Mecanisme de aparare a organismului. Inteligența corpului:

Căscatul
Scopul principal al căscatului este să răcorească creierul dupa ce a fost supraîncălzit sau supraîncărcat.

Strănutul
De obicei, stranutam atunci cand căile nazale se umplu cu prea mulți alergeni, microbi, praf sau alte substanțe iritante. Stranutul este modalitatea organismului de a scăpa de acest "gunoi".

Întinderile de dimineata
Noi instinctiv ne întindem cu scopul de a ne pregăti corpul pentru sarcinile fizice din timpul zilei. În același timp, intinderile lucreaza mușchii, refac fluxul de sange si ne imbunatatesc starea de spirit.

Sughiturile
Când mâncam foarte repede si înghițim bucăți mari de mancare sau pur și simplu ne supraincarcam, nervul pneumogastric se poate irita. Aceasta reactie este în strânsă legătură cu stomacul și diafragma. Rezultatul este o portie de sughiț.

Tresaritul in timpul somnului
Acesta se referă la acel sentiment ciudat când te pui in pat sa adormi și dupa ceva timp corpul iti este strabatut ca de un șoc electric. În acest moment, toti muschii se contracta atât de puternic încât te trezești imediat.
Acest fenomen este rezultatul faptului că atunci când esti pe punctul să adormi, frecvența respirației scade rapid, în timp ce pulsul incetineste doar foarte putin si muschii sunt relaxati. În mod uimitor, creierul interpretează aceste evoluții ca prevestind moartea. Așa că el încearcă să te salveze, oferindu-ti un șoc.

Incretirea pielii cand stai in apa
Ridurile care apar pe pielea mâinilor atunci cand stai mai mult in apa joaca un rol important. Acest fenomen este cauzat de faptul că atunci când organismul se confruntă cu o cantitate mai mare de umiditate înțelege că mediul poate fi alunecos. Astfel încât pielea de pe maini imediat începe să se schimbe pentru a-ti fi mai ușor sa te prinzi de suprafețele netede.

Pierderea memoriei
Pierderea memoriei se întâmplă de multe ori după apariția experiențelor cele mai neplăcute. Creierul nostru șterge literalmente cele mai cumplite momente din amintirile noastre.

Pielea de "gaina"
Funcția primară a pielii de "gaina" este de a reduce cantitatea de căldură pe care corpul o pierde prin porii pielii, ceea ce ne ajuta apoi să ne încălzim mai usor în condiții climatice nefavorabile.

Lacrimile
In afara de a acționa ca protecție pentru membrana mucoasa a ochiului atunci când obiectele străine vin în contact cu ea, lacrimile servesc drept instrument de "apărare emoțională". Oamenii de știință cred că, în situații de stres, corpul creează o nouă sursă, puternică de iritare, în scopul de a distrage atenția persoanei respective de la durerea cu care se confruntă în acel moment.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care ar trebui să fim cu toții foarte recunoscători pentru corpul nostru care lucreaza pentru a ne proteja în fiecare zi. Amintiți-vă să vă relaxați - organismul vostru are grija de tot!

Cum să fim fericiţi. Un scurt ghid de bune practici! autor: Prof. Daniel David

Motto: Epictet „Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm”

M-am gândit în acest vremuri tulburi să scriu un articol mai altfel, care să meargă direct la cei în nevoie, iar pentru ceilalţi, care nu au neapărat nevoie de acest Ghid, să fie un exemplu de cum se aplică astăzi psihologia ştiinţifică la viaţa cotidiană!

Aşadar, cum să fim fericiţi? Fericirea este un lucru bun şi simplu de atins în viaţă, prin interpretarea adecvată a evenimentelor pe care le trăim. Haideţi să vedem cum putem ajunge să experienţiem/să trăim această stare cât mai des de acum înainte (chiar în situaţii de criză economică!).

I. Ce este fericirea?

Fericirea a primit de-a lungul evoluţiei omenirii înţelesuri diferite. Fără a intra în detalii, menţionez doar că în filosofiile şi culturile occidentale au apărut următoarele înţelesuri (vezi pentru detalii vezi McMahon, 2006): (1) fericirea ca expresie a norocului (homerică) şi/sau a virtuţii în diversele ei forme (Grecia clasică, cu accent pe abordările epicurienilor şi stoicilor, dar şi ale lui Socrate, Platon, Aristotel etc.) – în Antichitate; (2) fericirea în asociere cu paradisul – în Evul Mediu; (3) fericirea prin activităţile care îţi produc plăcere – în Epoca Modernă. În perioada postmodernă, înţelegerea fericirii s-a diversificat în prea multe abordări pentru a le discuta aici. Conform  filosofiilor şi culturilor estice, fericirea poate fi atinsă în această viaţă, prin virtute, în diversele ei forme, dar va fi desăvârşită în etapele următoare ale vieţii (ex. Nirvana).

În perioada contemporană, mai ales în psihologie, fericirea a primit un înţeles pragmatic şi a început să fie studiată ştiinţific (prin studii riguroase de psihologie experimentală, clinică şi pozitivă). Astfel, fericirea este definită ca o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă. Evident, când vorbeşti de propria viaţă te referi la trecut, prezent şi viitor. Aşadar, pentru a fi fericit, trebuie să fii (1) mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor.

II. De ce este importantă fericirea?

Din punct de vedere evoluţionist fericirea nu este un scop. Ea devine însă un mijloc în atingerea scopului. Fericirea favorizează acele comportamente (adaptative) şi structuri mintale (ex. funcţii executive, stil de gândire) care au funcţie evolutivă. În plus, fericirea poate creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 10 ani (susţinând stări de sănătate fizică şi psihologică). O scurtă precizare aici: fumatul reduce speranţa de viaţă cu aproximativ 3 până la 10 ani (depinde de vârstă şi sex); aşadar, aviz fumătorilor: dacă fumaţi, încercaţi măcar să fiţi fericiţi! Există discuţii în literatură dacă nu cumva performanţa unui guvernări ar trebui să fie exprimată nu în produsul intern brut, ci în nivelul de fericire al poporului guvernat (mai ales că avem instrumente cu calităţi psihometrice riguroase ca să măsurăm nivelul de fericire); o singură ţară face asta oficial la nivel internaţional, şi anume Bhutan.

III. Cum este generată fericirea? (Scurtă incursiune în teoriile fericirii)

Cauzele fericirii – susţinute de multe cercetări din literatura de specialitate – sunt complexe. Într-o scurtă sumarizare ele pot si sintetizate astfel (pentru detalii vezi aici şi Lyubomirsky, 2008):

(1) Factorii genetici – aproximativ 50%

(2) Circumstanţele de viaţă (ceea ce ţi se întâmplă) – aproximativ 10%

(3) Factori psihosociali – aproximativ 40%:

• Sănătatea şi un stil de viaţă sănătos
• Reţelele sociale:
  • Lipsa reţelelor sociale (ex. familie, prieteni) poate fi compensată de un venit anual de aproximativ 50000 USD (date obţinute pe polulaţia americană)
  • Căsătoria creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 7 ani la bărbaţi şi cu aproximativ 4 ani la femei
• Religia/Cultura (care îţi dau sens şi semnificaţie)
• Banii:
  • Banii sunt importanţi până la un nivel mediu-superior; după acest nivel mai mulţi bani nu aduc mai multă fericire, dar pot aduce mai multe necazuri (ex. vecinul are o maşină mai nouă decât a ta care are deja doi ani…)

Înţelegând aceste cercetări, ideile simţului comun că fericirea ar fi asociată mai ales cu evenimentele de viaţă, banii/venitul, clima, vârsta, etc. sunt, aşa cum se întâmplă adesea cu cunoaşterea generată de simţul comun, false; simţul comun este bun în a genera morală, nu cunoaştere.

Psihologul american Martin Seligman arată – pe baza studiilor de specialitate – că fericirea are trei componente („fericiri”) diferite (Seligman, 2006):

(1)   Fericirea produsă de ceea ce faci (ex. faci sport, gândeşti, ieşi cu prietenii etc.) – Viaţă Plăcută („Pleasant Life”)

(2)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor personale care exprimă punctele tari pe care le avem ca indivizi (ex. realizarea unui proiect dacă eşti un om de ştiinţă etc.) – Viaţă Bună („Good Life”)

(3)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor transpersonale (ex. norme şi valori asumate de noi şi comunitate) – Viaţă cu Sens („Meaningful Life”)

Toate cele trei componente sunt importante pentru o viaţă fericită, dar cea mai stabilă şi puternică este Viaţa cu Sens!

IV. Un Scurt Ghid pentru Fericire

Aşa cum spuneam mai sus, fericirea este o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă: (1) trebuie să fii mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor. Sintetizând discuţiile de mai sus, să vedem în continuare cum putem deveni fericiţi şi, astfel, trăi probabil cu 10 ani în plus (sic!).

IV.A. Cum poţi să fii mulţumit de trecut?

            Dacă trecutul tău este ceva de care eşti mulţumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulţumeşte, trebuie să faci nişte schimbări.Evident, trecutul este greu de schimbat (sic!). Sunt însă patru lucruri pe care le poţi face pentru a ajunge să-l accepţi şi să fii mulţumit de el (vezi pentru detalii www.thefourthings.org/ şi Byock, 2004):

(a) Iartă-ipe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!

(b) Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este: IARTĂ-MĂ!

(c) Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!

(d) Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC! 

IV.B. Cum poţi să fii bucuros în prezent?

(1)   Trebuie să faci lucruri care îţi produc plăcere („pleasant life”). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat zece activităţi care le produc plăcere. Unii pot face lista, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista, nu implementează aceste activităţi. Aşadar, sumarizând, puţini oameni sunt conştienţi de activităţile care le produc plăcere (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în viaţa de zi cu zi.

(2)   Trebuie să-ţi formulezi dorinţe realiste, care corespund punctelor tari pe care le ai ca individ, în termeni raţionali („good life”). Altfel spus, o dorinţă se formulează în termeni „preferenţiali” nu în termeni „absolutişti/rigizi” (de „trebuie cu necesitate”). Semnificaţiile iraţionale sunt exprimate de: (1) Eu trebuie să…; (2) Ceilalţi trebuie să…; (3) Viaţa trebuie să… Semnificaţiile raţionale sunt exprimate de: (1) Eu prefer să…; (2) Aş prefera ca ceilalţi să…; (3) Ar fi bine ca viaţa să… (pentru detalii vezi la http://www.albertellis.org).

Exemple:

Cu referire la propria persoană:

(a)   „Trebuie cu necesitate să reuşesc în această sarcină şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult să reuşesc în această sarcină şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la ceilalţi:

(a)    „Ceilalţi trebuie (cu necesitate) să mă aprecieze şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca ceilalţi să mă aprecieze şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la viaţă:

(a)    „Viaţa trebuie (cu necesitate) să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi nu o pot concepe şi accepta altfel.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca viaţa să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Dorinţele formulate raţional pot fi: (a) cât mai multe şi mai diverse – stil care potriveşte cultura modernă/occidentală sau (b) prudente – îţi doreşti doar ceea ce ştii că poţi obţine sau (c) minimale – îţi doreşti doar ceea ce ai deja. Într-o variantă budistă, poţi renunţa la dorinţe, dar atunci nu vei fi fericit în sensul descris aici, ci poate, vorbind în termeni budişti, „eliberat/iluminat” (sic!).

(3)   Trebuie să ai o grilă de valori explicite care să susţină dezvoltarea unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, umanitate, fiinţe superioare, univers). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat valorile cardinale şi centrale pe care le au în viaţă. Unii pot face o listă cu ele, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista de valori, nu implementează aceste valori în viaţa de zi cu zi. Aşadar, puţini oameni au şi/sau sunt conştienţi de valori care să le marcheze viaţă (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în cotidian.  

IV.C. Cum poţi să fii optimist cu privire la viitor?

Ce este optimismul? Optimismul derivă din latinescul „optimum” care înseamnă „cel mai bun”. Aşadar, optimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai bun rezultat. În contrapondere, pesimismul derivă din latinescul „pessimus” care înseamnă “cel mai rău”. Aşadar, pesimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai rău rezultat. În ciuda înţelesurilor etimologice, studiile de specialitate arată că optimismul şi pesimismul nu sunt concepte bipolare: optimism crescut nu înseamnă pesimism scăzut sau invers. Cineva care nu este optimist poate să fie realist (din latinescul „realis” adică „real”) sau dezinteresat de a face predicţii/a aştepta ceva. Nu orice formă de optimism este însă bună. Trebuie să avem un „optimism realist”. Pesimismul susţine stări emoţionale negative (ex. tristeţe), făcându-ne să pierdem oportunităţi. Optimismul susţine stări emoţionale pozitive, dar ne poate reduce capacităţile de a identifica pericole şi vulnerabilităţi. Realismul, în sensul său profund, este greu de atins dată fiind complexitatea lumii în care trăim, raportată la limitele minţii umane. Putem miza însă pe un „optimism realist”, adică un optimism dublat şi controlat de gândire raţională (care are suport logic, empiric şi/sau pragmatic). Aşadar, cum poţi să fii optimist? (1) Fixează-ţi scopuri pro-sociale, care corespund unui ideal cultural din mediul din care faci parte, iar apoi (2) elaborează planuri pentru atingerea lor şi (3) încearcă să le implementezi, urmând aceste planuri şi aşteptându-te să obţii rezultatele dorite.

V. Ghidul pentru Fericire în Reţete, Pastile şi Exerciţii

Unii oamenii au nevoie de o descriere implementaţională a Ghidului prezentat mai sus, pentru a-l înţelege bine şi a beneficia de pe urma lui. Iată aşadar o astfel de formă a Ghidului descris mai sus.

1. Reţeta Ştiinţifică a Fericirii

• A face frecvent comportamente care ne produc plăcere („pleasant life”), dar care nu au costuri majore pe termen mediu şi lung (lista lor variază de la un individ la altul). Iată câteva exemple (dar fiecare om trebuie să-şi stabilească lista proprie):
  • A face sport, a bea moderat, a ieşi cu prietenii etc. (adaptative)
  • A consuma droguri, a face sex neprotejat etc. (dezadaptative-de evitat)
• A avea dorinţele personale şi transpersonale:
  • Corect orientate
    • Dorinţele personale orientate asupra („good life”):
      • Sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos
      • Dezvoltării unor relaţii interumane satisfăcătoare
      • Implicării active în diverse proiecte profesionale şi/sau de viaţă care exprimă punctele tari pe care le ai ca persoană
    • Dorinţele transpersonale orientate asupra („meaningful life”):
      • Dezvoltării unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, fiinţe superioare, umanitate, univers)
      • Asumării unei grile de valori explicite şi ierarhizate, active. Lista acestora variază de la un individ la altul. Iată câteva exemple:
        • 1-2 cardinale (ex. excelenţă, cunoaştere)
        • 2-4 centrale (ex. altruism, onoare, corectitudine, inteligenţă)
        • 4-6 principale (ex. tradiţie, respect pentru valoare, familie, umor, distracţie)
        • >6 secundare (ex. protecţia mediului etc.)
  • Corect formulate
    • Preferenţial, acceptând raţional că s-ar putea să nu se îndeplinească mereu

2. Pastila Psihologică a Fericirii

1. Fă ceea ce îţi place, dar care nu-ţi face rău!
2. Fii implicat în proiecte personale!
3. Construieşte-ţi o reţea socială minimală!
4. Construieşte-ţi sens şi semnificaţie prin asumarea unor valori şi a unor relaţii transpersonale!
5. Schimbă ceea ce nu îţi place!
6. Acceptă ceea ce nu poţi schimba!
7. Fă diferenţa între 5 şi 6!

3. Exerciţii pentru Fericire

• Elaboraţi o listă de 10 comportamente care vă produc plăcere şi pe care le veţi face în următoarea lună
• Stabiliţi-vă ca scopuri personale:
  • Îmbunătăţirea sănătăţii – ce veţi face?
  • Întărirea/dezvoltarea unor reţele sociale (inclusiv interacţiuni mai frecvente în familie) – ce veţi face?
  • Implementarea unor proiecte realiste (care pot aduce şi venituri) – ce veţi face?
• Stabiliţi-vă scopuri transpersonale şi o grilă de valori:
  • Dezvoltaţi sens şi semnificaţie prin religie şi/sau cultură – ce veţi face?
  • Precizaţi-vă grila de valori şi să o ştiţi precum propriul nume

VI. Referinţe şi conexiuni

Teme asociate în acest blog:

• Cum să murim bine şi frumos? Un scurt ghid de bune practici
• Când în viaţă “pozitivul” devine “negativ”
• Când în viaţă “negativul” devine “pozitiv”

 Referinţe selective:

• Referinţe:

Byock, I. (2004). The four things that matter most. A book about living. New York: Atria Books.

Ellis, A. (1994) Reason and Emotion in Psychotherapy: Comprehensive Method of Treating Human Disturbances : Revised and Updated. New York, NY: Citadel Press.

Lyubomirsky, S. (2008). The how of happiness. A New Approach to Getting the Life You Want. New York: Penguine Books.

McMahon, D. (2006). Happiness: A history. New York: Grove Press.

Seligman, M.E.P. (2002). Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. New York, NY: Free Press.

• Site-uri:

–        http://www.authentichappiness.org

–        http://www.worlddatabaseofhappiness.eur.nl

–        http://www.albertellis.org; http://www.REBT.org

• Autori:

–        Albert Ellis şi colaboratorii:

• A guide to personal happiness
• A guide to rational living

–        Martin Seligman şi colaboratorii:

• Authentic happiness

–        Ed Diener şi colaboratorii:

• Rethinking happiness

Notă. Am utilizat mai des textul scris cu „bold” deoarece articolul este mai lung şi am vrut să punctez idei care sintetizează mesajul. De asemenea, unele concepte apar în articol atât în limba română cât şi în limba engleză (adesea în ghilimele), deoarece ele nu au fost încă adaptate în literatura română de specialitate şi am vrut astfel să las cititorilor libertatea de a le citi şi din surse originale, nu doar prin prisma traducerilor mele.

Nu vă lăsați copiii să vi se urce în cap. 5 greșeli care le fac părinții în educarea copiilor, stabilite de Emma Jenner.

Emma Jenner este o bonă celebră care a ajuns să conducă o emisiune televizată, la postul TLC, în care aducea diferite mărturii, cazuri și exemple din educarea corectă a copiilor. Cu toții vrem să fim părinți ideali, să nu ne supărăm copiii, să corespundem într-un fel standardelor moderne de educare a copilului. Cât de benefice sunt însă metodele moderne de educare a copiilor și cum aceste noi metode pot ruina viitorul copiilor noștri!

Haideți să vedem care sunt cele 5 greșeli făcute de părinți, determinate de Emma Jenner, care formează un copil răsfățat, rebel, isteric, needucat și incorigibil!

1. Sărim prea repede să-i îndeplinim mofturile – Cel mai prim moft împlinit al piciului este așa numita ”Cana cu lapte”. Vi s-a întâmplat vreodată ca piciul vostru să refuze a consuma laptele pe motiv că nu este din cănuța lui preferată? Atunci la sigur ați sărit ca pompierul și imediat i-ați schimbat laptele în cănuța lui preferată, ca nu cumva să rămână flămând și nefericit. Dacă da, atunci ați făcut prima greșeală în educarea copilului.
Copilul trebuie învățat să fie adaptabil și flexibil, nu e nevoie să cărați din urma lui toate jucăriile și obiectele preferate, căci asta o fac majoritatea din noi, când mergem la mare, la țară, în simple călătorii și/sau plimbări.
Învățați-vă copilul să fie recunoscător pentru ce are în față, nu îl atașați de lucruri și nu-i permiteți să vă manipuleze cu orice fleac!

2. Îi găsim scuza comună ”este doar un copil” – Cea mai uzuală scuză atunci când copilul nostru se poartă rebel în public, chiar și acasă cu cei apropiați, este haha ce amuzant e, sau ” e doar un copil are voie să-și facă de cap”, ”dacă nu-și face de cap acum, atunci când?”
Scuzele enumărate, au să ruineze atât viitorul copilului cât și imaginea voastră ca părinte.
Riscați astfel să creșteți un necioplit, care știe că i se permite totul și orice greșeală nu ar face nu-i este luată în vedere, ba mai mult ca atât pare amuzant!
Dați-i de înțeles din start că a făcut o greșeală și pedepsește-l dacă e cazul, ca să țină minte pe viitor supărarea ta și să nu mai repete cazul!

3. Nu le permiți altora să-i facă observație – Ne simțim deranjați și chiar am putea să ajungem la certuri mari cu apropiații, dacă încearcă oarecum să-ți educe copilul. Adeseori auzim replica ” nu l-ai născut tu, nu te implica” sau ”Când o să ai copiii tăi, atunci să le dai indicații”.
Sunt observații absolut nenormale în adresa celor care chiar ne vor binele și ar trebui să le fim recunoscători pentru ajutor și implicare la educarea și formarea copilului nostru.

4. În loc de atenția parentală le oferim un gadget pentru a-i ocupa timpul – Aceasta este boala părinților secolului XXI. Dezvoltarea tehnologică nu este tocmai cea mai prielnică în cazul în care oamenii nu cunosc o măsură de administrare a gadgeturilor. Bucuroși părinții, ca să-i ocupe timpul micuțului, îi oferă plăcerea de a naviga pe tableta sau telefonul lor, bucurându-se  că piciul lor este atât de priceput în ale tehnicii.
Este demonstrat științific gadgeturile degradează mental copiii, îi dezvață să învețe și îi face mult mai agresivi, aceștea, ignorând deja lumea reală.

5. Puneți copilul pe primul loc – Când e vorba de ordinea priorităților, nu există nimeni mai presus decât copilul. Soțul, soția, părinții, mai așteaptă, azi, aici și acum prioritar este copilul. El devine un fel de ”boss” al casei care nu poate fi înlocuit cu nimeni, pe o perioadă de minim 18 ani, până când împlinește vârsta de majorat. Iar apoi din deprindere îl tot dădăcim toată viața și ferească Domnul cumva să nu-l mai putem ajuta, devenim dușmanii Nr. 1 sau în cel mai bun caz, suntem apreciați pentru câte le-am făcut pentru el, dar acesta suferă că nu se mai poate adapta societății fără ajutorul părinților.

Lăsați-vă copilul să se descurce și singur, aveți grijă și de voi, astfel o să vadă un exemplu pozitiv în atitudinea voastră ca pereche și doi o să abordeze un stil individualist de viață, în care o să se învețe a munci singur, voi doar încurajându-l la necesitate!

Care sunt nivelurile de conștiință- Dr. David R. Hawkins

Dr. David R. Hawkins a elaborat o harta a nivelurilor de constiinta umana, denumita si “Scala Constiintei” sau “Piramida Constiintei”, folosind kinesiologie aplicata pentru a masura nivelul vibrational al fiintelor umane.

PIRAMIDA CONSTIINTEI

Cum sunt descrise nivelurile de constiinta:

ILUMINAREA: 700 – 1000

Acesta este cel mai inalt nivel al constiintei umane. Au ajuns aici personaje care au marcat fara echivoc istoria umanitatii: Iisus, Buddha, Krishna, etc.

PACEA 600 – 700

Pacea este obtinuta intr-o viata in care ne abandonam complet Creatorului sau mai bine-zis existentei. Este locul pe care Hawkins il numeste iluminare. Aici, linistea si nemiscarea mintii este atinsa, permintand revelatii constante. Doar 1 din zece milioane de oameni reuseste sa ajunga la acest nivel.

FERICIREA: 540-600

Acesta este nivelul atins de sfinti si persoanele avansate la nivel spiritual. Pentru ei, dragostea devine neconditionata si astfel, acest sentiment este urmat de multumire si fericire constanta. Nicio tragedie sau eveniment nu poate sa destabilizeze o persoana care traieste la acest nivel de constiinta. Ei par sa inspire si sa ii infuzeze pe toti cei din jurul lor. Viata lor este in completa armonie cu dorinta divina si fructele acelei armonii sunt exprimate in fericirea cu care aceste persoane traiesc pe Pamant.

Nivelul Intelegerii: 400 – 500

Nivelul stiintei, al medicinei, al dorintei pentru cunoastere. Setea de cunoastere este mereu de nestavilit pentru acesti oameni. Sunt oameni care nu isi irosesc timpul cu activitati care nu le hranesc aceasta nevoie. Acesti oameni au nevoie sa analizeze si sa vada viata si experientele lor din exterior. La acest nivel poate surveni si un esec pentru ca acesti oameni nu reusesc sa separe subiectivul de obiectiv si uneori par sa rateze esenta. In mod paradoxal, la acest nivel pot surveni blocaje care nu permit trecerea catre un nivel mai inalt de constiinta.

IERTAREA: 350-400

Daca curajul reprezinta constientizarea faptului ca tu insuti esti sursa experientelor vietii tale, aici este nivelul unde constientizezi ca tu devii creatorul acestor experiente. Este momentul cand reusesti sa iti trezesti potentialul prin actiune. Este momentul cand iti pui idealuri si te auto-depasesti, trecand de limitari ce le aveai in trecut. Este momentul cand constientizezi ca poti prelua controlul asupra vietii tale. Cei care traiesc la acest nivel de vibratie duc la bun sfarsit orice lucru inceput si nu au frica de esec.

Optimismul: 310-350

Acesti oameni din jurul tau care sunt mereu optimisti – este de fapt nivelul lor de constiinta. Ei vad viata ca pe o mare imensa de posibilitati. Nu se complac in situatii si nu se plang. Se straduiesc sa dea tot ce e mai bun si au o vointa de fier.

Neutralitatea/ INCREDEREA: 250-310

Este nivelul flexibilitatii. Sa fii neutru inseamna sa nu fi atasat de rezultatele intamplarilor. La acest nivel, individul este multumit cu viata sa si cu situatia sa si pare sa nu aiba destula motivatie pentru auto-imbunatatire si evolutie. Individul realizeaza posibilitatile dar nu face sacrificiile necesare pentru a ajunge la un nivel mai inalt.

CURAJUL: 200-250

Este nivelul imputernicirii. Este nivelul unde individul nu mai ia energie vitala de la cei din jurul sau. Curajul iti arata ca nu ai nevoie de conditii externe pentru a-ti desfasura viata in mod optim. La acest nivel, individul isi da seama ca el singur este responsabil pentru esecul sau succesul sau, pentru propria evolutie si pentru tot ceea ce i se intampla. Este ceea ce ne face umani: constientizarea faptului ca putem alege ce fel de raspuns dam in fata unui stimul venit din exterior.

MANDRIA: 175-200

Potrivit Dr. Hawkins, majoritatea oamenilor traieste sub acest nivel. Este nivelul catre care aspira majoritatea oamenilor. Sunt oameni care ajung sa se simta bine numai daca au atins faima. Cu toate acestea, este un sentiment fals-pozitiv, pentru ca aceasta stare de bine depinde de conditii externe. De asemenea este sursa rasismului, nationalismului, fanatismului religios, etc.

FURIA: 150-175

Dorintele neimplinite duc catre furie si frustrari. Aceste sentimente ne fac uneori sa vrem sa depasim acest nivel, alte ori, indivizii raman aici perioade indelungate din viata lor.

DORINTA: 125-150

Dorinta este unul dintre factorii motivanti la nivelul intregii societati. Chiar daca dorinta poate provoca schimbarea, efectul revers este acela ca inrobeste apetitul indivizilor.

Frica: 100-125

Oamenii care traiesc sub regimuri dictatoriale sau cei care sunt implicati in relatii abuzive se afla la acest nivel. Aici se manifesta paranoia, neincrederea, impresia ca toata lumea vrea sa iti fac arau. Suspiciunea si defensivitatea.

Amaraciunea: 75-100

Multi dintre noi am trecut prin astfel de etape ale vietii cand ne-am simtit ingrozitor de nefericiti din cauza unor tragedii intamplate in viata. Totusi, daca aceasta stare te domina, ca nivel al constiintei tale, sfarsesti prin a-ti trai viata avand constante sentimente de regret si remuscari. La acest nivel simti ca toate oportunitatile te-au ocolit. Te simti o persoana ratata…

Apatia: 50-75

Este nivelul disperarii, al lipsei de speranta; este nivelul care predomina printre oamenii fara adapost sau cei care traiesc in saracie. La acest nivel, persoana a abdicat la situatia sa curenta si se simte incapabila sa faca ceva pentru sine sau pentru cei din jurul sau.

Vina: 30-50

Nu prea departe de rusine se afla nivelul vinei. Cand cineva este blocat la acest nivel, sentimente de joasa stima de sine si inabilitatea de a-i ierta pe ceilalti sunt comune.

Rusinea: Sub 30

La acest nivel, emotia predominanta este umilinta. Aici se regasesc cele mai multe ganduri de suicid. Foarte multe persoane victime ale abuzului sexual se afla la acest nivel.

10 lucruri pe care un om inteligent nu le face!

În accepţiunea psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept “Antrenorul Minţii”, un elev, care a înmagazinat în decursul anilor şcolari un set de cunoştinţe, dar pe care nu a avut ocazia sau chiar inspiraţia să le aplice în situaţii reale, nu va reuşi să realizeze lucruri măreţe în viaţă, ci va avea mereu mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar dacă întrebările sunt puse, se ajunge la înțelegere. “Inteligenţa se câştigă prin experienţă, și este o variabilă care poate fi îmbunătăţită, nu este neapărat o trăsătură ereditară. În literatura de specialitate, ceea ce noi numim coeficient de inteligenţă sau – pe scurt, IQ – nu este nimic altceva decât raportarea vârstei mintale a unui individ la vârsta biologică, înmulţit cu 100. Vârsta mintală a unui copil, spre exemplu, nu poate ţine pasul cu vârsta biologică, dacă acel copil nu pune în aplicare cele învăţate”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea.

Specialistul crede că oamenii inteligenţi sunt, de regulă, creativi, generoşi, recunoscători, umili şi atenţi, iar cei mai mulţi au ajuns la un nivel de înțelegere, nu de cunoaștere, mai ales prin prisma experiențelor și întrebărilor corect puse la un moment dat. Astfel, un om inteligent nu ar face niciodată următoarele lucruri:

Oamenii Inteligenţi nu lasă greșelile trecutului să se interpună în prezent. “Oamenii Inteligenţi ştiu că succesul în viaţă nu este posibil fără greșeli și eșecuri. Cu toate acestea, Oamenii Inteligenți nu permit să fie afectaţi de greşelile din trecut, ei pur şi simplu iau aceste greşeli drept nişte lecţii de educație pentru a evolua”, afirmă psihologul Pleşea.

Oamenii Inteligenţi nu se concentrează pe părțile negative. “Oamenii Inteligenți văd gândurile ca pe ceva palpabil. Dacă ai doar gânduri negative în minte, viața ta va fi la fel de negativă. Oamenii Inteligenți știu că viața este mult mai bună când înveți să-ți folosești abilitățile de a visa, de a crea, de a construi, de a te mira şi, desigur, de a iubi”, consideră specialistul.

Oamenii Inteligenţi nu fug de probleme. “Că vrem, că nu vrem, inevitabil, toți am avut, avem și vom avea probleme. Sunt probleme legate de muncă, de bani, de familie, de sănătate etc. Oamenii Inteligenţi dau piept cu aceste probleme și caută cele mai bune metode de rezolvare. Când cad, se ridică și merg mai departe. Au curajul să-și înfrunte temerile și să vadă în fiecare problemă șansa de a se perfecționa. Fiecare problemă devine astfel o situație de autotransformare”, crede Alexandru Pleşea.

Oamenilor Inteligenţi nu le pasă de părerile celor din jur. “Oamenii Inteligenți nu lasă opiniile negative ale altor oameni să-i oprească din a trăi o viață fericită plină de succes și bucurie. Lumea este plină de oameni cinici, sceptici și hateri, dar oamenii isteți îi îndepartează. Aceştia se înconjoară cu oameni inteligenți, care le împărtășesc valorile și interesele. Pe bună dreptate, se spune că dacă ești cea mai inteligentă persoană dintr-o cameră, înseamnă că nu ești în camera potrivită”, spune psihologul.

Oamenii Inteligenţi nu-și pierd timpul. “Oamenii Inteligenți își dezvoltă obiceiuri productive, care îi ajută să lucreze mai repede și mai bine. Nu se lasă distrași de lucruri nesemnificative și de treburi inutile. Ei știu, de asemenea, că nu poți lucra tot timpul, creierul are nevoie de odihnă din când în când”, crede psihologul Alexandru Pleşea.

Oamenii Inteligenţi nu așteaptă rezultate imediate. „Oamenii Inteligenţi sunt convinşi că aceia, care știu să aștepte, au parte de lucruri bune. Majoritatea oamenilor vor să obțină tot ceea ce-și doresc, exact atunci când formulează aceste dorințe. Oamenii Inteligenţi ştiu că trebuie să muncească din greu pentru ceea ce-și doresc, iar rezultatele muncii lor vor fi vizibile după un timp, dar vor dăinui toată viaţa”, declară psihologul.

Oamenii Inteligenţi nu se concentrează pe ceea ce nu pot controla. În fiecare zi ne lovim de lucruri pe care nu le putem controla: trafic, oameni needucați etc. Oamenii Inteligenţi sunt calmi în aceste situații pentru că știu că emoțiile negative le vor dăuna doar lor în aceste situații.

Oamenii Inteligenţi nu-și pierd timpul cu persoanele care-i descurajează. Oamenii Inteligenti au în jurul lor alți oameni inteligenți. Își găsesc timp pentru familie, pentru prieteni și cunoștințele cu care au aceleași viziuni și interese; realizează că n-ar fi benefic pentru ei să-și petreacă timpul cu persoanele negativiste.

Oamenii Inteligenţi nu sunt aroganți. Nu-i vei auzi lăudându-se cu inteligența lor; şi asta pentru că sunt, de obicei, timizi când vine vorba despre asta și nu simt nevoia să strige în gura mare cât sunt ei de deștepți. Nu se laudă cu reușitele și premiile pe care le-au obținut.

Oamenii Inteligenţi nu uită să mulțumească. “Arată recunoștință. Oamenii Inteligenţi stiu că lumea nu se învârte în jurul lor. Ei cred în puterea bunătății și știu că faptele bune li se vor întoarce într-o bună zi”, este de părere psihologul.

“Oamenii cu înțelepciune transformă. Ei nu fug de ceva, ei transformă un lucru negativ într-unul pozitiv. Ei își asumă transformarea prin propriile lor forțe. Puterea unui om înțelept vine din înțelegere, nu din câți bani câștigă. Astfel, toți oamenii puternici vor înapoia mare parte din banii câștigați mediului social, în așa fel încât evoluția să-și urmeze cursul”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

Cum comunicăm cu un preadolescent?

Preadolescența

Este o perioadă de înflorire magică, dar, la fel ca toate tranzițiile uriașe din viața copiilor noștri, sunt pline de suișuri și coborâșuri.

Prin definiție, copiii la această vârstă prezintă comportamente inconsistente, inconsecvente. Acum sunt fericiți, iar în următorul moment, plâng.

Acum, sunt afectuoși și iubitori, pe urmă, îți resping părinții. Deodată se simt invincibili, ca ulterior să se simtă invizibili.

Părinții preadolescenților trebuie să se pregătească pentru această perioadă cu multă răbdare, empatie și susținere continuă, în ciuda tuturor comportamentelor preadolescentului.

Ca și în cazul părinților de copii mai mici, părinții (preadolescenților) care nu își acceptă și negociază mereu independența înfloritoare a copilului lor, îl invită pe acesta la răzvrătire sau, chiar mai rău, la înșelăciune.

Pericole

Cel mai mare pericol pentru preadolescenți este pierderea conexiunii cu părinții, în timp ce se zbat să-și găsească locul și să se integreze în anturaje de vârsta lor.

Cel mai mare pericol pentru părinți este încercarea dominării copiilor prin putere; nu prin conectare, erodându-și astfel legătura și pierzându-și influența asupra copilului în timp ce aceștia devin adolescenți.

De obicei, între vârstele de 9 și 12 ani, copiii noștri drăguți odată dispuși să stea la noi în brațe și să-și împărtășească secretele. Doresc brusc să aibă cât mai puțin de-a face cu noi sau deloc.

Un copil în preadolescență nu este aceeași persoană care a fost acum un an sau doi. S-a schimbat: fizic, cognitiv, emoțional și social.

El dezvoltă o nouă independență și poate chiar vrea să vadă cât de departe poate împinge limitele stabilite de părinți.

Ceea ce poate să nu știe este că are nevoie de tine la fel de mult ca oricând. Pentru că relația puternică dintre părinți și copii poate să creeze o scenă benefică pentru o adolescență mai puțin turbulentă.

Dar nu va fi ușor, pentru că tu, ca părinte, trebuie să respecți nevoia copilului de a avea o autonomie mai mare. Pentru a crea o relație de succes cu această versiune “actualizată” a copilului tău.

Iată câteva idei care te vor ajuta să comunici eficient cu al tău preadolescent:

1.Nu te simți respins de noua lui independență

Este normal pentru copii ca la această vârstă să înceapă să se detașeze câte puțin de părinți. Și să petreacă din când în când timp cu prieteni de vârsta lor.

Părinții consideră de multe ori retragerea pre-adolescentului ca pe o respingere și iau totul prea personal.

Evită să controlezi totul, să știi totul, pentru că aceste lucruri îl vor îndepărta și mai mult pe preadolescentul tău.

2. Petreceți timp special împreună

Este adesea dificil să îi faci pe pre-adolescenți să se deschidă și să vorbească despre emoțiile lor sau despre lucrurile cu care se confruntă.

Ar fi ideal ca o dată sau de două ori pe săptămână să îți faci timp să ieși undeva cu preadolescentul tău. Iar în acest timp pe care îl veți petrece împreună, să îi oferi o atenție nelimitată, să nu lucrezi sau să trimiți mesaje.

În acest sens, nu vă îmbunătățiți doar relația, ci și învățați abilitățile interpersonale care vor fi cruciale în viitor.

Poți găsi multe idei interesante în cartea ”Copilul tău este un geniu”, scrisă de colegul nostru Florin împreună cu domnul profesor Florian Colceag (numit și ”antrenorul de genii”).

3. Încearcă o abordarea indirectă

Când au fost mai mici, puteai să îi adresezi întrebări directe.

• Cum a fost la școală?
• Cum a fost la test?
• Cum te simți?

Acum, abordarea directă – bombardarea cu întrebări despre școală și ziua lor – nu funcționează. Deodată simte aceste întrebări copleșitoare și intruzive.

Încearcă abordarea indirectă și poziționează-te ca un ascultător. Dacă stai jos, fără să pui întrebări și doar ascultați, este mai probabil să obții informațiile pe care dorești să le afli.

Această abordare le transmite copiilor mesajul ca” acesta este un loc unde pot veni și vorbi și am permisiunea de a spune ceea ce gândesc sau simt “.

Uneori îi vei putea ajuta sau le vei putea oferi sfaturi – dar nu încerca să îi presezi sau să le rezolvi toate problemele.

Alteori vei fi acolo doar pentru a empatiza la greutatea care o întâmpină în acele momente.

4. Nu îl judeca

La această vârstă, copilul tău te urmărește foarte atent pentru a auzi cât de rațional sau critic ești.

Din modul în care vorbești despre copiii altor persoane; în special, copiii care intră în necazuri – cum se îmbracă acea fată sau dacă băiatul are bune maniere sau obiceiuri proaste; de aici își ia indiciile despre ce să împărtășească sau ce să ascundă de tine. De aici el decide dacă ești sever sau critic.

5. Urmăriți împreună emisiuni televizate, video-uri pe youtube sau orice altceva care îi place

O posibilitate foarte bună de a te conecta cu preadolescentul tău este să vizionezi împreună cu el ceea ce îi place; să râdeți împreună; să vorbiți despre ce ați văzut.

6. Nu îți fie teamă să începi conversații despre sex și droguri

Realitatea nefericită este că mulți dintre copii încep să experimenteze drogurile și alcoolul începând cu vârsta chiar de 9-10 ani.

La această vârstă se dezvoltă și sexualitatea, de aceea este important să construim împreună cu preadolescentul nostru o bază solidă și să îi oferim informații adecvate dezvoltării sale.

7. Nu reacționa exagerat

Nu face o tragedie din ce i se întâmplă copilului tău, ajută-l să găsească soluții sau fii alături de el până depășește momentul care i-a provocat suferința.

8. Nu fii surprins dacă fiica sau fiul tău/ta dezvoltă un anumit grad de anxietate sau dependență

Nu este deloc neobișnuit ca preadolescenții să se teamă de toate schimbările din corpul lor, presiunile de la egal la egal sau de teama de a se separa de mama și tata.

Acest lucru este cel mai adesea exprimat ca separare sau anxietate de separare, și dacă îi lași spațiul de care are nevoie, dacă empatizezi cu el, probabil că nu va dura mult timp.

Schimbările de dispoziție și iritabilitatea sunt frecvente în anii preadolescenței, în special în cadrul familiei.

Presiunile sporite la școală și în cadrul grupurilor de vârstă, împreună cu confuzia și anxietatea asupra pubertății, sunt adesea motive pentru creșterea emoționalității preadolescenților.

Menținerea limitelor privind modalitățile acceptabile de a interacționa și de a-și exprima emoțiile; inclusiv prin acordarea timpului copiilor singuri, cu muzică, cărți sau sport; pentru a vă liniști și pentru a obține o perspectivă; îți va ajuta copilul să învețe să-și dirijeze și să-și gestioneze emoțiile. Permiterea unor ieșiri adecvate este importantă. La această vârstă, expresiile fizice sau creative sunt încurajate.

9. Comunicați cu bunătate și respect

Preadolescenții pot spune sau pot face lucruri care sunt scandaloase sau înspăimântătoare sau ambele.

Oricât de tare copilul îți apasă butoanele, este mai bine să răspunzi calm.

Respectul și controlul de sine pe care îl afișezi în discuțiile cu copilul tău se pot reflecta într-o bună zi în conversațiile lui cu ceilalți.

Comunicarea cu respect, de asemenea, înseamnă să eviți să le vorbești de sus preadolescenților. Ei devin din ce în ce mai conștienți de societate și conștienți de evenimentele din lume și apreciază conversațiile atent.

Este ceva natural pentru părinti să-și dorească să-și salveze copiii din calea greșelilor. Dar, pe termen lung, lăsându-i să greșească din când în când, le vor face o favoare.

Copiii văd pe pielea lor ce înseamnă să te porți inadecvat și probabil că nu vor repeta curând aceeași greșeală.

Așadar îți doresc, dragă părinte, să ai o comunicare cât mai eficientă cu al tău preadolescent.

Semne care arata ca esti indragostita

Știința își bagă nasul peste tot, iar această listă cu cele mai importante semne care arată că ești îndrăgostită a fost realizată de specialiști (medici psihiatri, antopologi și psihologi). Specialiștii au descoperit și au argumente care le susțin afirmațiile, care arată că dacă ești îndrăgostit creierul se comportă într-un mod special, unic, iar perioada de îndrăgostire este una specială unică și bine definită în timp, pentru care exită semne certe care arată că ești îndrăgostită.

• M-am indragostit de cel mai bun prieten!

1. „Este special!”. Când ești îndrăgostit, te gândești la iubitul/a ta ca la o ființă unică. Sentimentul te face incapabil să simți pasiune romantică pentru nimeni altcineva. Cauza o reprezintă nivelul ridicat de dopamină  – o substanță chimică implicată în a provoca la nivel cerebrial concentrarea și atenția.

2. „E perfect!”. Oamenii care sunt îndrăgostiți tind să se concentreze pe calitățile pozitive ale iubitului lor, în timp ce trec cu vederea trăsăturile sale negative. De asemenea, ei se concentrează pe evenimentele banale și obiecte care le amintesc de iubitul lor, iar aceștia au momente de amintire-visare cu ochii deschiși. zi. Aceasta este efectul dintre combinația de dopamină și un nivel crescut de noradrenalină, un compus chimic  asociat cu stimulerea memoriei la anumiți stimului. Stimulii sunt reprezentați, pentru cei îndrăgostiți de tot ceea ce ține de iubitul lor.

• Cum se indragostesc barbatii

3. „Sunt o epavă!”. Aceasta este declarația pe care o fac doar cei care sunt îndrăgostiți și care trec prin dese momente de instabilitate emoțională și fizică. Un om îndrăgostit va sări de la bucurie, euforie, energie la  insomnie, pierderea poftei de mâncare, tremur, palpitații și respirație accelerată, de la anxietate, panică și sentimente de disperare atunci când relația suferă chiar mai mic regres, la maximă euforie. Aceste modificări ale dispozitiei sunt tipice persoanelor dependente de droguri, iar dragostea în prima sa fază este, medical vorbind, un drog. În plus sentimentele senzațiile și stările speciale produc dependență.

• Poti iubi doi barbati odata?

4. „Sunt obsedată de el”. Simpla recunoștere a faptului că o persoana a devenit o obsesie este dovada că ești cu adevărat îndrăgostită.  Oamenii care sunt îndrăgostiți unul de altul petrec, în medie, mai mult de 85 la suta din timpul lor meditând la relația în care sunt implicați.  Gândirea intruzivă, cum este numit acest tip de comportament obsesiv, rezultă din nivelul scăzut de serotonină centrală din creier, o afecțiune care a fost asociat cu un comportament obsesiv.

5. „Aș vrea să putem fi împreună tot timpul”. Oamenii îndrăgostiți sunt extrem de egoiști, iar una din manifestările dragostei fulminante care este la începutul unei relații este dependența emoțională asupra relației lor, inclusiv posesivitate, gelozie, teama de respingere și anxietate de separare.