Din scrisoarea lui Karl Gustav Yung către Hans Illing. Anul 1955

 Ca medic, consider orice tulburare psihică, fie nevroză sau psihoză, o boală individuală, deci pacientul trebuie tratat corespunzător.

Un individ poate fi tratat într-un grup doar atâta timp cât face parte din el.

Aceasta este, în primul rând, o mare ușurare, deoarece fiind implicat într-un grup, poate scăpa de el însuși într-o oarecare măsură.

Simțul securității crește, iar simțul responsabilității scade când faci parte din grup.

Grupurile aduc nu doar vindecări uimitoare, ci și schimbări mentale uimitoare și tratamente tocmai datorită inspirației sporite.

Acest lucru a fost realizat demult de dictatorii totalitari, de aici parade în masă, scandări, salutări etc. d. Hitler a inspirat cea mai masivă experiență de grup de schimbare în Germania de la Reformă și a costat Europa milioane de morți.

Inspirația înaltă înseamnă conexiune individuală, din moment ce individul este la puterea influențelor mediului, fie bune sau rele.

Capacitatea de a distinge este slăbită, la fel și simțul responsabilității personale oferit „Domnului Isus” în Mișcarea Oxford.

Oamenii au rămas uimiți târziu de psihologia armatei germane - și nici o surpriză!

Fiecare soldat și ofițer au fost doar particule în masă, absorbiți de inspirație și lipsiți de responsabilitate morală.

Chiar și un grup mic este guvernat de spiritul inspirator al unui grup, care, dacă este bun, poate avea consecințe sociale destul de favorabile, deși în detrimentul independenței mentale și morale a unui individ.

Grupul pune accent pe ego; persoana devine mai îndrăzneață, mai încrezătoare, mai arogantă, mai nesăbuită; însă singurătatea pălește și este împinsă în fundal în favoarea mediei.

Din acest motiv, toți oamenii slabi și nesiguri aparțin sindicatelor și organizațiilor, iar dacă se poate, atunci 80 milioane națiunii!

Atunci omul devine un con mare, pentru că este destinat tuturor celorlalți, dar se pierde pe sine însuși (și acesta este sufletul pentru care diavolul caută și primește! ) și judecata individuală.

Ego-ul este împins la zid de un grup, doar dacă judecata lui nu este de acord cu grupul. De aceea un individ din grup caută întotdeauna să cedeze în măsura posibilului, conform majorității, sau să-și impună opinia grupului.

Influența nivelatoare a unui grup asupra unui individ este compensată de un membru al grupului care este identificat cu un spirit de grup și devine un Lider.

Drept urmare, conflictele asupra prestigiului și puterii apar constant din cauza egoismului crescut al omului de masă. Egocentrismul social se intensifică proporțional cu numărul forței grupului.