O parte a creierului funcţionează în sfera vieţii materiale, iar cealaltă este activă în zona existenţei invizibile, care, de fapt, coordonează existenţa vizibilă

 Înainte de apariţia limbajului articulat, omul comunica prin undele subconştientului. Odată cu apariţia limbajului, care este o formă mai eficientă de comunicare, capacitatea subconştientului de a comunica s-a atrofiat, fiind ascunsă în om sub o formă latentă. Fiecare gând este reprezentat printr-o anumită frecvenţă care îl defineşte.

El constituie informaţia care se transmite pe fond energetic. În caz că gândul se transmite sub forma limbajului vorbirii, traseul acestuia este următorul: frecvenţele gândului se transformă în vibraţii ale vorbirii, cu aceiaşi semnificaţie informaţională, care sunt prelucrate ulterior de auz pe frecvenţele echivalente din domeniul auditiv. Prin scriere se transferă infoenergiile, ce reprezintă gândurile respective, scrierea devenind în continuare un generator de frecvenţe cu aceeaşi semnificaţie.

În vederea verificării comunicării interumane, în afara celor scrise şi vorbite, au fost efectuate experimente ştiinţifice. Tart, Lloyd, Puthoff şi Targ au cuplat la un electroencefalograf un subiect aflat într-o încăpere, iar în altă încăpere a fost plasat un alt subiect care era stimulat din timp în timp, fără ca persoana căreia i se realiza electroencefalograma (EEG) să ştie.

În momentele stimulării celei de-a doua persoane, pe traseul EEG al primei persoane, apăreau inflexiuni grafice care demonstrează o receptare a semnalului emis din camera vecină. Dacă s-ar fi cerut subiectului receptor să apese pe un buton, în momentul când ar fi sesizat o influenţă străină asupra sa, acesta ar fi făcut-o la întâmplare, în discordanţă cu ceea ce dovedea traseul EEG.

Neavizat că se va acţiona asupra sa, nu sesiza nimic. Deci, subiectul recepţiona la nivel inconştient, semnalele emise de către emiţător. Autorii concluzionează că datele obţinute pot dovedi coexistenţa unei înregistrări de evenimente, petrecute la distanţă, pe o cale neconştientizată. Aşadar, multe din gândurile noastre sunt recepţionate inconştient.

Noi preluăm inconştient doar o mică parte din informaţiile primite de creier, cele mai multe rămânând la nivel subconştient. O parte a creierului funcţionează în sfera vieţii materiale, iar cealaltă este activă în zona existenţei invizibile, care, de fapt, coordonează existenţa vizibilă. Dacă omenirea ar fi conştientă de acest fapt şi-ar putea explica multe din enigmele vieţii.”