Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

Demonul dependenței îl chinuie pe cel care este dependent de alcool și de alte substanțe care îl distrug. Acest demon caută cu toate puterile să-l atragă pe dependent, pe cel pătimaș, să bea cât mai mult și să se distrugă. Este o boală duhovnicească, sufletească și trupească, pe toate planurile. Acest om este stăpânit de duhul necurat al dependenței, iar persoana care locuiește sau stă în apropierea acestui om nu este curată, ci este posedată de un alt duh necurat, numit duhul codependenței. Acest duh necurat al co-dependenței, de asemenea, îl îmbolnăvește foarte tare pe om (de obicei soția și copiii sau rudele, prietenii dependentului), instigându-l mereu să îi acopere greșelile, să repare ceea ce greșește, să ascundă și să anuleze consecințele morale, sociale și relaționale ale acțiunilor dependentului. Acest duh al codependenței este un duh co-ucigaș, fiind participant la uciderea dependentului. Prin urmare, sunt două duhuri care au ca scop să îl omoare pe dependent, iar duhul code...

Iubirea în familia creștină nu este o abstracție, ne învață Părintele Efrem Vatopedinul, ci o lucrare jertfelnică zilnică. Taina cununiei transformă doi oameni într-un singur trup, dar această unitate cere o atenție neîncetată și o cultivare permanentă a harului. Fără fapte concrete ale iubirii, legătura slăbește, iar ispitele își fac loc rapid în inimă. Din perspectivă duhovnicească, soții sunt chemați să fie unul pentru celălalt o cale către mântuire. De aceea, grija pentru liniștea sufletească a celuilalt devine o datorie esențială. De ce apare nesiguranța în familie și cum explică Părintele Efrem Vatopedinul nevoia de iubire practică Când abordează datoria fundamentală a bărbatului în căsnicie, Părintele subliniază necesitatea faptelor așezând acest principiu esențial: „Soțul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soției că o iubește.” Această îndrumare reflectă profunda tradiție patristică privind asumarea responsabilității în Taina Cununiei. Hristos a iubit Biserica și S-a...

Personalitatea este unul dintre conceptele fundamentale ale psihologiei și psihiatriei. Pentru a înțelege tulburările de personalitate, trebuie mai întâi să înțelegem ce este personalitatea și care sunt trăsăturile ce definesc unicitatea fiecărui individ. Acesta este primul articol dintr-o serie dedicată acestui subiect. Fiecare dintre noi are un mod propriu de a gândi, de a simți și de a reacționa în fața provocărilor vieții. Acest ansamblu de trăsături poartă numele de personalitate și influențează felul în care ne raportăm la noi înșine, la cei din jur și la lumea în care trăim. Personalitatea poate fi considerată o unitate stabilă și individualizată a ansamblului conduitelor. Trăsăturile de personalitate reprezintă tipare stabile de percepere și înțelegere a mediului exterior și a propriei persoane, care se manifestă într-o gamă largă de contexte sociale și individuale. De-a lungul timpului au fost formulate numeroase teorii despre personalitate, însă toate au câteva elemente comun...

  Nervii de la C1 la C7 ies deasupra vertebrei corespunzătoare. Nervul C8, însă, iese între C7 și T1. Fiecare rădăcină contribuie la două „hărți” principale:  Dermatom: zona pielii asociată predominant cu o rădăcină  Miotom: set de mișcări și mușchi controlați predominant de acea rădăcină În termeni simplificați:  C5: zona laterală a umărului și a brațului superior  C6: partea laterală a antebrațului și degetul mare  C7: regiunea centrală a mâinii, adesea degetul mijlociu  C8: partea ulnară a mâinii și degetul mic  T1: partea medială a antebrațului Dar corpul nu este o carte de colorat. Aceste zone nu au limite clare: se suprapun, variază de la o persoană la alta, iar simptomele reale pot fi mult mai răspândite decât hărțile anatomice. Deci: „Furnicături la degetul mare = cu siguranță C6”  „Furnicături la degetul mare = posibil indiciu de verificat”  Pentru a identifica afectarea cervicală, trebuie să comparați mai multe informații: ...