joi, 19 mai 2016

Cuplul- între mit şi realitate
·          

In domeniul relatiilor interumane, cea de cuplu poarta o grea responsabilitate. Si am sa va spun de ce.
In relatia cu parintii sau cu copiii nostri, vine un moment pentru care ne-am pregatit psihologic de multa vreme : cel al despartirii, al separarii de celalalt. Pentru a creste sau pentru a-i da voie celuilalt sa creasca. Asadar, copii fiind, visam sa crestem mari, sa ne facem viata asa cum ne place, sa nu mai fim tributari de constrângerile parintesti. Si, la un moment dat, plecam.
Odata ajunsi parinti, ca ne doare sau nu, ne programam inevitabil sa le dam voie copiilor nostri sa creasca, sa plece de la casa noastra. Sa-si faca un cuib în alta parte. Un cuib în care sa-si întemeieze o familie, în care sa «traiasca fericiti, pâna la adânci batrâneti». Si, la un moment dat, pleaca si ei.
In realtia de cuplu, însa, acest moment al despartirii, al separarii, nu îl proiectam nicicând, nicicum. Ba mai mult, ne programam, de mici copii, cu ajutorul basmelor, povestilor din mitologie sau graiului din popor, ne aranjam inconstient, sa intram în relatia de cuplu cu  speranta de a trai vesnic legati si, mai mult, cu misiunea împovaratoare de a ne gasi fericirea în relatie si de a o cultiva zilnic, pâna la moarte. Este oare posibil ? Poate cuplul sa raspunda unei asemenea asteptari ?
O dubla intimitate
Daca ne uitam la cupluri celebre, pentru care literatura a varsat romane fluvii si arta, sub toate formele ei, a livrat omenirii secole de cultura, am fi tentati sa spunem ca da. Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Paris si Elena sunt cuplurile care au dainuit de-a lungul timpului si ne-au sustinut în crezul posibilului amoros ca vesnicie. Insa ceea ce am omis multi dintre noi este sa întelegem ca aceste simboluri ale pasiunii, ale iubirii înfierbântate nu au fost cupluri cu acte în regula. Au fost tocmai antiteza cuplului, iubiri interzise în societate, în afara cuplului : Isolda era casatorita cu Mark, Elena cu Menelaus iar Julieta, cel putin casatorita cu principiile societatii în care traia.
Ne gasim asadar astazi purtatorii unor vise de iubire si pasiune absoluta, pe care le dorim cultivate în cuplu. Incercam, cât de bine putem, sa raspundem unor asteptari privitoare la cuplu pe care noi si presiunea sociala ni le-am creat, deopotriva. Specialistii, consilierii, psihologii si sexologi pun cap la cap informatiile vietii în doi, cu scopul de a ne oferi formula magica a împlinirii vietii de cuplu. Una dintre variante, pe care o consider înca viabila, este cea propusa de Jacques Salomé, care vorbeste de o intimitate dubla în relatia de cuplu: una comuna si una proprie. Salomé vede vitalitatea si longevitatea unui cuplu doar din perspectiva acestei reguli : împart cu celalalt un teritoriu, un timp, resurse financiare, anumite emotii cu conditia de a-mi pastra un teritoriu strict personal (o camera, un apartament), un timp al meu, un buget propriu pe care sa-l gestionez cum îmi doresc si un « jardin secret » al emotiilor proprii.
Cât de mult putem sa traim erotismul în cuplu ?
Antropologul Robert Briffault spunea ca «pentru un barbat si o femeie a trai continuu impreuna reprezinta…din punct de vedere biologic vorbind, o stare extrem de nenaturala», iar Katharine Hepburn sustinea ca «barbatul si femeia ar trebui sa fie vecini si sa se viziteze regulat». «Când un barbat si o femeie îsi unesc destinele, suporta o imensa presiune exterioara : viata lor comuna este în acelasi timp înconjurata si normata, modelele sunt apasatoare, o anumita filozofie se impune», sustine într-una din cartile sale, Eric Emmanuel Schmit. Iata asadar, dintr-un foc, trei argumentari ale unor personaje celebre, care sustin partea aceleiasi monede a imaginii de cuplu: un el si o ea e imposibil de tinut permanent împreuna, în cautarea fericirii, suportând pe umerii lor misiunile mult prea covârsitoare, preluate si auto-impuse, în legatura cu fericirea pe care cei doi ar trebui sa si-o propuna.
«Daca pasiunea are un termen de garantie limitat ? Daca exista unele lucruri pe care chiar si o relatie buna nu le poate nicicând oferi ?» se întreaba celebra psihoterapeuta pe relatia de cupluEsther Perel.  Am descoperit-o pe Esther la început de an, într-un discurs TEDex, în care am fost fascinata de pertinenta mesajului sau- abordând notiunile de fidelitate, dorinta, divort, pasiune, sex, placere, erotism. Am înteles din acest discurs anumite aspecte, m-am oglindit în unele exemplificari si am ramas cu dorinta de a afla mai mult. 

Bottom of Form

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu