Analiza tranzactionala. Ce este si cum ne poate ajuta?

Bazele acestei metode au fost puse de catre Eric Berne, un medic psihiatru din Statele Unite.

Eric Berne, pe numele sau adevarat Eric Leonnard Bernstein – s-a nascut pe 10 Mai 1910 la Montreal; incepand cu anul 1936 se specializeaza in psihiatrie, iar in 1939 publica primul sau articol de specialitate in American Journal of Psychiatry.

Dintre lucrarile cele mai importante ale lui Eric Berne: Analiza Tranzactionala si psihoterapie, Jocuri pentru adulti, Ce spuneti dupa ce ati dat buna ziua?

Alaturi de celelalte abordari sau metode de cunoastere/dezvoltare personala – atat occidentale, cat si orientale – si de care difera prin limbaj, dar cu care are foarte multe aspecte in comun (psihanaliza, psihoterapie cognitiv-comportamentala, yoga, etc.), AT-ul ajuta persoana sa isi recapete autonomia si originalitatea, utilizand tehnici si limbaj specifice.

Cateva dintre intrebarile la care AT va poate ajuta sa gasiti raspunsuri:

· De ce comportamentul unei persoane ne provoaca frecvent aceeasi reactie?

· De ce una si aceeasi persoana, in anumite situatii, poate sa ne para absolut fascinanta, iar in altele “diabolica”?
· De ce uneori gasim solutii pentru problemele noastre, iar alteori simtim ca suntem “blocati”?

Eric Berne a prezentat diferitele “instante” ale personalitatii noastre intr-un aranjament original, numit “starile Eului” – in fiecare dintre noi exista trei parti, trei Stari diferite ale Eului nostru; luam decizii si reactionam pornind de la una dintre aceste trei Stari ale Eului; conform AT, ceea ce ni se intampla in viata, depinde de Starea Eului de la care pornesc actiunile noastre.

De exemplu, prin analogie cu psihanaliza, in cadrul careia Freud, parintele psihanalizei, concepe structura aparatului psihic conform modelului: superego, ego si id, Eric Berne aduce conceptul de Stari ale Eului si releva tot trei instante care guverneaza psihicul uman: Parinte, Adult si Copil, asemanatoare in mare parte celor freudiene si usor de identificat in practica.

Modul in care ne raportam la problemele noastre emotionale, sociale sau de mediu isi are radacinile in modul in care am gestionat trairi si situatii inca din primii ani de viata.

Cu ajutorul AT, putem lua decizii care tin de schimbari, putem face alegeri. Cu toate ca este foarte greu sa ne schimbam obiceiurile sau tiparele de gandire si de comportament, AT-ul ne invata cum sa ne observam aceste stari ale Eului pentru a le folosim in mod echilibrat, in scopul obtinerii autenticitatii si independentei noastre, facand propriie alegeri in viata si traind propria viata fara a apela la dependenta cu care am fost obisnuiti.

Oamenii tind sa evite situatiile din viata lor care le redesteapta traumele copilariei si le produc anxietate.

Cu ajutorul AT-ului mai putem intelege modul in care propriile actiuni au creat anumite situatii din viata noastra, descoperim cauzele acestor situatii si putem vedea blocajele/obstacolele fata de care am dezvoltat atasamente si toate sistemele de credinte negative despre realitate, precum si culpabilizarea altora pentru propriile probleme.

Cateva dintre conceptele de baza ale analizei tranzactionale sunt:

· Starile Eului
· Tranzactiile
· Contractele
· Jocul psihologic
· Triunghiul dramatic
· Pozitiile de baza in viata
· Sentimente Racket si “timbre”
· Drivers – sau mesaje conducatoare
· Scenarii
· Strokes

Voi incerca sa va formalizez cu primul concept, cel referitor la Starile Eului, urmand ca, intr-un alt articol, sa dezvolt conceptul de triunghi dramatic si cel de scenarii.

Modelul Starilor Eului, propus de Eric Berne, este urmatorul:

Aceasta schema reprezinta, conform lui Berne, structura personalitatii, fiecare stare avand aspecte pozitive si negative, propria dinamica si propriile elemente care o definesc, dupa cum urmeaza.

STAREA DE PARINTE A EULUI contine si reproduce “inregistrari” de valori si comportamente.

Parinte normativ (partea stanga): dicteaza, conduce, impune, emite principii, protejeaza, judeca, critica, devalorizeaza, agreseaza.
Parinte binevoitor (partea dreapta): ajuta, incurajeaza, felicita, apreciaza, isi asuma sarcini in locul cuiva pe care il supraprotejeaza.

Starea de Parinte a Eului este cea care functioneaza ca un “magnetofon” – inregistreaza o mare cantitate de informatii si apoi le reproduce: cuvinte, gesturi, mimica, intonatii, judecati, valori, moduri de comportament, de actiune ale persoanelor care domina in anumite momente, generand ulterior norme despre oameni sau lucruri.

Cea mai mare parte a acestor informatii se inregistreaza in copilarie si in adolescenta, apoi tinerii incep sa le reproduca, imitandu-i pe cei mari, iar mai tarziu Starea de Parinte va reproduce inregistrarile respective, cu o acuratete mai mare sau mai mica.

Parintele nostru inregistreaza in aceeasi masura comportamentele parintilor nostri, ale fratilor, surorilor, prietenilor, profesiorilor, sefilor, “eroilor” de orice fel.

Parintele Normativ contine regulile, opiniile, valorile, prejudecatile, modelele de comportament autoritare.

Aspect pozitiv al Parintelui Normativ: da instructiuni si dicteaza normele in relatiile de zi cu zi.
Aspect negativ al Parintelui Normativ: critica, devalorizeaza, persecuta.

Exemple de comportamente si prejudecati ale Parintelui Normativ:

· ii judeca pe cei din jur
· insulta, calomniaza
· vorbeste de rau
· depreciaza
· foloseste o voce autoritara in prezenta copiilor
· ameninta cu degetul spunand “este vina ta!”
· masoara pe cineva din cap pana in picioare pe cineva, cu mainile in sold
· “baietii nu plang”
· “femeile nu trebuie sa umble imbracate in pantaloni”
· “fetele nu se infurie”

Parintele Binevoitor contine modele de comportament si atitudini binevoitoare, protectoare, intelegatoare, aprobatoare.

Aspect pozitiv al Parintelui Binevoitor: incurajeaza, ajuta, protejeaza, previne.
Aspect negativ al Parintelui Binevoitor: daca persoana are tendita de a supraproteja, impiedicand persoana supraprotejata sa se dezvolte, sa evolueze si sa aiba propriile experiente de viata.

Mesajele tip Parinte ne pot fi folositoare, dar ne si pot dauna, intrucat le utilizam cand ne adresam celor din jur, dar si cand comunicam cu noi insine, prin intermediul vocii interioare: “Haide, vei reusi!”, “Nu te descuraja” dar si “Ce prost sunt”, “Nu esti in stare de nimic!”

STAREA DE COPIL A EULUI – trebuinte, impulsuri, sentimente, emotii.

Copil adaptat (partea stanga): supus, sta deoparte, se devalorizeaza, dar poate sustine in mod sistematic contrariul (rebel).
Copil liber (partea dreapta): isi exprima spontan trebuintele, sentimentele, emotiile, este intuitiv, spontan, creativ.

Starea de Copil a Eului apare prima in viata persoanei, si impreuna cu Starea de Parinte, sunt cele mai vechi parti ale Eului nostru.

Exemple de comportament ale Copilui adaptat:

· Respecta normele de protectie
· Se opreste la culoarea rosie a semaforului
· Respecta regulile de politete
· Poate fi supraadaptat
· Se indoieste de el
· Utilizeaza forma impersonala ’’se spune’’

Exemple de comportament ale Copilui rebel:

· Spune ‘’nu ai dreptul’’
· Spune in mod sistematic ‘’nu’’
· Incalca regulamentele
· Indeamna la revolta, la violenta

Exemple de comportament al Copilului Liber:

· spune “imi place mult … ciocolata, inghetata, sa merg la film, sa fiu mangaiat “ etc.
· Spune “nu-mi place … ciocolata… etc.”
· Se exprima prin gesturi, strigate, semne de bucurie, de satisfactie – sau opusul acestora
· Rade in hohote, din tot sufletul sau plange cu lacrimi amare
· Isi spune temerile, angoasele
· Isi exprima mania – sub forma de emotie sanatoasa, nu amenintatoare, informandu-i pe cei din jur de sentimentele pe care le are si e normal sa si le exprime cu o anumita intensitate
· Este impulsiv – isi exprima impulsurile fara sa se cenzureze
· Este senzual si curios

Aspectul pozitiv al Starii de Copil: aceasta stare este “inima” omului, centrul a ceea ce este “trait”, este exprimarea spontana a sentimentelor si permite evitarea neintelegerilor.
Un aspect negativ al starii de copil: cu o persoana care se manifesta intotdeauna cu Starea de Copil “va fi greu de trait” si va fi repede respinsa.

STAREA DE ADULT A EULUI compara, evalueaza, analizeaza, gandeste, inregistreaza, comunica informatii, cere, face deductii, asculta informatii.

Aspecte pozitive: permite culegerea de informatii din toate aspectele vietii, luarea de decizii gandite, rezolvarea problemelor, negocierea, etc.; integreaza armonios dorintele (Copil) si valorile (Parinte), punand persoana in acord cu sine insusi.
Aspect negativ: utilizata in exces, aceasta stare poate determina comportamente tip “robot”.

Exemple de comportament ale Starii de Adult:
· Pune intrebari pertinente
· Discuta cu altii, ii informeaza si se informeaza
· Consulta opiniile altora
· Isi asculta Parintele si Copilul, dar ia decizii impreuna cu Adultul

Tinand cont de aceste Stari ale Eului, sunt analizate “tranzactiile” la nivel de relatii interumane, tranzactia reprezentand unitatea de interactiune intre un nivel al unei persoane si un nivel al alteia; persoana devine constienta de inadaptarea la realitatea prezenta a scenariilor personale fixate din copilarie.

Aceste Stari ale Eului sunt prezente in orice persoana, iar influenta lor variaza si este vizibila pe parcursul intregii zile, al unei perioade de viata si de-a lungul intregii vieti. Conform lui Eric Berne, “nici o stare a Eului nu este mai buna decat alta – toate trei sunt importante (inclusiv subdiviziunile lor)”.

Iubirea.......o posibilă definiție......????????

Iubirea, în realitate, nu este altruistă - aşa cum mulţi dintre noi ar fi înclinaţi să creadă - ci, dimpotrivă, e profund egocentrică. Atunci când ne îndrăgostim de cineva, de fapt, ne îndrăgostim de ceea ce acea persoană ne-ar putea oferi. Ne îndrăgostim de cineva pentru că ne place, să zicem, eleganţa sa, aspectul fizic, inteligenţa, simţul umorului etc. Toate astea, însă, le vedem acţionând în folosul nostru, pentru că noi am fi, de fapt, principalii beneficiari. Sigur că, în momentul în care suntem satisfăcuţi de o relaţie, dăruim la rândul nostru, dar este un schimb, nimic altceva. Un simplu troc nu poate avea nici o legătură cu altruismul, dar, atât timp cât el este unul echitabil, lucrurile merg bine. În momentul în care, însă, acest echilibru se strică, iubirea se termină şi poate începe ura, mai ales atunci când se consideră că cel care a plecat a luat cu el ceva care aparţinea celuilalt şi fără de care cel din urmă resimte un puternic disconfort. Din acest moment, jocul dragostei poate deveni unul periculos, pentru că, în cazuri extreme, povestea se poate termina cu o dramă sau chiar cu o tragedie.

Azi aleg libertatea.....

Team-building & Team-coaching.

Team-building:

ü Este o formă de dezvoltare a echipei care a luat un avânt considerabil și în România mai ales începând cu anii 2000, ajungând să se dezvolte forme din ce în ce mai complexe de activități în cadrul unui team-building.

ü Are la bază jocul ca și formă de dezvoltare (o activitate structurată, cu reguli și scop, cu elemente distractive / ludice). Se pot organiza jocuri de la cele mai simple, până la foarte complexe (care pot dura zile) – cu scenarii și roluri, cu obiective și ținte de atins. De cele mai multe ori, aceste jocuri nu au subiect explicit organizațional (ex, paintball), însă, prin însăși natura lor, vor pune membrii unei echipe într-o situație de simulare destul de relevantă pentru modul cum reacționează oamenii.

ü Există situații când jocul efectiv este înlocuit cu activități outdoor, pornind de la principiul că activitatea fizică, uneori extremă, este distractivă, te ajută poate să depășești anumite frici, îi pune pe oameni în modul „adrenalinic” ceea ce poate contribui la coeziunea echipei.

ü De regulă, o echipă pleacă din organizație pentru 1-2-3 zile într-un loc ales special unde, cu sau fără îndrumarea unui facilitator (extern sau din aceeași organizație) participă la un program agreat.

ü Se mai practică și team-building-uri doar ca „ieșire de distracție” fără un program anume, fără activități planificate, ci doar pentru relaxare, distracție și cunoaștere reciprocă.

ü Așadar, utilitatea team-building-urilor este în special în sfera distracției, putând fi un bun element de motivare pentru echipă, de celebrare a unui succes. Cu ocazia unor astfel de ieșiri, membrii unei echipe au ocazia reală de a se cunoaște mai bine unii pe alții – un precursor important al acceptării reciproce ulterioare. De menționat că această cunoaștere dobândită în urma unui team-building este un factor necesar, dar nu neapărat suficient pentru ca relațiile dintre membrii unei echipe să devină cu adevărat mai constructive.

ü Anumite jocuri bine gândite în cadrul unui team-building pot ajuta la conștientizarea anumitor nevoi de dezvoltare din cadrul echipei, fără însă a repara ceva în cadrul jocului.

ü Un alt efect destul de des întâlnit în urma unui team-building este energizarea echipei – efect, care durează circa 2 săptămâni, atât cât poate durează și poveștile despre distracțiile din jurul focului de tabăra J.  

ü Având în vedere aceste beneficii ale team-building-ului, consider că este util în special pentru echipele aflate la începutul lucrului împreună, dar și pentru echipe în stadii mai avansate, atâta timp cât se asumă rolul principal de relaxare și distracție. Am întâlnit echipe aflate în stadii mai avansate de dezvoltare, care evaluau un team-building ca fiind inutil pentru ei în acel moment al evoluției lor, având nevoie de o intervenție mai profundă care să-i ajute să găsească soluții concrete pentru a crește coeziunea echipei sau a îmbunătăți anumite aspecte deficitare. Și astfel, ajungem la: …

Team-coaching:

ü O paralelă simplă care poate ajuta la înțelegerea intervenției de tip „team-coaching” este cea cu coaching-ul individual. Așadarcoaching-ul de echipă face pentru o echipă ceea ce face coaching-ul individual pentru o persoană. Adică ajută echipa să-și atingă o serie de obiective particulare de dezvoltare (analizate bine în prealabil), cu ținte măsurabile, de regulă din sfera relaționării interpersonale și a modului de lucru împreună.

ü Din experiența de până acum, obiectivele posibile ale unui program de team-coaching pot fi: creșterea încrederii și a acceptării reciproce; creșterea eficienței echipei – prin reorganizare, bune practici etc; stabilirea unor modalități constructive de lucru împreună; dezvoltarea unei comunicări eficiente; îmbunătățirea relațiilor și crearea unui spirit de echipă; rezolvarea unor eventuale conflicte sau tensiuni; îmbunătățirea colaborării între membrii echipei. În ultimii ani, eu personal, folosesc ca și punct de pornire pentru analiza și dezvoltarea de soluții pentru echipe, un model intens studiat și verificat de multe ori în practică, de eficiență a echipei.

ü Modalitatea de derulare a unei intervenții de tip team-coaching este foarte variabilă în funcție de problematica și disponibilitatea echipei. Se poate întâmpla ca o sesiune inițială să se deruleze tot pe parcursul a 1-2-3 zile, în afara sediului firmei – de unde și confuzia frecventă cu un team-building. Diferența este că pe parcursul acelor zile, nu jocul este principala activitate, ci se construiesc diverse activități de facilitare: analiză și generare de soluții concrete la problemele reale ale echipei, exerciții de dezvoltare a unor competențe punctuale, sesiuni de mediere etc. În acest fel, se pot produce schimbări reale în funcționarea echipei chiar din timpul sesiunii de team-coaching. O altă posibilitate generică de organizare a sesiunilor de team-coaching este: o succesiune de întâlniri, planificate la circa 2-3 săptămâni – similar cu coaching-ul individual, doar că necesită o durată mai mare (de circa 3-4 h / sesiune).

ü Un factor suplimentar care ajută la atingerea obiectivelor de dezvoltare este activitatea dintre sesiuni, echipa având anumite proiecte concrete / teme de implementat în context real de muncă, care să conducă la îndeplinirea obiectivelor.

ü Intervențiile de tip team-coaching au nevoie de un facilitator extern – aproape obligatoriu. Pot exista și intervenții coordonate de specialiști din interiorul organizației, însă adeseori rolul de membru în aceeași organizație poate să împiedice o deschidere reală a echipei și implicit atingerea obiectivelor.

ü Beneficiul principal al team-coaching-ului este faptul că facilitează schimbări reale, stabile, de durată în sfera relațiilor și a modalității de colaborare, comunicare, lucru din cadrul echipei. Este un proces complex de dezvoltare, destul de serios (chiar dacă poate avea și exerciții ludice pe parcursul lui…) și uneori obositor pentru membrii echipei. Exact ca și într-un proces de dezvoltare individuală. Dacă vrei să obții anumite rezultate în sfera abilităților sau atitudinilor personale, este nevoie să duci o oarecare muncă cu tine – care necesită atenție, concentrare și efort. NU cred în soluții rapide (de tipul „în 5, 7 pași”), sau în așteptări de genul că „va veni acel consultant din afară și ne va repara el…”. Așadar, echipa care se angajează într-un proces de team-coaching trebuie să fie conștientă că acest atingerea obiectivelor va presupune efort și dedicație din partea tuturor membrilor și a părților implicate.

ü Coaching-ul de echipă este recomandat pentru echipe care doresc astfel de îmbunătățiri reale, indiferent de stadiul în care se află – la început, sau mai înaintate în lucrul împreună. Presupune renunțarea la un set de așteptări inițiale – de regulă suprapuse cu imaginea standard a unui team-building (joacă, distracție) și formarea unui set nou de așteptări.

În concluzie, aș spune că în timp ce team-building-ul poate fi preferat pentru latura sa ludică, de energizare și motivare, team-coaching-ul are componente semnificativ mai serioase, fiind recomandat în situații în care se dorește îmbunătățirea reală, durabilă a unor aspecte relaționale sau ce țin de modalitatea de lucru împreună din cadrul unei echipe.

Cum sa-i ajutam pe copii sa-si controleze furia?

Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

DE LA 0 LA 7 ANI

Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.

DE LA 7 LA 14 ANI

Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

DE LA 14 LA 21 DE ANI

Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe este criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

DE LA 21 LA 28 DE ANI

Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi creerea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie.

Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.

DE LA 28 LA 35 DE ANI

Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.

DE LA 35 LA 42 DE ANI

Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus.

Relația cu societatea, deasemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

DE LA 42 LA 49 DE ANI

Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.

Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existenţiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens în afara bunurilor materiale?

DE LA 49 LA 56 DE ANI

Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții.

Extras din cartea lui Bernard Werber “Împeriul Îngerilor”

Dacă omul modern ar cunoaște aceste 7 etape ale relației, multe divorțuri ar putea fi evitate!

Fiecare din noi îşi alege partenerul de viaţă şi fiecare din noi crede că iubirea adevărată e cea de la începutul relației. Însă odată ce romantismul dispare şi ochelarii “roz” cad, partenerii se confruntă cu primele greutăți, primele încercări ale relației, iar cineva consideră că iubirea a trecut.

Fidelitatea şi răbdarea – sunt principalele calități ale iubirii. Iar dacă aţi decis că în relația voastră “iubirea s-a terminat”, fiţi siguri, ea nici nu a început.

Aceste 7 etape ale relației îţi vor demonstra că iubirea adevărată vine cu timpul:

1.Etapa florilor şi bomboanelor

Această etapă durează aproximativ 18 luni. Bărbații şi femeile se îndrăgostesc, hormonii “dansează” şi ei văd totul în “roz”. În această perioadă totul la partener ţi se pare perfect. Se simt de parcă sunt amețiți. În această perioadă nu ar trebui să te grăbești cu decizii serioase, deoarece mai devreme sau mai târziu amețeala trece şi totul revine la locul său.

2.Etapa suprasaturării

La această etapă începi să privești treaz şi partenerul şi relația, multe sentimente se potolesc, treptat vă deprindeți unul cu celălalt. În consecință comportamentul se schimbă – ambii parteneri se comportă mult mai relaxat şi firesc.

3.Etapa dezgustului

Etapa care nu poate fi evitată în orice relație pe termen lung. Certurile şi reproşurile sunt caracteristice acestei etape. Vi se pare că cel mai simplu mod de a evita toate acestea – este despărțirea sau divorțul. Despărțindu-vă, peste o perioadă de timp veţi intra în etapa bomboanelor cu o altă persoană, trecând din nou toate etapele, până veţi ajunge la aceasta.

4.Etapa răbdării

La această etapă partenerii dobândesc înţelepciune. Certurile nu mai sunt atât de dramatice, pentru că ambii parteneri înţeleg că cearta se termina, iar relaţia trebuie să continuie. Dacă ambii parteneri fac totul ca să-şi dezvolte răbdarea, cu timpul vine înțelepciunea.

5.Etapa respectului şi obligațiunilor

Aceasta este prima etapă a iubirii adevărate, deoarece până acum iubire încă nu a existat. Partenerii încep să-şi înţeleagă obligaţiunile, gândindu-se nu la ceea ce îi datorează partenerul, ci la ceea ce ar putea face şi ce ar putea să-i ofere iubitului său.

6.Etapa prieteniei

La această etapă partenerii devin foarte apropiați. Au încredere absolută unul în celălalt. Etapa prieteniei deschide calea către adevărata iubire.

7. Etapa iubirii adevărate

Spre iubirea adevărată oamenii fac o cale foarte lungă, trecând împreună prin situații şi etape complicate ale vieții. IUBIREA ADEVĂRATĂ – nu cade din cer, aşa cum consideră mulți oameni. Pentru iubirea adevărată, matură – omul trebuie să crească, să renunțe la prejudecăți şi egoism.