Postări

Se afișează postări din iunie, 2019

Psihiatrul David Eberhard, tatăl a 8 copii, spune că stilul permisiv de a fi părinte creează o generație de tineri adulți fără empatie socială, fără norme și limite, care, după o copilărie de răsfăț, sfârșesc prin a fi dezamăgiți în viață:

„A-i spune NU unui copil nu este același lucru cu a-l bate. Copilul trebuie să știe ce înseamnă limitele, trebuie să știe ce înseamnă refuzul și opoziția”. „Am plecat de la a nu avea voie să le dăm o palmă la fund și am ajuns la a nu avea voie să le zicem nimic care să îi supere sau să îi deranjeze”, spune David Eberhard. Psihiatrul susține că părinții au această fixație că trebuie să fie super-protectori cu copiii lor pentru a nu li se întâmpla nimic rău. „Efectul este nașterea unei generații de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca niște păpuși de porțelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr și adult fără repere, fără norme și limite”, spune Eberhard. Acesta a constatat că actualele generații de părinți trăiesc cu sentimentul vinovăției față de propriii copii în ceea ce privește timpul tot mai puțin petrecut cu

SINDROMUL copilului "imparat" si care sunt consecintele in viitor

Parintii care au copii sub varsta de 15 ani sunt prima generatie de parinti care se temeau de parintii lor si se tem si de copiii lor. Prin urmare, au crescut copii care sunt prea puternici, agresivi, lipsiti de etica, egoisti si chiar violenti cu parintii atunci cand nu obtin ceea ce doresc, dupa cum explica Emma E. Sanchez, pedagog si consultant in formarea familiei. De ce se intampla toate acestea? Unii psihologi explica acest nou sindrom "al copilului imparat" astfel: ·          Copii care au fost crescuti cu duritate, reguli si norme in casa si parinti autoritari care, atunci cand au avut si ei copii au decis sa traiasca intr-o casa cu atmosfera mai relaxata, iar atitudinea lor sa fie una mai permisiva; ·          Adultii care nu stiu cum sa stabileasca si sa mentina limite; ·          Mamele si tatii care au ales, gresit fiind, sa devina prietenii copiii lor, lasand deoparte rolul parintelui care, desigur, presupune "lupta cu cel mic"; ·     

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru, despre atacurile de panică.

Atacurile de panica reprezinta o afectiune din ce in ce mai raspandita atat in randul femeilor cat si al barbatilor, de orice varsta, dar mai ales in cazul persoanelor tinere. Persoanele cu tulburari de panica trebuie sa devina constiente de faptul ca gandurile lor pot declansa reactii fizice, iar rezultatul ar putea fi atacul de panica. Ronald C. Kessler de la Harvard Medical School, Boston raporteaza in 2006 intr-un articol publicat in ARCH GEN PSYCHIATRY o incidenta de 22,7 % in populatia generala pentru atacurile de panica in absenta unei alte patologii. Alti autori sustin ca la fiecare 10 ani de viata pentru un adult exista o sansa de 30 % de a suferi un atac de panica. Cauzele atacurilor de panica nu se pot specifica cu exactitate pentru ca e vorba de un spectru larg de factori: sensibilitati emotionale si factori stresori, probleme biologice netratate, folosirea de stimulante (medicamente, alcool, droguri). Dar, oricat de complexe ar fi cauzele, afectiunea se trateaza cu