat)
• A avea dorinţele personale şi transpersonale:
  • Corect orientate
    • Dorinţele personale orientate asupra („good life”):
      • Sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos
      • Dezvoltării unor relaţii interumane satisfăcătoare
      • Implicării active în diverse proiecte profesionale şi/sau de viaţă care exprimă punctele tari pe care le ai ca persoană
    • Dorinţele transpersonale orientate asupra („meaningful life”):
      • Dezvoltării unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, fiinţe superioare, umanitate, univers)
      • Asumării unei grile de valori explicite şi ierarhizate, active. Lista acestora variază de la un individ la altul. Iată câteva exemple:
        • 1-2 cardinale (ex. excelenţă, cunoaştere)
        • 2-4 centrale (ex. altruism, onoare, corectitudine, inteligenţă)
        • 4-6 principale (ex. tradiţie, respect pentru valoare, familie, umor, distracţie)
        • >6 secundare (ex. protecţia mediului etc.)
  • Corect formulate
    • Preferenţial, acceptând raţional că s-ar putea să nu se îndeplinească mereu

2. Pastila Psihologică a Fericirii

1. Fă ceea ce îţi place, dar care nu-ţi face rău!
2. Fii implicat în proiecte personale!
3. Construieşte-ţi o reţea socială minimală!
4. Construieşte-ţi sens şi semnificaţie prin asumarea unor valori şi a unor relaţii transpersonale!
5. Schimbă ceea ce nu îţi place!
6. Acceptă ceea ce nu poţi schimba!
7. Fă diferenţa între 5 şi 6!

3. Exerciţii pentru Fericire

• Elaboraţi o listă de 10 comportamente care vă produc plăcere şi pe care le veţi face în următoarea lună
• Stabiliţi-vă ca scopuri personale:
  • Îmbunătăţirea sănătăţii – ce veţi face?
  • Întărirea/dezvoltarea unor reţele sociale (inclusiv interacţiuni mai frecvente în familie) – ce veţi face?
  • Implementarea unor proiecte realiste (care pot aduce şi venituri) – ce veţi face?
• Stabiliţi-vă scopuri transpersonale şi o grilă de valori:
  • Dezvoltaţi sens şi semnificaţie prin religie şi/sau cultură – ce veţi face?
  • Precizaţi-vă grila de valori şi să o ştiţi precum propriul nume

VI. Referinţe şi conexiuni

Teme asociate în acest blog:

• Cum să murim bine şi frumos? Un scurt ghid de bune practici
• Când în viaţă “pozitivul” devine “negativ”
• Când în viaţă “negativul” devine “pozitiv”

 Referinţe selective:

• Referinţe:

Byock, I. (2004). The four things that matter most. A book about living. New York: Atria Books.

Ellis, A. (1994) Reason and Emotion in Psychotherapy: Comprehensive Method of Treating Human Disturbances : Revised and Updated. New York, NY: Citadel Press.

Lyubomirsky, S. (2008). The how of happiness. A New Approach to Getting the Life You Want. New York: Penguine Books.

McMahon, D. (2006). Happiness: A history. New York: Grove Press.

Seligman, M.E.P. (2002). Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. New York, NY: Free Press.

• Site-uri:

–        http://www.authentichappiness.org

–        http://www.worlddatabaseofhappiness.eur.nl

–        http://www.albertellis.org; http://www.REBT.org

• Autori:

–        Albert Ellis şi colaboratorii:

• A guide to personal happiness
• A guide to rational living

–        Martin Seligman şi colaboratorii:

• Authentic happiness

–        Ed Diener şi colaboratorii:

• Rethinking happiness

Notă. Am utilizat mai des textul scris cu „bold” deoarece articolul este mai lung şi am vrut să punctez idei care sintetizează mesajul. De asemenea, unele concepte apar în articol atât în limba română cât şi în limba engleză (adesea în ghilimele), deoarece ele nu au fost încă adaptate în literatura română de specialitate şi am vrut astfel să las cititorilor libertatea de a le citi şi din surse originale, nu doar prin prisma traducerilor mele.