Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  de  Joy Pullmann   Femeile au nevoie de propriul lor traseu de viață, și merităm unul care să fie potrivit cu noi însene. Pentru a-l construi, trebuie să aflăm și să afirmăm adevărul despre ce le aduce femeilor fericirea. Cultura noastră a devenit atât de saturată de feminism că până și conservatorii sau credincioșii devotați, cum eu însămi sunt, gândim tot în șabloanele lui. Asta n-ar fi o problemă dacă feminismul n-ar fi antitetic împlinirii umane, atât la nivel individual cât și de grup, prin faptul că are o viziune falsă asupra naturii umane. Oricâte dovezi s-ar acumula – inimă frântă după inimă frântă, multe femei persistă în disonanța cognitivă. Toate vrem să credem că suntem excepționale, că tiparele comportamentului uman nu ni se aplică  nouă . Că deși altele au ajuns rău făcând aceleași lucruri pe care le facem și noi, sau pe care intenționăm să le facem, nouă totuși nu ni se va întâmpla. Noi suntem speciale. Noi suntem altfel. Refuzul de a învăța din istorie sau din experie

  Cel mai frumos ritual despre care am auzit, este al femeilor din Tribul HIMBA din Namibia, în Africa de Sud. Aici data nașterii unui copil nu este fixată în momentul nașterii, nici în momentul conceperii sale, ci mult mai devreme, în ziua în care apare gândul mamei de a avea un copil. Conform tradiției, atunci când o femeie din trib își dorește să aibă un copil, ea se retrage natură, într-un loc liniștit și sacru, unde meditează și ascultă până când cântecul copilului i se revelează. Acest cântec este considerat un dar divin și se spune că vine din sufletul copilului nenăscut. După ce primește cântecul, femeia se întoarce la comunitate și îl împărtășește cu barbatul său. În timpul actului de concepție, ei cântă împreună acest cântec pentru a invita spiritul copilului în lume. Pe parcursul sarcinii, mama continuă să cânte acest cântec, stabilind astfel o legătură spirituală și emoțională puternică cu copilul. Tot acum mama însărcinată, învață moașele și femeile mai mari cântarea acest

  Iartă-ți mama și iartă-ți tatăl, poate nu înțelegi acum, dar de fiecare dată când te-au rănit, te-au abandonat, te-au umilit, te-au învățat să fii mai puternică, mai independentă, te-au învățat să pleci de unde nu ești mai iubită. Iartă-ți partenerul că te-a înșealat, poate că te-a durut foarte mult, dar te-a învățat să-ți stabilești limite, să te iubești mai presus de toți ceilalți și să fii sinceră cu tine însăți. Iartă-ți colega de serviciu, cea invidioasă, cea care a vorbit urât despre tine, cea care ți-a făcut viața imposibilă, a văzut în tine ceva ce nu ar putea fi ea niciodată și te-a învățat că și în cel mai rău moment al tău, strălucești atât de mult încât rănește vederea celorlalți. Iartă-ți fiicele și fiii pentru insolență, minciuni, abandon, ei te învățau să renunți la atașamente și să înțelegi că nu poți controla totul, te-au învățat să știi să renunți. Dar mai presus de toate, iartă-te că ești supraponderală sau prea slabă, că nu ești fiica, soția, mama perfectă. Iartă-

  „Este atât de revoluționar încât formează copii ca „Cetățeni ai lumii”, nu ca japonezi. Un plan pilot inovator numit „Brave Change” (Futoji no henko) este în curs de desfășurare în Japonia pe baza programelor educaționale Erasmus, Grundtvig, Monnet, Ashoka și Comenius. Este o schimbare conceptuală. Ei vor înțelege și accepta diferite culturi, iar orizonturile lor vor fi globale, nu naționale. Programul de 12 ani se bazează pe conceptele: - Zero materiale de umplere. - Zero teme. - Și are doar 5 materii, care sunt: 1. Aritmetica de afaceri. Operații de bază și utilizarea calculatoarelor financiare. 2. Citirea. Încep prin a citi o fișă zilnică a cărții pe care o alege fiecare copil și ajung să citească o carte pe săptămână. 3. Civism. Înțelegerea acestui lucru, cum ar fi respectarea deplină a legilor, valoarea civilă, etica, respectul pentru regulile de conviețuire, toleranța, altruismul și respectul pentru ecologie și mediu. 4. calculator. Birou, internet, social media

~Îmbrăţişarea ar trebui prescrisă de medici pentru că există o putere vindecătoare în îmbrăţişarea pe care încă nu o cunoaştem. Îmbrățișarea vindecă ura. Îmbrățișările vindecă sentimentele, Îmbrățișarea vindecă curajul și neînțelegerile, Îmbrățișarea vindecă oboseala și tristețea Când îmbrățișăm ancorarea eliberării, pierdem în momente lucrurile care ne-au făcut să ne pierdem calmul, îmbrățișarea ne dă liniște în suflet. Când îmbrățișăm încetăm să mai fim în defensivă și îi permitem celuilalt să vină la inima noastră, brațele se deschid și inimile se cuibăresc într-un mod unic. ~Nimic nu se compară cu o îmbrățișare. O îmbrățișare,,te iubesc,, o îmbrățișare ,,mă bucur că ești aici,, o îmbrățișare de ,,ajutor,, O îmbrățișare de la ,,ne vedem curând,, o îmbrățișare de la ,,iartă-mă,, și de la ,,te iert,, o îmbrățișare ,,cât mi-ai lipsit,, Când ne îmbrățișăm suntem mai mult de doi, suntem o familie, suntem accesibili, suntem vise posibile. ~Îmbrățișarea ar trebui, da, prescrisă de medici,

Psihoza este o afecțiune mintală severă care afectează capacitatea unei persoane de a gândi clar, de a judeca realitatea și de a interacționa în mod adecvat cu lumea din jurul său. Aceasta poate provoca o serie de simptome, inclusiv halucinații (percepții false, cum ar fi auzul de voci sau vederea de lucruri care nu există), deliruri (credințe false și fixe), și comportamente dezorganizate sau anormale. Psihoza poate fi o experiență profund perturbatoare și poate afecta serios viața de zi cu zi a unei persoane. DIAGNOTICARE PSIHOZEI Psihoza este diagnosticată de către medici specializați în sănătate mintală, pe baza istoricului medical al pacientului, a simptomelor raportate și a evaluării clinice. Este esențial să se excludă alte condiții medicale sau tulburări psihice care ar putea provoca simptome similare. CAUZELE PSIHOZEI Există mai multe cauze posibile ale psihozei, care includ: 1. Tulburări Mintale Primare: Schizofrenia este cea mai cunoscută tulburare asociată cu psihoza. Alte

Mi-am aruncat, întâmplător, privirea asupra ceasului: 22.22:22. Nu m-am putut bucura de imagine decât o clipă. A trecut...„repede”. Mi-am (re)amintit de 2 caracteristici ale TIMPULUI – nici el nu cred că le agrează: trece și este ireversibil. Fiecare clipă are unicitatea sa. „Se zice că trece timpul. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate, nici arborii nu trec, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem.” (Garabet Ibrăileanu) Indiferent dacă timpul trece, ori noi trecem prin timp, ar trebui să reținem următoarele: 1. Timpul are o valoare inestimabilă pe care, de cele mai multe ori, nu știm să o apreciem. 2. Să nu pierdem timpul fără folos! Conform unui studiu semnat de cercetători francezi, pierdem, în medie, cel puțin două ore pe zi. Făcând un calcul simplu, într-o lună pierdem, în medie, 60 de ore, adică 5 zile din viața noastră activă sunt efectiv

  1. Nu suna pe cineva mai mult de două ori la rând. Dacă nu îți răspunde la apel, presupune că are ceva important de făcut; 2. Dă înapoi banii împrumutați înainte ca cealaltă persoană să-și amintească că ți i-a împrumutat. Asta arată integritatea și caracterul tău. Același lucru este valabil și pentru umbrele, stilouri și cutii de prânz; 3. Nu comanda niciodată cel mai scump fel de mâncare din meniu atunci când cineva îți oferă prânz sau cină. Dacă este posibil, roagă-l să comande alegerea lui pentru tine; 4. Nu pune întrebări ciudate de genul ′′ Oh, nu ești căsătorit încă? Sau ′′ Nu ai copii ′′ sau ′′ De ce nu ai cumpărat casă? Sau de ce nu cumperi o mașină? Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta e problema ta; 5. Întotdeauna deschide ușa persoanei care vine în spatele tău. Nu contează dacă e băiat sau fată, senior sau junior. Nu devii mic tratezându-te bine cu cineva în public; 6. Dacă iei un taxi cu un prieten și el / ea plătește acum, încearcă să plătești data viitoare; 7. Respectă d

Sistemul românesc de învățământ se concentrează foarte mult pe ce ar trebui să învețe copiii și aproape deloc pe cum învață copiii. Însă studiile arată dezvoltarea cunoștințelor și competențelor nu depinde doar de șuvoiul de informații emis dinspre profesori înspre elevi, ci de întregul context în care se desfășoară o oră de curs. Nu doar creierul, ci întregul corp este implicat în învățare - tot procesul cognitiv este ancorat în simțuri, în emoții, în atmosfera din clasă, spune Thea Ionescu, conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specializată în psihologia dezvoltării. „Pot folosi orice tip de ancorare, cu cât e mai mic copilul trebuie să folosești mai multe ancore senzorio-motorii, trebuie să vină multă informație prin simțuri. Numai că noi îi grăbim foarte mult și le dăm fișe și la grădiniță, ca să fie repede, repede abstracți. Și aici o să fac o paranteză: îi vedem pe studenți cu probleme de învăța