Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

Factorul dominant în manifestarea sindromului hipocondriac (ipohondria) este teama de a fi purtătorul unei boli, însoțită de o anxietate constantă care rezultă din simțurile pacientului. În acest caz, pacientul poate avea cu ușurință simptome dureroase, în funcție de boala pe care și-o atribuie el însuși, asociate cu faptul că medicii nu detectează patologiile specifice în organele țintă. Prin urmare, pacientul consideră drept lipsă de onestitate atunci când medicul îi comunică faptul că nu suferă de respectiva patologie. Sindromul hipocondriac, definit ca o atenție exagerată asupra sănătății proprii,  a fost menționat de către Hippocrates și a primit numele datorită medicului roman antic K. Galen, care credea că cauzele stării morbide sunt ascunse în regiunea hipocondrială. De la începutul secolului al XIX-lea, psihiatrii din Franța au concluzionat că sindromul astheno-hipocondriac nu este o boală a organelor, ci o tulburare mentală. În plus, de la începutul secolului...

Tulburările de voință sau tulburările voliționale (disbuliile) au simptome psihiatrice commune. Aceste tulburări sunt clasificate în: modificări cantitative (tulburări predominante ale voinței pozitive, active) și modificări calitative (predominant ale voinței pasive, defensive). Între modificările cantitative, putem distinge 5 categorii: Hiperbulia  – reprezintă o creșterea a forței voliționale. Această modificare poate fi întâlnită în situații normale la oameni fermi, tenace, fiind o caracteristică temperamentală. Hiperbulia apare rar în situații patologice pentru că suferința psihică dezorganizează în general suportul motivațional. Un exemplu în acest sens se poate regăsi în toxicomanie, care se manifestă atât printr-o hiperbulie „defensivă”, cât și printr-o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative. Poae fi întâlnită și în manifestările paranoide sub forma unei  hiperbulii active, pozitive.  În hipobulie  avem afectată precdominant voința activă, pozit...