Petre Brânzei - ctitor de școală psihiatrică

Sunteți liber să vă lăsați mustață, dar cu mine ați terminat-o.

Dacă detest aceste aglutinări păroase, e pentru că ele ascund mimica purtătorului și-n plus adună resturi alimentare, muci eșuați și cristale de salivă.

Petre Brânzei e unul dintre puținii mustăcioși pe care-i iubesc. În fiecare martie, îl comemorez în felul meu ușor anarhic.

Dacă azi combinatele de medicină fabrică psihiatri superficiali sau de-a dreptul tâmpiți, e și pentru că urma lui Brânzei s-a pierdut.

Dintre legendele care circulă pe seama sa, una pretinde că-ntr-o zi l-ar fi hipnotizat pe-un agent de circulație, ca ăla să nu-l amendeze,

Ce tâmpenie! Brânzei era prea mare pentru a coborî la așa ceva, iar genul ăsta de glumițe mută atenția de la valoarea harului său de terapeut prin hipnoză.

Mișcător pentru mine e felul în care Brânzei încuraja terapia prin artă la Spitalul Socola, unde era director.

Bolnavii pictau, sculptau și jucau în piese de teatru, la care participau membrii familiilor.

Se montau „Ursul” de Cehov și câte una scurtă de Orkeny Istvan, jocul pe scenă cu intrarea în identitatea personajelor ajutându-i pe pacienții-actori să-și depășească boala.

Desigur, Brânzei folosea și el hipnoza, dar nu pentru că era la modă, ci pentru a urma linia terapeutică a unor savanți ca Janet și Charcot.

Odată, le-a promis bețivanilor de la dezalcoolizare că, dacă vor fi cuminți toată săptămâna, sâmbăta vor încinge un chef cu coniac, vin și-alte drojdeli alese.

Și deși i-a servit, în sâmbăta respectivă, cu apă chioară colorată, bolnavii s-au îmbătat și-au adormit în deplina pace a celor ocrotiți de zeii alambicului.

A rămas după Brânzei o operă de care nu se mai servește nimeni. Bunăoară, demersurile mele de a-i fi reeditat șarmantul „Itinerar psihiatric” s-au izbit de refuzuri pe linie

- Marș, bre, de-aici, cu recomandările tale, că sun la Spitalul Socola, să te bage-n cămașa de forță!

Rămâne și renumele de a-i fi tratat pe ștabii comuniști de sus.

Odată, fiind criticat pentru că elibera certificatul medical oricui i-l cerea, a răspuns:

- Dacă un cetățean îmi cere concediu medical, înseamnă că nu se poate adapta social, deci are nevoie de repaus.

Ca unul care l-am cunoscut și l-am studiat într-un fel viciat doar de vârsta mea fragedă de-atunci, clasific moartea sa în sertarul „mult prea suspecte”.