NARCISISTUL URĂȘTE COPILĂRIA.
Nu pentru că a fost greu.
Și pentru că nu s-a întâmplat ca o experiență.
Pentru a deveni o personalitate completă,
trebuie să trăiesc copilăria la maxim,
cu toata gama de emotii ale copiilor.
Formează capacitatea de a simți, de a experimenta, de a îndura intimitatea.
Fără ea, o persoană poate părea matură, dar în interior rămâne imatură.
Narcisistul are această experiență limitată sau deloc.
Dezvoltarea sa emoțională are loc în copilărie - până în punctul în care sentimentele au devenit sursa durerii și, prin urmare, au fost blocate
De acum înainte, creșterea sa interioară se oprește.
iar inteligența își asumă rolul compensator.
Încă din primii ani, aceasta s-a dezvoltat rapid, în pași de șapte mile. Narcisistul învață repede să gândească, să citească, să numere oamenii și să se adapteze. Deghizează măști, stăpânește manipulările, caută profit și alege strategii. Inteligența devine principalul său instrument de supraviețuire.
Dar experiența netrăită nu dispare niciodată.
Rămâne în interior - cea mai adâncă durere inconștientă.
Și de aceea copilăria devine principalul său declanșator.
Pentru cei mai puternici.
Pentru o viață întreagă.
POFTA DE LUMINĂ.
Un narcis este atras incontrolabil de lumină.
Oamenii care au bucurie, căldură, sinceritate, încredere. Celor care știu să simtă, să iubească, să fie vii și prezenți. Această atracție apare inconștient - ca o încercare de a atinge o parte pierdută din tine.
Nu prinde viață pentru puțin timp lângă o astfel de lumină.
Mă încălzesc după reflexie.
Trăind o viață pe care nu a trăit-o.
Cel mai adesea sursa acestei lumini devine femeie. El este atras de cei,
în care trăiește partea copiilor - cald, sincer, încrezător. Uneori se manifestă și la exterior: trăsături blânde, priviri deschise, imagine naivă.
E atras de asta ca un magnet...
dar nu cu intenții bune.
MECANISMUL DE DISTRUGERE.
De îndată ce distanța devine mai scurtă și femeia se implică emoțional, se activează un alt mod.
Datorită despărțirii interne, narcisistul nu poate menține o imagine pozitivă.
Ce m-a atras recent -
Începe să devină un pic enervant.
Lumina încetează să mai fie dorită -
Devine insuportabil.
Pentru că asta declanșează declanșatorul principal.
Mama este prima figură căreia i se asociază privarea, durerea și pierderea securității din copilărie. Ea a pus bazele traumei interne ale narcisistului. Și în subconștientul său, fiecare femeie care a fost suficient de aproape, începe să se identifice cu imaginea ei.
Ceea ce înseamnă că eşti pedepsit.
Începe să stingă lumina.
Distruge copilăria cuiva.
Suprimă sentimentele vii.
El face cu alții ce,
ce i s-a făcut odată.
EXPRESIA ATRACȚIEI.
Pe fondul repercusiunilor constante ale traumei asupra femeilor, unii narcisiști necesită o altă înlocuire - o sursă de putere și resurse fără legătură cu durerea, copilăria și un declanșator matern.
Și caută această nevoie în altă parte.
Figura paternă, de regulă, nu este legată de durerea timpurie: un om în lumea lor interioară nu este sursa unei amenințări. El este asociat cu puterea, stabilitatea și sprijinul - cu care nu trebuie să te aperi sau să-l distrugi.
Prin urmare, unii narcisiști își îndreaptă atenția către bărbați. Apare o atracție latentă, ascunsă - nu ca o alegere conștientă, ci ca o atracție către o resursă care lipsește.
Această poftă este rar descoperită. Este important ca narcisistii sa isi mentina aspectul, statutul si aprobarea sociala, deci tot ce nu se potriveste in poza dorita,
rămâne în umbră.
De cele mai multe ori, acest lucru se face prin ocoluri: conținut pentru adulți, întâlniri secrete, vieți duble.
Sau se joacă în relațiile cu femeile - prin cererile de a lua o poziție dominantă dură și schimbarea rolurilor.
Important e sa intelegi: nu e vorba de orientare sexuala.
Речь об искажении системы привязанностей.
Un narcisist poate trăi cu o femeie și să arate acceptabil social -
și, în același timp, întind mâna către oameni ca sursă de putere.
Nu e vorba de sex.
Este vorba despre traumă.
PROPRII COPII CA UNELTE.
Nici proprii tăi copii nu sunt valoroși pentru un narcisist.
Pentru că el nu are capacitatea de a iubi.
Sistemul său simț este blocat, iar înlocuirea sa - inteligența - nu poate iubi prin definiție.
Pentru el, un copil nu este o personalitate vie, aparte, ci un obiect. Funcție. Rolul scenariului. O modalitate de a menține o imagine, de a hrăni ego-ul și de a arăta "normal" în ochii societății.
Poate juca rolul unui tată grijuliu - convingător, demonstrativ, în public.
Dar acesta este aproape întotdeauna un calcul: să menții controlul asupra unei femei, să controlezi atmosfera din familie, iar în caz de separare - să menții pârghia presiunii, metoda manipulării și sursa puterii.
În plus, copiii sunt priviți ca o investiție: o viitoare sursă de beneficii, sprijin, loialitate și simțul datoriei.
Prin urmare, limitele copiilor nu sunt sacre pentru el.
El suprimă ușor, rușine, devalorizează, rupe stima de sine. Nu formează o personalitate liberă, ci un copil confortabil, adaptat, dependent.
Și asta arată și ura lui față de copilărie.
Nu-i sprijină pe cei vii.
Îl ia sub centură.
ULTIMA PIERDERE A LIMITĂȚILOR.
In cazurile lansate in special ura fata de copii merge mai departe.
Unde s-a încălcat ultima interdicție.
Atunci când limitele interioare au fost șterse și capacitatea de a simți nu a fost restaurată, concentrarea se poate îndrepta către cea mai lipsită de apărare manifestare a vieții -
pentru copii.
Aceasta este cea mai dură formă de distorsiune, unde există dorința nu de a proteja, ci de a distruge: prin încălcarea granițelor, sexualizarea prematură, perversiunea, corupția - ca formă de distrugere a nevinovăției altcuiva.
În versiuni nepedepsite, distribuite social, același mecanism se manifestă diferit -
prin scenariul alegerii partenerilor foarte tineri.
Fete cu limite încă neformate, naive, dependente, ușor de influențat.
Aceasta este o manifestare a unei imaturități profunde și a unei atracții nesănătoase pentru copilărie.
Și spre deosebire de bărbații maturi, pentru care astfel de conexiuni sunt inacceptabile, indivizi narcisiști, dimpotrivă, pot căuta parteneri tineri chiar și la o vârstă solidă, cu o diferență mare de vârstă - pentru că acolo este mai ușor să domini, să supui și să reproduci scenariul obișnuit al puterii.
Și în cele mai grave cazuri pierderea granițelor
invadează copiii partenerilor, cunoștințelor și comunității apropiate.
Nu mai este vorba despre conexiunea umană.
Și nu despre atracție.
Este vorba despre degradarea completă a personalității.
Și despre pericolul care nu poate fi ignorat.
---
O copilărie netrăită nu se ofilește.
Devine o traumă, iar trauma este sursa distorsiunilor care inevitabil îi paralizează pe alții.
Înțelegerea acestui lucru ar trebui să ducă la acțiune.
Nici să speri, nici să aștepți, ci la o concluzie clară: lângă astfel de oameni, tot ce este viu este distrus.
Și de aceea singura cale de ieșire este să lași pericolul, ridicându-ți copilul din tine până nu e prea târziu
poate fi salvat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu