Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  1. Vei primi 7 corpuri diferite și o conștiință adormită. Va trebui să le trezești, să le dezvolți și să le îmbunătățești în mod constant. Privește calm că vei fi simultan în diferite dimensiuni și întreaga lume va fi în tine. 2. Va trebui să frecventezi o școală numită Viața pe planeta Pământ. Fiecare persoană și fiecare eveniment va fi Maestrul tău Universal. 3. Nu există greșeli, ci doar lecții. Eșecul este o parte integrantă a succesului. Nu există victime, ci doar elevi și profesori. 4. Lecția va fi repetată într-o varietate de moduri până când va fi învățată pe deplin. Dacă nu înveți lecțiile ușoare, acestea se vor îngreuna. Când le veți învăța, veți trece la lecția următoare. 5. Situațiile negative și conflictuale sunt o reflectare exactă a stării tale interne. Dacă îți schimbi lumea interioară, lumea exterioară se va schimba și pentru tine. 6. Durerea este un mesager că ceva nu este în regulă cu unele dintre corpurile tale. 7. Respingerea de sine și a celorlalți este baza...

Energia ta sexuală îți alimentează întregul sistem de chakre. Fiecare ființă vie de pe acest plan Pământ are nevoie de energie sexuală pentru a exista. Asta pentru că energia sexuală este literalmente energia forței tale de viață. Demonii trăiesc în planul astral și au nevoie și de energie sexuală pentru a supraviețui Diferența este că ei nu au corpuri fizice, așa că folosesc în schimb energia sexuală mentală pentru a exista. Ele pot exista doar dacă te fac să gândești gânduri pofticioase, astfel încât energia ta sexuală să poată fi trasă înapoi în chakra rădăcină Când energia ta sexuală este blocată în chakra rădăcină, aceasta este în gama lor de frecvențe care le permite să se hrănească cu ea. Nu știu cum să obțină energie sexuală altfel, așa că fac tot ce pot ca să te țină în poftă Ei controlează cea mai mare parte a minții umanității, ceea ce îi forțează să facă un comportament vibrațional jos pentru a evoca poftele în alții sau a fi controlați de poftele. Demonii nu sunt răi în m...

Se spune că în noaptea dinspre Lunea Curată, când satul adoarme mai devreme și focurile din sobe ard domol, prin ulițe trec Spolocanii. Unii bătrâni jură că sunt fete tinere, cu părul lung și ochii limpezi, mergând înaintea Maicii Domnului. Nu vorbesc tare. Nu bat la porți. Doar șoptesc rugăciuni pentru păcatele oamenilor, cerând iertare pentru cei care intră în post cu inimă frântă. Unde pașii lor ating pământul, se spune că se așterne liniște. Alții spun însă altceva. Că Spolocanii sunt babe capricioase, cu ochi iscoditori, care intră prin gospodării nevăzute și caută urme de „dulce” pe linguri, pe oale, în colțul mesei. Că îi încearcă pe oameni. Pe cei nepăsători îi împing la ceartă, la lene, la bârfă. Iar pe cei hotărâți îi lasă în pace. Într-un sat de la poalele dealurilor, trăia Ilinca, o femeie vrednică, dar aprigă la mânie. Într-un an, în Lunea Curată, a spălat toate vasele și a pus deoparte lingurile de dulce. A măturat curtea, a aerisit casa și a aprins candela. Dar nu și-a c...

Se spune că demult, pe când codrii României erau mai deși, iar izvoarele șopteau tainele pământului, trăia un flăcău frumos cum nu mai fusese altul. Îl chema Dragobete. Era fiul Babei Dochia, dar spre deosebire de asprimea mamei sale, el avea suflet blând și ochi luminoși ca cerul de primăvară. Când pășea prin pădure, mugurii plesneau, iar păsările începeau să cânte mai aprins. Oamenii spuneau că Dragobete nu era doar un fecior, ci o putere a naturii – un duh al iubirii și al tinereții. Ziua în care păsările se logodesc În fiecare an, la sfârșit de februarie, Dragobete cobora din munți și străbătea satele. Atunci, păsările cerului își făceau cuiburi și se „logodeau”. De aici s-a născut credința că ziua lui este ziua îndrăgostiților la români. Fetele și flăcăii ieșeau la câmp, culegeau flori de primăvară și alergau prin poieni. Dacă un băiat prindea o fată și ea îl plăcea, îl săruta în văzul soarelui – iar sărutul acela era semn de legământ pentru tot anul. De atunci a rămas vorba: „Dra...

Dr. Ryke Geerd Hamer susținea că orice șoc emoțional produce o leziune detectabilă pe creier, vizibilă pe tomografie ca un set de inele concentrice. Mai mult, aceeași categorie de șoc afectează aceeași zonă cerebrală, care controlează un anumit organ. Acest lucru se explică prin faptul că, de-a lungul evoluției, creierul a fost „programat” să răspundă instantaneu la conflicte sau amenințări. Cu cât conflictul emoțional persistă mai mult, cu atât organul asociat se poate îmbolnăvi mai grav. Cele două faze ale bolii Dr. Hamer a observat că orice boală urmează două faze: 1. Faza de conflict activ Caracterizată de tensiune, neliniște, lipsa poftei de mâncare, pierdere de greutate și insomnie. Mâinile și picioarele devin reci, pielea sensibilă sau iritată. Tumoarea/boala se dezvoltă, dar moartea nu survine din cauza cancerului, ci din epuizarea fizică și emoțională, adesea agravată de șocuri emoționale suplimentare sau tratamente agresive. 2. Faza de conflict rezolvat Corpul începe să se vi...

Postul Mare nu începe brusc, ci ca o urcare lină, pas cu pas, din zgomot spre liniște, din obișnuință spre conștiență. Nu este o schimbare doar de alimentație, ci o lucrare lăuntrică. Iată cinci trepte care ne pot ajuta să pășim cu folos în această perioadă sfântă: Trezirea conștiinței Prima treaptă este sinceritatea cu tine însuți. Să îndrăznești să vezi unde te-ai răcit, unde ai rănit, unde ai neglijat rugăciunea. Fără această lumină, postul rămâne doar formă. Cu ea, devine început de vindecare. Iertarea Nu poți urca mai departe dacă porți poveri vechi. Lăsatul Secului ne amintește că postul începe cu „Iartă-mă”. Iertarea nu este slăbiciune, ci eliberare. Ea deschide ușa harului. Înfrânarea Postul alimentar este o școală a voinței. Nu pentru a pedepsi trupul, ci pentru a-l așeza în armonie cu sufletul. Prin înfrânare, învățăm că nu suntem conduși de pofte, ci de alegere. Rugăciunea statornică Fără rugăciune, postul devine dietă. Rugăciunea este respirația Postului Mare. Ea nu trebuie...

  Standardul medical și social actual, care impune un somn neîntrerupt de șapte până la opt ore, este o anomalie istorică relativ recentă. O analiză a comportamentului uman pe durata a mii de ani, susținută de cercetări istorice și studii clinice, demonstrează că ritmul natural al speciei umane este, de fapt, unul segmentat, cunoscut sub denumirea de „somn bifazic”. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, noaptea nu era un interval continuu de inconștiență, ci era divizată în două acte distincte, separate de un intermezzo activ și conștient. Istoricul Roger Ekirch, profesor la Virginia Tech, a documentat acest fenomen în lucrarea sa monumentală „At Day’s Close: Night in Times Past”. După ce a analizat peste 500 de documente istorice – de la jurnale personale, rapoarte medicale și documente judecătorești, până la opere literare precum „Povestirile din Canterbury” sau scrierile lui Charles Dickens – Ekirch a descoperit referințe omniprezente la „primul somn” (first sleep sau dead sle...

Sărutul celui de-al treilea ochi este o experiență minunată și îi unește pe cei care îl practică. Poate fi practicat cu partenerul, părinții ,frații, fiii sau fiicele și prietenii. Trezește sentimente foarte profunde și vindecătoare în noi și este o metodă de vindecare a afecțiunilor spirituale de lungă durată. Sărutul între sprâncene,pe frunte , este o experiență plină de satisfacții. Atunci când este practicat cu dragoste, ajută la activarea glandelor pineală și pituitară. Acest lucru unifică cele două suflete în sufletul Creatorului, oferind persoanei un sentiment de dragoste și o trezire profundă. Îmbunătățește încrederea în sine. Crește stima de sine. Reduce efectele negative ale traumelor emoționale sau fizice. Reduce anxietatea și depresia. Îmbunătățește imaginea corporală. Îmbunătățește sănătatea emoțională. Îmbunătățește simțul de sine. Îmbunătățește capacitatea de a face față durerii și pierderii. Un sărut pe frunte vindecă sufletul. Al treilea ochi este situat între sprâncen...

  Despărțirea se trăiește ca un doliu. Chiar dacă omul este viu. Chiar dacă îl vezi mergând pe stradă. Chiar dacă respiră undeva, sub același cer. Pentru că nu moare trupul. Moare legătura. Moare obișnuința de a spune „noi”. Moare siguranța. Moare planul făcut în doi. Și rămâne un gol care nu se vede la radiografie, dar apasă pe piept mai tare decât orice boală. Despărțirea nu e doar o decizie. E o amputare sufletească. E șocul de a nu mai avea cui să trimiți primul mesaj. E liniștea care urlă în casă. E cana de cafea care rămâne singură pe masă. E patul care pare prea mare. E amintirea care vine fără să ceară voie. Și fiecare loc în care ați fost împreună devine un muzeu al unei iubiri care nu mai există. La fel ca în doliu, treci prin negare: „Poate se întoarce.” Apoi prin furie: „Cum a putut?” Apoi prin vină: „Poate e din cauza mea.” Apoi prin tristețe adâncă, care te stoarce de putere. Și, într-un târziu, prin acceptare. Dar acceptarea nu înseamnă că nu mai doare. Înseamnă doar...

Mama este adesea CLIMA emoțională Ea creează atmosfera... siguranță, căldură, reglare Figura masculină este STRUCTURA Ea oferă stabilitate, limite, direcție... Dar cel mai important copilul nu învață din ce îi explicăm...NU Învață din energia pe care o trăiește zilnic... Dacă energia este calmă și stabilă, rădăcinile cresc SANATOS Dacă energia este haotică, rădăcinile devin FRAGILE Nu teoria modelează copilul. Atmosfera o face....

  Graurul este pasărea care creează acele spectacole aeriene hipnotizante numite „murmurații”, unde mii de indivizi zboară sincronizat ca un singur organism lichid. Acest comportament nu este un dans, ci o strategie defensivă împotriva șoimilor pelerini. Fiecare graur reacționează în milisecunde la mișcarea celor 6-7 vecini imediați, fără a exista un lider central, creând o confuzie vizuală care împiedică prădătorul să țintească o singură pasăre din mulțime. Fizicienii care au analizat aceste formațiuni au descoperit că modul în care se propagă informația prin stol este similar cu tranzițiile de fază din materia fizică, cum ar fi magnetizarea metalelor sau transformarea lichidului în gaz. Când o pasăre de la margine își schimbă direcția pentru a evita un pericol, această manevră se transmite prin grup cu o viteză constantă, generând acele valuri ondulatorii spectaculoase. Sistemul este într-o stare de „criticitate”, fiind gata să reacționeze instantaneu la orice perturbare externă....

  Femeile simt emoțiile diferit de bărbați nu pentru că sunt „mai slabe”, ci pentru că au o autostradă neuronală mai performantă. Corpul calos, acea punte de fibre nervoase care leagă emisfera dreaptă (emoțională) de cea stângă (logică și verbală), este mai gros la femei. Asta înseamnă că o femeie poate procesa, analiza și verbaliza o emoție mult mai rapid și mai complex decât un bărbat, al cărui creier tinde să compartimenteze sentimentele separat de logică, având nevoie de mai mult timp pentru a „traduce” ce simte în cuvinte. Această structură anatomică, corpul calos, este formată din peste 200 de milioane de fibre axonale care facilitează comunicarea inter-emisferică. Densitatea mai mare a acestor conexiuni în creierul feminin permite un flux de informații bidirecțional și constant. În timp ce o emisferă procesează datele concrete ale unei situații, cealaltă evaluează impactul afectiv, iar sinteza acestor două procese se realizează aproape instantaneu, oferind o perspectivă inte...