CE ESTE TULBURAREA ACUTĂ DE STRES (TAS)

Persoanele care suferă de TAS au fost implicate direct sau au fost martore la situații dramatice cu risc de pierdere a vieții sau de lezare gravă.

Câteva exemple de traume care pot declanșa o tulburare acută de stres:

• Războiul sau actele de terorism
• Atacul violent, jaful
• Abuzul sexual, violul, răpirea
• Dezastrele naturale (inundații, cutremure)
• Accidentele severe individuale sau colective
• Uneori afecțiunile medicale grave cu debut brusc.

TAS poate apărea în cursul unui doliu normal, în special dacă decesul persoanei dragi a avut loc în condiții violențe. Prevalența declanșării TAS diferă în funcție de tipul evenimentului traumatic, fiind în medie de 10-20% – rate mai mari de 50% apar la victimele violurilor sau ale atacurilor violente.

Apar frecvent amintiri, imagini recurente, flashback-uri și coșmaruri, prin care victimele retrăiesc trauma, care sunt intruzive și produc o suferința marcată, frică, neajutorare. Pot apărea stări disociative tranzitorii-prin stare disociativă se înțelege o scindare a identității persoanei, a conștiinței, a memoriei.

Poate apărea amnezia (uitarea) totală sau parțială a traumei iar persoana respectivă poate avea senzație de confuzie, de pierdere a reperelor de timp și spațiu, de detașare de mediu, chiar și să nu se mai recunoască pe sine sau să nu recunoască ambianța. Aceste simptome sunt tranzitorii, cu revenire ulterior la normal.

Unele persoane, chiar dacă nu se gândesc în mod voit la ce s-a întâmplat, prezintă o suferința intensă la expunerea la diverși factori pe care îi asociază simbolic cu trauma. De exemplu locuri similare cu cel unde a avut loc evenimentul, fenomene meteorologice diverse pentru supraviețuitori ai dezastrelor naturale, căldură intensă pentru supraviețuitorii incendiilor, senzații corporale pentru cei care au avut leziuni fizice.

Alți indicatori:

• Atenția este diminuată, apar tulburări de concentrare.
• Scade capacitatea de a simți emoții pozitive iar emoțiile negative ca tristețea, frica, furia, rușinea, vinovăția pot fi copleșitoare. Alte simptome care pot apărea sunt iritabilitatea sau agresivitatea.
• Se pot asocia atacuri de panică, iar uneori persoanele pot fi hipervigilente, tresărind la orice stimul.
• Unele persoane se comportă ca și cum retrăiesc cu adevărat evenimentul, desprinzându-se de prezent.
• Tulburările de somn sunt frecvente: insomnie de adormire, somn neodihnitor, coșmaruri.

Sunt specifice și comportamentele de evitare: evită stimulii asociați cu trauma, unii oameni pot refuza să vorbească despre ce i-a afectat, pot evita locuri, oameni, situații care le reamintesc de eveniment. Uneori se pot izola, iar alteori pot recurge la consumul de alcool sau droguri.

Copiii, în special cei mai mici de 6 ani, pot avea manifestări mai puțin vizibile, coșmaruri, schimbări ale jocului, acțiuni apărute în timpul jocului. De exemplu, un copil care a fost victimă sau martorul unui accident de automobil poate ciocni mașinuțe în mod repetat în timpul jocului, iar dezechilibrul emoțional se poate manifesta și prin furie, reacții necontrolate, inadecvate.

Toate aceste simptome afectează funcționarea persoanei respective în plan social, profesional sau în alte domenii.

Care sunt factorii de risc?

Sunt mai sensibili cei cu o tulburare psihică preexistentă. TAS apare atunci când este depășită capacitatea psihică de adaptare la stres. Riscul este mai mare la femei decât la bărbați, posibil datorită diferențelor în răspunsul la stres dar și datorită vulnerabilității fizice crescute

TAS poate fi o reacție tranzitorie la un stres intens, care se remite complet în maxim 4 săptămâni. Din păcate, o proporție mare, de până la trei sferturi dintre TAS, se transformă în tulburare de stres post-traumatic (PTSD). PTSD apare în primele 6 luni de la traumă – circa 50 % dintre pacienții cu PTSD au avut anterior TAS.

Pentru persoanele care au trecut prin momente grele și suferă de TAS este foarte important sprijinul din partea familiei, prietenilor, cunoscuților. Este important să fie ascultați, înțeleși; este important să nu se simtă singuri.

Recomandăm tuturor să se adreseze unui medic psihiatru sau unui psihoterapeut. Este esențială rapiditatea intervenției – pacienții necesită susținere, empatie, o evaluare rapidă a necesităților, o abordare flexibilă, oferirea de posibile soluții, creșterea capacității de adaptare.

Medicul psihiatru va evalua dacă este necesar tratament medicamentos, ca de exemplu anxiolitice și antidepresive. Pe termen lung, după depășirea perioadei critice, pot fi benefice diverse tipuri de psihoterapie, ca de exemplu psihoterapia suportivă sau de grup.