Secretul Fericirii.....

Neurobiologul american Alex Korb ne împărtășește gândurile sale despre fericire:

1. Cea mai importantă întrebare

Dacă sunteți într-o perioadă mai dificilă, puneți-vă o întrebare: “Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu?”

Probabil ați râs ironic citind asta și v-ați întrebat dacă sentimentul de mulțumire are vreun impact biologic asupra creierului. Chiar are!

Știți cum funcționează preparatul antidepresiv bupropion? El stimulează secreția neuromediatorului dopamina, precum și sentimentul de mulțumire.

Dar știți cum funcționează fluoxetina? Stimulează neuromediatorul serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.

Unul din principalele efecte ale mulțumirii este creșterea nivelului de serotonină. Atunci când îi mulțumiți lui Dumnezeu, vă concentrați pe laturile pozitive ale vieții dvs., fapt ce crește secreția de serotonină.

2. Exprimați-vă sentimentele negative

Nu vă simțiți bine? Definiți cumva starea dvs. Ce este: tristețe, îngrijorare, supărare?

Acest mic exercițiu e suficient ca să vă simțiți mai bine! Credeți că e o glumă? Creierul dvs. crede altceva!

În unul din experimente participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Precum s-a și prevăzut, amigdalele reacționau la emoțiile reprezentate.

Dar când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, la ei se activiza cortexul cerebral prefrontal ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul lor asupra omului.

3. Luați o decizie

Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că după ce luați o decizie parcă vă simțiți mai ușurat? Această senzație nu e întâmplătoare.

Neurobiologia arată că luarea deciziilor reduce îngrijorarea și anxietatea. Asta pe lângă faptul că se rezolvă problemele…

În procesul de luare a deciziilor noi elaborăm anumite intenții și stabilim anumite obiective. Toate acestea au un impact pozitiv asupra cortexului prefrontal, reducând intensitatea tulburărilor și îngrijorărilor. În afară de aceasta luarea deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și acțiuni negative.

În sfârșit luarea deciziilor transformă viziunea noastră asupra lumii, fapt ce iarăși ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm.

4. Intrați în contact cu oamenii

În una din cercetări participanții se jucau într-un joc computerizat cu minge. Unul din jucători arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era om, cel de-al doilea jucător fiind calculatorul.

Dar participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un om viu. Cum credeți, ce se întâmpla atunci când colegul refuza să îi întoarcă mingea?

Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte creierul nostru percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura piciorul, de exemplu.

Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.

Altfel spus pentru creier sunt foarte importante relațiile cu alți oameni. Vreți să le ridicați la un alt nivel? Comunicați mai strâns cu prietenii și colegii, iar pe oamenii dragi îmbrățișați-i și sărutați-i mai des!

5 limbaje ale iubirii: simple, pe înțelesul tuturor! Cei care doresc pot completa chestionarul construit de mine.

CUVINTELE

Cuvintele simple de susținere şi laudă spuse cu sinceritate – sunt ceea ce le lipsește multora dintre noi. Persoana care nu a primit suficientă laudă în copilărie, are necesitatea acută ca partenerul, nu numai să o aprecieze şi să o respecte, ci să poată spune deschis aceasta. Cuvintele de susținere din partea persoanei apropiate sunt capabile să ofere curaj şi încredere pentru a face ceea ce-ţi doreai de mult timp, însă nu aveai curaj.

Iubirea vorbește în limba cuvintelor frumoase. Iubirea – este să ceri iertare şi să spui “Te-am iertat”. Iubirea nu cere, ci roagă. Şi nu uita, nu numai cuvintele contează, ci şi tonul cu care sunt spuse.

TIMPUL

Să petreci timpul cu cineva înseamnă să-i oferi toată atenția ta. Timpul – este o resursă foarte valoroasă, atunci când o oferim altei persoane gratuit, împreună cu aceasta dăruim o parte din viața noastră. A fi împreună și a fi alături sunt două lucruri diferite. Împreună – este să ne uităm unul la altul, să vorbim, să auzim, să înțelegem.

Când faci ceva cu partenerul tău, atunci apar amintiri comune. Iar ele la rândul lor, pot deveni o sursă inepuizabilă de bucurie, care vă pot ajuta să consolidați relația.

CADOURILE

Dacă iubirea este de a oferi, atunci cadourile sunt cele mai potrivite în acest caz. Cadoul este o întruchipare vizibilă a iubirii. Cheltuielile materiale sunt pe departe ceva de bază. Cadoul trebuie să corespundă nivelului tău financiar, nimic mai mult, iar un cadou special întotdeauna îl poţi crea cu propriile mâini. Cadoul – este un gând sau un sentiment întruchipat. Partenerul întotdeauna se va gândi la tine cu recunoștință şi iubire atunci când va privi sau va lua în mâini acest cadou. Astfel, darul făcut de tine, ca un bumerang îţi va întoarce sentimentele, intensificându-le cu recunoștința partenerului.

AJUTORUL

A ajuta – este de a face ceva pentru altă persoană, a-ţi exprima grija în acţiuni. Ajutorul reciproc întotdeauna va consolida relaţia, însă el cere forţe şi timp. Dacă îţi ajuți partenerul cu bucurie –  îţi exprimi iubirea.

Dacă simți că partenerul tău este întotdeauna supărat şi vine cu pretenții – cere-i să elaboreze o listă din patru puncte pe care ar dori să le îndeplinești. De regulă, acestea sunt lucruri simple de făcut prin casă. Încearcă să le îndeplinești  pe parcursul a două luni şi nu uita că o faci cu dragoste pentru partener. Credeți-mă rezultatele nu vor întârzia să apară.

ATINGERILE

Prin atingere puteți exprima multe nuanțe ale sentimentelor voastre: de la sensibilitate, grijă, afecțiune până la dorință pasională – și pentru unii este singura modalitate de a simți dragostea. Sufletul trăiește în corpul nostru. Atingând corpul partenerului – îi atingi sufletul. Nu există doi oameni identici şi ceea ce-ţi provoacă ţie plăcere, poate fi neplăcut pentru partenerul tău. Ascultă-l, examinează-i corpul, tratează-l cu sensibilitate și respect, și atunci acesta poate deveni un proces destul interesant pentru ambii.

Cum ne fac claustrofobi traumele copilariei

Claustrofobia nu este un moft, ci o tulburare chinuitoare care le da celor cu o asemenea problema stari de frica, lesin si pierderea controlului. Teama irationala de a ramane blocati in spatii stramte are legatura cu experientele copilariei si adolescentei si este declansata de o serie de situatii sau stimuli. Psihologii arata care sunt acestia si cum pot claustrofobii sa-si depaseasca temerile. Un lift aglomerat, o camera fara ferestre, calatoria cu avionul ori metroul sau chiar o haina mai stransa la gat sunt situatii si stimuli care pot declansa claustrofobia.

“Claustrofobia se defineste ca o tulburare anxioasa: persoanele care sufera de aceasta tulburare prezinta o teama irationala de a ramane blocati in spatii mici sau inchise. Oamenii care sufera de claustrofobie pot experimenta atat simptome fizice, cat si simptome psihologice: anxietate si panica, frisoane, dificultati de respiratie, dureri in piept sau dureri de cap, ameteli, senzatie de lesin, teama de a-si pierde controlul, sentimentul ca spatiul se ingusteaza tot mai mult”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Asocierea cu experiente traumatizante mai vechi

Persoanele care sufera de claustrofobie asociaza locurile inguste cu pericole iminente. Legaturile care se fac astfel sunt, de cele mai multe ori, consecinte ale unui eveniment traumatic din copilarie. Spre exemplu, persoanele care in copilarie au stat, chiar si pentru putin timp, inchise intr-un dulap sau intr-o cutie din care n-au mai putut iesi, sau care, aflate intr-o pestera, n-au mai reusit sa gaseasca drumul inapoi, prezinta riscul de a dezvolta mai tarziu claustrofobie. Iar exemplele nu sunt singulare.

Tulburarea poate aparea oricand

“Claustrofobia este, in general, rezultatul unei experiente traumatice din trecutul persoanei (de obicei, din copilarie sau adolescenta). Experientele traite au determinat asocierea unor spatii inchise sau mici cu sentimentul de panica si de pericol iminent. De asemenea, comportamentul mostenit de la parinti sau alte persoane semnificative reprezinta o cauza intalnita in acest tip de fobie (de exemplu, o persoana claustrofobica are un copil, copilul observa comportamentul mamei si dezvolta aceeasi frica)”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Claustrofobia duce la izolare si depresie

Frica de spatii inguste, teama de a nu avea scapare din locuri stramte provoaca, frecvent, atacuri de panica. Netratata, aceasta tulburare poate duce la depresie. “Claustrofobia poate avea efecte sociale si psihologice intens negative, deoarece persoana evita o gama larga de situatii in care ea crede ca va experimenta un atac de panica, ceea ce duce la izolare si depresie”, explica renumitul psiholog.

Cum se trateaza aceasta tulburare

Vestile bune vin tot de la psihologi: exista solutii pentru temerile distorsionate asociate cu frica, solutii care pot diminua anxietatea.

“Primele simptome ale claustrofobiei se dezvolta, de obicei, in timpul copilariei sau in adolescenta, iar in anumite cazuri acestea pot disparea la varsta adulta. In cazul in care aceste simptome nu dispar, tratamentul de specialitate este necesar, mai ales daca simptomele interfereaza semnificativ cu viata de zi cu zi a persoanei. Psihoterapia este unul dintre cele mai eficiente tratamente in cazul claustrofobiei. In procesul terapeutic, clientul descrie situatia care provoaca teama sau frica. Impreuna cu psihoterapeutul invata noi modalitati adaptative de a interpreta stimulii fobici si a gestiona situatiile care genereaza anxietate si determina comportamentul de evitare”, explica, pentru Adevarul, cunoscutul psiholog.

Psihoterapia ii ajuta pe claustrofobi sa evite gandurile anxiogene, sa mentina sub control nivelul anxietatii si, in final, sa se elibereze de aceasta frica irationala.

Sindromul Münchausen sau bolnavii inchipuiti: de ce unii oameni vor cu orice pret sa obtina statutul de pacienti

Sindromul Münchausen este o tulburare psihiatrica severa, prin care pacientul produce sau inventeaza o patologie medicala imaginara, urmarind astfel sa beneficieze de tratamente si proceduri medicale. Spre deosebire de simulare cand individul urmareste sa obtina un castig sau sa scape de o pedeapsa, in cazul acestui sindrom, persoana este motivata de factori care au ca singur scop, acela de a deveni pacient. Cuvantul de ordine in acesta tulburare – legata, ca denumire, de baronul Karl Friedrich Hieronymus von Munchausen, cunoscut pentru povestile sale uluitore, majoritatea inventate – este mitomania.

“Aceasta tulburare psihica face parte din categoria tulburarilor factice si se refera la acele simptome somatice sau psihologice imaginare produse de individ cu scopul de a-si asuma rolul de bolnav. Diferenta dintre tulburarile factice si simulare consta in scopul urmarit de persoana. In cazul simularii, factorii motivationali sunt exteriori si vizeaza obtinerea unui beneficiu material sau evitarea unei pedepse sau sanctiuni. In tulburarile factice, persoana este motivata de factori interni psihopatologici si care au ca singur scop obtinerea statutului medical de persoana bolnava”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Practic sindromul Münchausen este caracterizat prin necesitatea de a simula o boala nelegata de vreun beneficiu scontat. Incercari disperate de a se interna intr-un spital Pacientul este dependent de spitalizare, iar scopul urmarit este doar acela de a obtine atentia si asistenta personalului medical pe care il induce in eroare prin inventarea unor antecedente si simptome care n-au nicio legatura cu realitatea.

“Sindromul Münchausen este un subtip al tulburarilor factice, in care predomina simptome mai ales fizice (durere severa, greturi, varsaturi, ameteala, lesin, abcese si iritatii, diaree cronica, etc.), iar nevoia fundamentala a persoanei este directionata incercarii de a se interna intr-un spital. Toate organele corpului constituie tinte posibile in generarea simptomatologiei, in functie de cunostintele medicale si imaginatia pacientului”, mai spune Ionut Ghiugan.

Persoanele care manifesta sindromul Münchausen prezinta frecvent complicatii date de interventiile chirurgicale repetate si de efectele secundare ale medicatiei prescrise.

Cauzele sindromului Munchausen. Cauza sindromului Münchausen nu este cunoscuta, insa in afectiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologia acestei tulburari. Diagnosticarea este dificila tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului.

“Exista confirmari privind rolul factorilor biologici si psihologici in dezvoltarea acestui sindrom. Ca si factori de risc in dezvoltarea si aparitia acestei tulburari sunt evidentiati urmatorii: un istoric de abuz sau neglijare a copilului, antecedente medicale reale in copilarie care au necesitat spitalizare frecventa, prezenta unei tulburari de personalitate”, mai spune renumitul piholog.

Chiar daca poate aparea la orice varste, uneori chiar si la copii, tulburarea este mult mai frecventa la adultii tineri, iar barbatii sunt mai predispusi decat femeile sa o dezvolte.

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’, abuz asupra copiilor. Cunoscut si sub numele de sindromul lui Polle (numele fiul baronului Münchhausen, mort in anii copilariei in imprejurari neelucidate), sindromul Münchausen prin transfer este o tulburare prin care mama sau adultul afectat obtine atentia medicala, prin intermediul propriului copil sau, mai rar, a unei rude sau a altor persoane aflate in grija sa.

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’ este descris in literatura de specialitate ca o forma de abuz fizic si emotional asupra copilului. Parintele abuzator administreaza voluntar medicamente sau substante copilului, fabrica sau falsifica simptomele unei afectiuni grave si pretinde ca propriul copil sufera de ea. In consecinta copilul va fi supus abuziv unor investigatii medicale complexe ce presupun disconfort, durere si risc privind integritatea fizica sau psihologica”, explica specialistul. Sindromul Münchausen prin transfer este mai frecvent la femei, spun specialistii.

Cum se trateaza aceasta tulburare. Diagnosticarea acestei tulburari este dificila tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. De multe ori este nevoie sa se apeleze la urmarirea prin camere de filmat ascunse. Tratamentul psihologic si psihiatric sunt singurele solutii pentru rezolvarea acestei tulburari.

“Avand la baza o motivatie psihopatologica, tratamentul primar pentru aceasta tulburare este consilierea psihologica si psihoterapia. Interventia psihologica se va concentra pe modifcarea convingerilor irationale si comportamentelor dezaptative. Un rol important il are relatia terapeutica pozitiva (caracterizata prin empatie, acceptare neconditionata, congruenta). Optiunea de tratament medicamentos necesara tratamentului tulburarilor psihice asociate (depresia si anxietatea) prezinta un risc important, deoarece o persoana cu sindrom Munchausen poate abuza de medicamentele prescrise pentru a-si provoca simptome medicale in continuare”, mai spune Ionut Ghiugan.

Analiza tranzactionala. Ce este si cum ne poate ajuta?

Bazele acestei metode au fost puse de catre Eric Berne, un medic psihiatru din Statele Unite.

Eric Berne, pe numele sau adevarat Eric Leonnard Bernstein – s-a nascut pe 10 Mai 1910 la Montreal; incepand cu anul 1936 se specializeaza in psihiatrie, iar in 1939 publica primul sau articol de specialitate in American Journal of Psychiatry.

Dintre lucrarile cele mai importante ale lui Eric Berne: Analiza Tranzactionala si psihoterapie, Jocuri pentru adulti, Ce spuneti dupa ce ati dat buna ziua?

Alaturi de celelalte abordari sau metode de cunoastere/dezvoltare personala – atat occidentale, cat si orientale – si de care difera prin limbaj, dar cu care are foarte multe aspecte in comun (psihanaliza, psihoterapie cognitiv-comportamentala, yoga, etc.), AT-ul ajuta persoana sa isi recapete autonomia si originalitatea, utilizand tehnici si limbaj specifice.

Cateva dintre intrebarile la care AT va poate ajuta sa gasiti raspunsuri:

· De ce comportamentul unei persoane ne provoaca frecvent aceeasi reactie?

· De ce una si aceeasi persoana, in anumite situatii, poate sa ne para absolut fascinanta, iar in altele “diabolica”?
· De ce uneori gasim solutii pentru problemele noastre, iar alteori simtim ca suntem “blocati”?

Eric Berne a prezentat diferitele “instante” ale personalitatii noastre intr-un aranjament original, numit “starile Eului” – in fiecare dintre noi exista trei parti, trei Stari diferite ale Eului nostru; luam decizii si reactionam pornind de la una dintre aceste trei Stari ale Eului; conform AT, ceea ce ni se intampla in viata, depinde de Starea Eului de la care pornesc actiunile noastre.

De exemplu, prin analogie cu psihanaliza, in cadrul careia Freud, parintele psihanalizei, concepe structura aparatului psihic conform modelului: superego, ego si id, Eric Berne aduce conceptul de Stari ale Eului si releva tot trei instante care guverneaza psihicul uman: Parinte, Adult si Copil, asemanatoare in mare parte celor freudiene si usor de identificat in practica.

Modul in care ne raportam la problemele noastre emotionale, sociale sau de mediu isi are radacinile in modul in care am gestionat trairi si situatii inca din primii ani de viata.

Cu ajutorul AT, putem lua decizii care tin de schimbari, putem face alegeri. Cu toate ca este foarte greu sa ne schimbam obiceiurile sau tiparele de gandire si de comportament, AT-ul ne invata cum sa ne observam aceste stari ale Eului pentru a le folosim in mod echilibrat, in scopul obtinerii autenticitatii si independentei noastre, facand propriie alegeri in viata si traind propria viata fara a apela la dependenta cu care am fost obisnuiti.

Oamenii tind sa evite situatiile din viata lor care le redesteapta traumele copilariei si le produc anxietate.

Cu ajutorul AT-ului mai putem intelege modul in care propriile actiuni au creat anumite situatii din viata noastra, descoperim cauzele acestor situatii si putem vedea blocajele/obstacolele fata de care am dezvoltat atasamente si toate sistemele de credinte negative despre realitate, precum si culpabilizarea altora pentru propriile probleme.

Cateva dintre conceptele de baza ale analizei tranzactionale sunt:

· Starile Eului
· Tranzactiile
· Contractele
· Jocul psihologic
· Triunghiul dramatic
· Pozitiile de baza in viata
· Sentimente Racket si “timbre”
· Drivers – sau mesaje conducatoare
· Scenarii
· Strokes

Voi incerca sa va formalizez cu primul concept, cel referitor la Starile Eului, urmand ca, intr-un alt articol, sa dezvolt conceptul de triunghi dramatic si cel de scenarii.

Modelul Starilor Eului, propus de Eric Berne, este urmatorul:

Aceasta schema reprezinta, conform lui Berne, structura personalitatii, fiecare stare avand aspecte pozitive si negative, propria dinamica si propriile elemente care o definesc, dupa cum urmeaza.

STAREA DE PARINTE A EULUI contine si reproduce “inregistrari” de valori si comportamente.

Parinte normativ (partea stanga): dicteaza, conduce, impune, emite principii, protejeaza, judeca, critica, devalorizeaza, agreseaza.
Parinte binevoitor (partea dreapta): ajuta, incurajeaza, felicita, apreciaza, isi asuma sarcini in locul cuiva pe care il supraprotejeaza.

Starea de Parinte a Eului este cea care functioneaza ca un “magnetofon” – inregistreaza o mare cantitate de informatii si apoi le reproduce: cuvinte, gesturi, mimica, intonatii, judecati, valori, moduri de comportament, de actiune ale persoanelor care domina in anumite momente, generand ulterior norme despre oameni sau lucruri.

Cea mai mare parte a acestor informatii se inregistreaza in copilarie si in adolescenta, apoi tinerii incep sa le reproduca, imitandu-i pe cei mari, iar mai tarziu Starea de Parinte va reproduce inregistrarile respective, cu o acuratete mai mare sau mai mica.

Parintele nostru inregistreaza in aceeasi masura comportamentele parintilor nostri, ale fratilor, surorilor, prietenilor, profesiorilor, sefilor, “eroilor” de orice fel.

Parintele Normativ contine regulile, opiniile, valorile, prejudecatile, modelele de comportament autoritare.

Aspect pozitiv al Parintelui Normativ: da instructiuni si dicteaza normele in relatiile de zi cu zi.
Aspect negativ al Parintelui Normativ: critica, devalorizeaza, persecuta.

Exemple de comportamente si prejudecati ale Parintelui Normativ:

· ii judeca pe cei din jur
· insulta, calomniaza
· vorbeste de rau
· depreciaza
· foloseste o voce autoritara in prezenta copiilor
· ameninta cu degetul spunand “este vina ta!”
· masoara pe cineva din cap pana in picioare pe cineva, cu mainile in sold
· “baietii nu plang”
· “femeile nu trebuie sa umble imbracate in pantaloni”
· “fetele nu se infurie”

Parintele Binevoitor contine modele de comportament si atitudini binevoitoare, protectoare, intelegatoare, aprobatoare.

Aspect pozitiv al Parintelui Binevoitor: incurajeaza, ajuta, protejeaza, previne.
Aspect negativ al Parintelui Binevoitor: daca persoana are tendita de a supraproteja, impiedicand persoana supraprotejata sa se dezvolte, sa evolueze si sa aiba propriile experiente de viata.

Mesajele tip Parinte ne pot fi folositoare, dar ne si pot dauna, intrucat le utilizam cand ne adresam celor din jur, dar si cand comunicam cu noi insine, prin intermediul vocii interioare: “Haide, vei reusi!”, “Nu te descuraja” dar si “Ce prost sunt”, “Nu esti in stare de nimic!”

STAREA DE COPIL A EULUI – trebuinte, impulsuri, sentimente, emotii.

Copil adaptat (partea stanga): supus, sta deoparte, se devalorizeaza, dar poate sustine in mod sistematic contrariul (rebel).
Copil liber (partea dreapta): isi exprima spontan trebuintele, sentimentele, emotiile, este intuitiv, spontan, creativ.

Starea de Copil a Eului apare prima in viata persoanei, si impreuna cu Starea de Parinte, sunt cele mai vechi parti ale Eului nostru.

Exemple de comportament ale Copilui adaptat:

· Respecta normele de protectie
· Se opreste la culoarea rosie a semaforului
· Respecta regulile de politete
· Poate fi supraadaptat
· Se indoieste de el
· Utilizeaza forma impersonala ’’se spune’’

Exemple de comportament ale Copilui rebel:

· Spune ‘’nu ai dreptul’’
· Spune in mod sistematic ‘’nu’’
· Incalca regulamentele
· Indeamna la revolta, la violenta

Exemple de comportament al Copilului Liber:

· spune “imi place mult … ciocolata, inghetata, sa merg la film, sa fiu mangaiat “ etc.
· Spune “nu-mi place … ciocolata… etc.”
· Se exprima prin gesturi, strigate, semne de bucurie, de satisfactie – sau opusul acestora
· Rade in hohote, din tot sufletul sau plange cu lacrimi amare
· Isi spune temerile, angoasele
· Isi exprima mania – sub forma de emotie sanatoasa, nu amenintatoare, informandu-i pe cei din jur de sentimentele pe care le are si e normal sa si le exprime cu o anumita intensitate
· Este impulsiv – isi exprima impulsurile fara sa se cenzureze
· Este senzual si curios

Aspectul pozitiv al Starii de Copil: aceasta stare este “inima” omului, centrul a ceea ce este “trait”, este exprimarea spontana a sentimentelor si permite evitarea neintelegerilor.
Un aspect negativ al starii de copil: cu o persoana care se manifesta intotdeauna cu Starea de Copil “va fi greu de trait” si va fi repede respinsa.

STAREA DE ADULT A EULUI compara, evalueaza, analizeaza, gandeste, inregistreaza, comunica informatii, cere, face deductii, asculta informatii.

Aspecte pozitive: permite culegerea de informatii din toate aspectele vietii, luarea de decizii gandite, rezolvarea problemelor, negocierea, etc.; integreaza armonios dorintele (Copil) si valorile (Parinte), punand persoana in acord cu sine insusi.
Aspect negativ: utilizata in exces, aceasta stare poate determina comportamente tip “robot”.

Exemple de comportament ale Starii de Adult:
· Pune intrebari pertinente
· Discuta cu altii, ii informeaza si se informeaza
· Consulta opiniile altora
· Isi asculta Parintele si Copilul, dar ia decizii impreuna cu Adultul

Tinand cont de aceste Stari ale Eului, sunt analizate “tranzactiile” la nivel de relatii interumane, tranzactia reprezentand unitatea de interactiune intre un nivel al unei persoane si un nivel al alteia; persoana devine constienta de inadaptarea la realitatea prezenta a scenariilor personale fixate din copilarie.

Aceste Stari ale Eului sunt prezente in orice persoana, iar influenta lor variaza si este vizibila pe parcursul intregii zile, al unei perioade de viata si de-a lungul intregii vieti. Conform lui Eric Berne, “nici o stare a Eului nu este mai buna decat alta – toate trei sunt importante (inclusiv subdiviziunile lor)”.

Iubirea.......o posibilă definiție......????????

Iubirea, în realitate, nu este altruistă - aşa cum mulţi dintre noi ar fi înclinaţi să creadă - ci, dimpotrivă, e profund egocentrică. Atunci când ne îndrăgostim de cineva, de fapt, ne îndrăgostim de ceea ce acea persoană ne-ar putea oferi. Ne îndrăgostim de cineva pentru că ne place, să zicem, eleganţa sa, aspectul fizic, inteligenţa, simţul umorului etc. Toate astea, însă, le vedem acţionând în folosul nostru, pentru că noi am fi, de fapt, principalii beneficiari. Sigur că, în momentul în care suntem satisfăcuţi de o relaţie, dăruim la rândul nostru, dar este un schimb, nimic altceva. Un simplu troc nu poate avea nici o legătură cu altruismul, dar, atât timp cât el este unul echitabil, lucrurile merg bine. În momentul în care, însă, acest echilibru se strică, iubirea se termină şi poate începe ura, mai ales atunci când se consideră că cel care a plecat a luat cu el ceva care aparţinea celuilalt şi fără de care cel din urmă resimte un puternic disconfort. Din acest moment, jocul dragostei poate deveni unul periculos, pentru că, în cazuri extreme, povestea se poate termina cu o dramă sau chiar cu o tragedie.

Azi aleg libertatea.....