joi, 27 iunie 2019

Psihiatrul David Eberhard, tatăl a 8 copii, spune că stilul permisiv de a fi părinte creează o generație de tineri adulți fără empatie socială, fără norme și limite, care, după o copilărie de răsfăț, sfârșesc prin a fi dezamăgiți în viață:

„A-i spune NU unui copil nu este același lucru cu a-l bate. Copilul trebuie să știe ce înseamnă limitele, trebuie să știe ce înseamnă refuzul și opoziția”.
„Am plecat de la a nu avea voie să le dăm o palmă la fund și am ajuns la a nu avea voie să le zicem nimic care să îi supere sau să îi deranjeze”, spune David Eberhard.
Psihiatrul susține că părinții au această fixație că trebuie să fie super-protectori cu copiii lor pentru a nu li se întâmpla nimic rău. „Efectul este nașterea unei generații de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca niște păpuși de porțelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr și adult fără repere, fără norme și limite”, spune Eberhard.
Acesta a constatat că actualele generații de părinți trăiesc cu sentimentul vinovăției față de propriii copii în ceea ce privește timpul tot mai puțin petrecut cu ei. „Părinții muncesc tot mai mult, își dau copiii la grădiniță și școală de la vârste tot mai mici, apoi încearcă să compenseze timpul pierdut departe de copii oferindu-le tot ce își doresc și lăsându-i să hotărască orice. În esență, acest lucru provoacă copiilor mai mult rău decât lipsa timpului petrecut alături de părinți.”
În noua sa carte, „Copiii la putere”, psihiatrul suedez scrie despre educația liberală ca o metodă care renunță la constrângeri și pedepse și susține că vinovați sunt părinții care nu se comportă ca adulți responsabili. Acesta reclamă atitudinea părinților care încearcă să devină cei mai buni prieteni ai copilului.
„Copilul nu are nevoie să îi fiți prieten, ci părinte. Nu trebuie să coborâți la nivelul lui, să nu îl contraziceți, să îi faceți tot timpul pe plac, să nu mai aveți nici o putere de decizie. E total greșit. Copilul are nevoie de limite, de opoziție, de disciplină și rigoare”, susține psihiatrul.
Acesta arată că tocmai această relație permisivă părinte-copil a dus la prăbușirea disciplinei în școli și a calității actului educațional, dar și spre creșterea îngrijorătoare a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenților și a consumului de droguri. Când copilul nu mai are teamă și respect pentru părinți, el nu mai are limite, busolă de orientare.

joi, 20 iunie 2019

SINDROMUL copilului "imparat" si care sunt consecintele in viitor


Parintii care au copii sub varsta de 15 ani sunt prima generatie de parinti care se temeau de parintii lor si se tem si de copiii lor.
Prin urmare, au crescut copii care sunt prea puternici, agresivi, lipsiti de etica, egoisti si chiar violenti cu parintii atunci cand nu obtin ceea ce doresc, dupa cum explica Emma E. Sanchez, pedagog si consultant in formarea familiei.

De ce se intampla toate acestea?
Unii psihologi explica acest nou sindrom "al copilului imparat" astfel:
·         Copii care au fost crescuti cu duritate, reguli si norme in casa si parinti autoritari care, atunci cand au avut si ei copii au decis sa traiasca intr-o casa cu atmosfera mai relaxata, iar atitudinea lor sa fie una mai permisiva;
·         Adultii care nu stiu cum sa stabileasca si sa mentina limite;
·         Mamele si tatii care au ales, gresit fiind, sa devina prietenii copiii lor, lasand deoparte rolul parintelui care, desigur, presupune "lupta cu cel mic";
·         Parintii absenti din casa.
Se poate intampla tuturor copiilor?
Nu. Acest sindrom apare mai frecvent la copiii cu una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:
·         Copii singuri la parinti, mai ales daca sunt baieti;
·         Copii care au trait experiente dificile sau traumatizante, cum ar fi boala, accidente sau abandon.
·         Copiii ai caror parinti sunt de acord cu totul, compenseaza lipsurile emotionale, cum ar fi petrecerea unui timp prea scurt acasa sau divortul, oferindu-le jucarii sau cadouri scumpe sau ostentative.
Invata sa spui NU
Exista o fraza bine cunoscuta in domeniul educational care spune: "Doze mici de frustrare ajuta la modelarea personajului". Un copil caruia i se ofera totul, in primul rand nu va putea niciodata sa inteleaga ca nu toata lumea este obligata sa-l serveasca imediat ce bate el din picior.
Acesti copii sufera mult atunci cand ies in lume si descopera ca nu sunt o prioritate pentru cei din jur si sufera pentru ca nu au fost niciodata invatati ce este efortul si sacrificiul.
Stabileste limite clare
Un prieten drag, cu varsta de peste 80 de ani, a fost singur la parinti si isi aminteste ca mama lui i-a spus mereu "pentru a fi unic, trebuie sa te educ ca si cum ai fi oricine," fiind crescut dupa reguli si cu limite clare. A lucrat la ferma parintilor sai si si-a platit singur studiile universitare.
Limitele stabilite in copilarie fara a fi incalcate in timp, vor forma un copil sigur, deoarece el va sti in mod clar la ce sa se astepte.
Evita permisivitatea
O regula sau o limita incalcata produce o paguba mult mai mare decat atuci cand n-ai impune deloc. Daca exista o regula in casa, nu trebuie trecuta cu vederea la cea mai mica provocare.
Un tata care astazi accepta lipsa de respect, maine va trebui sa faca fata consecintelor unor greseli majore.
Nu accepta violenta sau lipsa respectului in familie
Violenta nu trebuie aplicata in casa, in famile si nici asupra animalelor de companie. In cazul in care parintii nu recurg la violenta sau nu dau dovada de lipsa de respect, este inacceptabil ca cel mic sa faca acest lucru.
Si daca se intampla, ia masuri astfel incat, pentru copil sa fie foarte clar ca acest comportament este inadmisibil in casa sau cu oricine altcineva.
Invata-l sa stabileasca obiective
Copilul trebuie sa invete sa salveze, sa stabileasca un obiectiv si sa-l atinga, si sa nu primeasca totul cu usurinta imediat cum deschide gura.
Copilul care isi propune ceva si realizeaza acel lucru devine mai puternic din punct de vedere emotional si chiar daca se va confrunta cu perioade mai dificile de-a lungul vietii le va depasi.
Evita "calificativele"
Spunand unui copil "esti egoist" sau "esti un nepoliticos" nu ajuta la rezolvarea problemei; il face doar mai vulnerabil si ii distruge stima de sine, comportandu-se exact ca o persoana nepoliticoasa si jignindu-i pe altii.
Daca incerci sa ii iei puterea pe care i-ai acordat-o in mod eronat trebuie sa ai rabdare, pentru ca acest proces sa face gradual si necesita, in primul rand, schimbarea atitudinii parintilor, stabilirea limitelor si efectuarea unor activitati prin care copilul sa isi poata consolida abilitatile sociale si emotionale.

marți, 11 iunie 2019

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru, despre atacurile de panică.

Atacurile de panica reprezinta o afectiune din ce in ce mai raspandita atat in randul femeilor cat si al barbatilor, de orice varsta, dar mai ales in cazul persoanelor tinere.
Persoanele cu tulburari de panica trebuie sa devina constiente de faptul ca gandurile lor pot declansa reactii fizice, iar rezultatul ar putea fi atacul de panica.

Ronald C. Kessler de la Harvard Medical School, Boston raporteaza in 2006 intr-un articol publicat in ARCH GEN PSYCHIATRY o incidenta de 22,7 % in populatia generala pentru atacurile de panica in absenta unei alte patologii. Alti autori sustin ca la fiecare 10 ani de viata pentru un adult exista o sansa de 30 % de a suferi un atac de panica. Cauzele atacurilor de panica nu se pot specifica cu exactitate pentru ca e vorba de un spectru larg de factori: sensibilitati emotionale si factori stresori, probleme biologice netratate, folosirea de stimulante (medicamente, alcool, droguri). Dar, oricat de complexe ar fi cauzele, afectiunea se trateaza cu succes si pacientul se poate recupera 100%.
Este posibil sa fie vorba de anumite vulnerabilitati care se manifesta in fiecare etapa a vietilor noastre, dar nenumaratele studii facute asupra persoanelor cu atacuri de panica nu au putut dovedi acest lucru cu siguranta. Exista manifestari ale panicii care seamana foarte mult cu problemele cardiace. Pacientul are un ritm cardiac accelerat, transpira, este epuizat si nervos, cuprins de frica. Atunci cand atacul de panica este recurent se asociaza cu anumite gesturi repetitive.
Daca sunt identificate corect ele pot fi de ajutor atat pacientului cat si medicului sau terapeutului care incearca sa-l ajute sa se recupereze intr-un timp cat mai scurt. KC Soh si C Lee de la Institute of Mental Health, Singapore, atrag atentia intr-un articol publicat in 2017 ca exista o corelatie intre atacul de panică sindromul coronarian acut, atacul de panica reprezentand mai mult decât un diagnostic de excludere. Spre deosebire de sindromul coronarian acut care este un eveniment brutal si necunoscut ca simptomatologie bolnavului, in cazul atacului de panica la un pacient care a mai experimentat un astfel de eveniment, putem vorbi de „o aura”, pacientul avand capacitatea de a prevedea instalarea atacului de panică.

Pentru a trata cu succes atacul de panica presupune sa intelegi cat mai bine care sunt cauzele specifice fiecarui pacient. Daca sunt cauze biologice atunci trebuie tratate medicamentos pana la remediere. Daca sunt cauze comportamentale trebuie remediate prin terapie. Adesea e vorba de un complex de cauze: probleme biologice netratate sau necunoscute, modele exagerate de comportament si dependente de substante stimulante. Atacul de panica vine uneori „la pachet” cu situatii complexe si variate. Bolnavul poate trece prin traume diverse in urma carora ramane cu sensibilitati si sechele. Poate fi nevoit sa intrerupa o anumita medicatie si din cauza unor dezechilibre chimice din organism sa aiba reactii similare atacului de panica. Adictiile de substante stimulante pot sa duca si ele la forme perturbatoare de atac de panica.
Consumul de alcool, cofeina,cofeina combinata cu nicotina, droguri complica recuperarea din starea de panica. Pentru astfel de situatii tratamentul este unul care include in egala masura psihoterapia si medicatia specifica fiecarei persoane in parte, dupa o atenta evaluare a medicului psihiatru in colaborare cu psihologul clinician. Cel mai bun mod de a opri atacurile de panica este de a invata cum sa va gestionati anxietatea, astfel ca, atunci cand observati simptomele precoce, sa va puteti calma mintea si corpul pana cand manfestarile se estompeaza.

Oamenii care experimenteaza atacuri de panica trebuie sa invete cum sa faca fata acestor stari. In timp ce medicamentele pot fi eficiente, terapia cognitiv-comportamentala este una dintre cele mai bune tehnici pentru mentinerea sub control a atacurilor de panica. Aceasta implica recunoasterea faptului ca procesul de aparitie a atacurilor de panica este alimentat de gandirea negativa.