Nu confunda patologia cu spiritualitatea
Trăim într-o epocă în care aproape orice suferință primește rapid o explicație „înaltă”:
este karmă, este o lecție, este trezire spirituală, este misiune, este sensibilitate crescută, este empatie dusă la extrem.
Problema nu este spiritualitatea și cele enumerate mai sus.
Problema este confuzia.
Când patologia este reinterpretată drept evoluție spirituală, nu vindecăm – întârziem, uneori grav, procesul de ajutor real.
Suferința nu este, prin definiție, evoluție ci dimpotriva.
Un criteriu simplu, pe care îl poți ține minte toată viața:
Dacă ceva te dezorganizează, te izolează, te rupe de realitate și de funcționarea ta de bază, nu este dezvoltare spirituală. Este suferință psihică.
Spiritualitatea autentică:
- aduce claritate
- crește capacitatea de relaționare
- lărgește toleranța emoțională
- îmbunătățește funcționarea în viața reală
Patologia:
- restrânge
- rigidizează
- fragmentează
- izolează
- distorsionează percepția
Dacă „trezirea” ta te face incapabil să muncești, să relaționezi, să dormi, să ai grijă de tine sau de ceilalți, nu e trezire. E un semnal de alarmă.
Rolurile contează. Și NU se amestecă.
Una dintre cele mai mari erori contemporane este confuzia de rol.
1. Ești părinte?
Ca părinte:
- nu diagnostichezi
-.nu „tratezi energetic”
- nu spiritualizezi suferința copilului
Copilul nu are nevoie de explicații cosmice.
Are nevoie de siguranță, structură și intervenție adecvată.
Un copil anxios nu „simte energiile familiei”.
Un copil cu regres emoțional nu „lucrează karma neamului”.
Un copil cu tulburări de comportament nu „îți oglindește umbra”.
Poate suferă. Și trebuie ajutat.
2. Ești prieten?
Ca prieten:
- asculți
- susții
- nu interpretezi, critici
- nu tratezi
Când un prieten:
- se rupe de realitate
- are fluctuații extreme de dispoziție
- vorbește incoerent sau mistic compulsiv
nu îl validezi cu:
„ești pe alt nivel de conștiință”.
Îl ajuți să ajungă la un specialist.
Asta înseamnă grijă reală, nu abandon mascat în „acceptare”.
3. Ești partener?
Ca partener:
- nu ești terapeut
- nu ești salvator
- nu ești ghid spiritual
Când relația devine:
- dezechilibrată
- abuzivă
- haotică
- plină de justificări „spirituale” pentru comportamente distructive
nu mai vorbim de iubire sau evoluție, ci de dinamică patologică.
„Așa sunt eu, sunt foarte profund.”
„Nu înțelegi, eu simt altfel lumea.”
„Ești prea material(ă) pentru mine.”
Acestea NU sunt semne de profunzime.
Sunt adesea mecanisme de apărare.
4. Ești psiholog?
Ca psiholog:
- nu te lași sedus de poveste
- te uiți la funcționare
- diferențiezi experiența subiectivă de realitate
Spiritualitatea clientului poate fi:
- resursă
- mecanism de coping
- raționalizare a patologiei
Diferența o face:
- gradul de adaptare
- capacitatea de reflecție
- nivelul de suferință
- impactul asupra vieții concrete
Un psiholog bun nu hrănește iluzii, chiar dacă sunt frumos ambalate.
5. Ești medic?
Ca medic:
- vezi corpul
- vezi neurobiologia
- vezi efectele reale ale dezechilibrelor psihice
Nu orice discurs mistic exclude:
- depresia
- tulburările de personalitate
- episoadele psihotice
- tulburările afective
A recomanda evaluare psihiatrică sau tratament nu înseamnă „a tăia spiritualitatea cu bisturiul”.
Înseamnă responsabilitate.
Semne clare că NU e vorba de spiritualitate, ci de patologie:
- pierderea contactului cu realitatea
- idei delirante sau grandioase
- interpretări magice rigide
- imposibilitatea de a accepta feedback
- deteriorarea relațiilor
- suferință intensă negată sau spiritualizată
- refuzul ajutorului specializat
Spiritualitatea autentică nu se apără agresiv.
Patologia, da.
De ce e periculos să le confunzi?
Pentru că astfel:
- întârzii intervenția
- adâncești suferința
- legitimezi disfuncția
- abandonezi omul în numele „acceptării”
Și, paradoxal, exact asta nu mai e nici iubire, nici evoluție, nici compasiune.
Concluzie simplă
Poți fi profund.
Poți fi spiritual.
Poți avea experiențe interioare intense.
Dar dacă nu mai funcționezi în viața ta, dacă te rupi de ceilalți, dacă suferi și numești asta „nivel superior”, nu este evoluție, este un semnal că ai nevoie de ajutor real, uman, profesionist.
Iar a-l primi nu te face mai puțin spiritual.
Te face mai responsabil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu