Postări

Psihologia situațiilor de urgență: de la viața de zi cu zi la criză acută

Imagine
  un „semafor al rezilienței” pentru profesioniști și autorități locale din România În Europa – și foarte clar și în România – trăim o combinație tensionată de crize externe (războiul din apropiere, instabilitate regională) și crize interne: polarizare socială, presiune economică, oboseală post-pandemie, neîncredere în instituții. În psihologie vorbim adesea despre sănătate mintală „în vremuri normale”, dar pentru multe comunități realitatea seamănă mai mult cu treceri repetate între verde–galben–roșu. Scopul acestui text este să ofere o hartă simplă a intervenției psihologice în diferite faze ale crizei, să ajute profesioniștii și autoritățile locale să-și organizeze serviciile și să propună câteva instrumente concrete, ușor de folosit în teren. ---  Verde – Psihologia vieții de zi cu zi (prevenție, bunăstare și construire de reziliență) „Verdele” este perioada în care nu avem breaking news – dar aici se construiește totul. În școli, servicii sociale, ONG-uri, parohii, cabine...

Orice greșeală are și iertare- prof Stefan Boncu

Imagine
  Iertarea implică renunțarea la furie și la răzbunare față de cineva care ne-a făcut rău. În psihologie, iertarea este alegerea conștientă de a anihila resentimentele și ura, ceea ce conduce la vindecare emoțională. Un proces afectiv complicat care facilitează rezolvarea conflictului și, în plus, face mult bine celui care iartă. De ce ne este însă uneori atât de greu, atât de nespus de greu să iertăm? Pentru că durerea cauzată de trădare sau nedreptate nu dispare pe cât am vrea de repede. Pentru că a ierta echivalează doar cu a tolera sau a căuta să ignorăm ofensa. Nu înseamnă deloc a șterge adevărul. Pentru că, în fond, iertarea ne impune să ne abținem temporar să credem în dreptate. Vrem să așezăm, în locul dorinței de corectitudine, înțelegerea și compasiunea, dar asta nu e tocmai facil. Pentru că simțim că sunt în joc identitatea noastră, mândria și demnitatea noastre. Uneori, a ierta înseamnă a anihila respectul de sine. Pentru că, potrivit psihologilor evoluționiști, suspici...

Băieții și educația - preluat, prof Stefan Boncu

Imagine
Dacă fotografia atașată acestui text ar fi reprezentativă, ne-am putea declara mai mult decât mulțumiți. Din păcate, lucrurile nu stau așa. Atitudinea băieților față de învățare este influențată, în bună măsură, de concepția lor despre cum trebuie să se poarte un bărbat. Și unii dintre ei adoptă mai degrabă versiuni rigide ale masculinității, care nu favorizează deloc efortul intelectual. Asocierea învățării cu feminitatea (aceasta, echivalată cu slăbiciunea și vulnerabilitatea) poate avea un efect devastator asupra angajamentului băieților față de educație și de realizarea prin educație. Interesul pentru activitatea intelectuală, în special în literatură sau arte, a fost întotdeauna privit ca fiind „feminin”. Din acest punct de vedere, evitarea și ironizarea activităților intelectuale sunt generate de dorința de a se conforma așteptărilor masculine. În multe contexte sociale (în grupurile sportive, de exemplu), băieții pot fi recompensați de colegii lor pentru că demonstrează dezinter...