Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  În ultimii ani s-a închegat o nouă arie a cercetării în psihologie, ca urmare a dezvoltării științei și extinderii experienței umane dincolo de granițele gravitaționale ale planetei noastre – psihologia omului plecat în spațiu. Una dintre constatările cele mai înduioșătoare a acestei experiențe este  the overview effect  (efectul perspectivei). Conform acestuia, se pare că atunci când privim Pământul din spațiu, suntem copleșiți de emoții și sentimente de identificare cu rasa umană și cu planeta căreia îi aparținem, ca întreg. Un rezultat similar – starea de mirare și conectare cu tot ceea ce este – a fost constatat de către cercetătorii care desfășoară studii asupra efectelor consumului (supravegheat) de substanțe psihedelice. Ambele experiențe cresc compasiunea și înțelegerea fragilității speciei. De fapt, ajută oamenii să se confrunte cu propria moarte, să își pună întrebări în legătură cu ce este cu adevărat important pentru ei în viața care le-a mai rămas de trăit. Aceste consta

  Afirmă neuroștiințele prin reprezentantanți săi că, omul la nivelul cortexului produce câteva mii de gânduri zilnic... Gândul este un cuantum de energie, de informație, dar și corpuscul. Organismul uman este: 70% apă şi 90% informație. Informaţia controlează direcţia de mișcare a substanţelor și a energiei, introducând o anumită ordine și organizare în organism, reușind să imprime reacţiilor chimice un sens. Se poate vorbi și despre aspectul calitativ și cantitativ al informației, dar și de proprietatea acesteia de a crea ordine sau dezordine... Fiecare gând la nivelul cortexului prefrontal este însoțit și de o proteină informațională și de neurotransmițători, care circulă prin nervația neuronală ca impulsuri, facilitând comunicarea dintre emisferele cerebrale, prin acele rețele neuronale care sinapsează axonii și dendritele neuronilor, stimulând sau inhibând gândirea și acțiunea. Toate aceste procese corticale responsabile cu gândirea, organizarea, planificarea și realizarea divers

  Hanyi Xu, Laurent Bégue și Rébecca Shankland (2011) descriu mai multe teorii cu privire la   originea și manifestarea vinovăției , după cum urmează: 1. „ Mă simt vinovat pentru că am încălcat un acord reciproc: reciprocitate morală .” Vina funcționează în societățile înalt socializate ca o formă de reglementare a comportamentului față de celălalt, motivând comportamentul moral. Aceasta apare ca urmare a încălcării normelor pe care societatea le prețuiește și are drept consecință comportamente care să restabilească reciprocitatea (de exemplu, reconsolidarea relației). Totuși, nu doar săvârșirea unei fapte regretabile duce la apariția acestui comportament, ci și asistarea la eveniment (calitatea de martor). O critică adusă acestei teorii suține că agresorul ar putea simți mai multă vinovăție dacă ar avea o relație cu victima, de vreme ce consecința faptei sale ar presupune afectarea relației. 2. „ Mă simt vinovat pentru că mi-e frică să fiu exclus: ostracizare. ” În accepțiunea psiholo

  Războiul (și consecințele sale) reprezintă o problemă practică, cu componente psihologice, și a cărei rezolvare eficientă implică intervenții psihologice.  Așadar, pentru a aborda eficient problema practică trebuie întâi să ne pregătim foarte bine psihologic. Pentru pregătirea psihologică avem nevoie de un set mintal rațional, caracterizat (după abordarea cognitiv-comportamentală a specialiștilor americani în psihologie Aaron T. Beck și Albert Ellis) prin:  gândire flexibilă („prefer”),  (b) non-catastrofare („este rău, dar nu cel mai mare rău posibil”),  (c) toleranță la frustrare („nu-mi place, dar pot tolera și merg mai departe”) și  (d) evaluări nuanțate ale oamenilor/vieții („ai un comportament stupid”, în loc de „ești stupid”). Acest set mintal va genera emoții negative, dar sănătoase – ex. îngrijorare, dar nu panică/anxietate; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; tristețe, nu deprimare –, care ne motivează pentru a aborda adecvat problema practică. Mai mult, pe acest fond e