Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

O poveste interesanta si plina de morala care a cucerit intreg internetul si care ne invata cel mai simplu secret al fericirii: sa fim multumiti cu ceea ce avem. In loc sa ravnim la viata si la fericirea altora, sa ne bucuram de propria viata si fericirea va veni de la sine. O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori. Acum cred ca papagalul este cea mai fericita pasare care a fost creata”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: “Am trait o viata foarte fericita pana cand am vazut un paun. Eu am doar doua culori, insa paunul are o multitudine de culori.” Mai tarziu, cioara a vizitat un p...

În psihologia mediului, resălbăticirea (rewilding) nu e o simplă "reconectare cu natura", ci reactivarea unor capacități atrofiate de viața urbană - orientarea spațială autonomă, atenția difuză (atenție largă, neîncordată, distribuită, care captează contextul, nu detaliul; este starea în care percepem „totul deodată”, fără efort și fără tensiune), toleranța la impredictibilitatea senzorială (capacitatea de a gestiona, integra și accepta variațiilor neașteptate ale stimulilor din mediu - sunete, mișcări, lumini, texturi, mirosuri - fără a intra în hiperactivare, anxietate sau blocaj cognitiv; mediile reale, mai ales cele urbane, sunt structural impredictibile). Un cunoscut militant ecologist american numea, încă din 1978, această alienare progresivă "extincția experienței" - un ciclu în care lipsa de contact cu sălbăticia ne anihilează treptat motivația de a o căuta. Dar există o veste bună: capacitățile acestea nu sunt pierdute definitiv, ci doar neexersate. Un cont...

  "Metacognitia, adica abilitatea de a gandi despre propriul tau mod de a gandi, este considerata cea mai inalta forma de inteligenta" Exista oameni care acumuleaza informatii toata viata, citesc sute de carti, invata limbi straine, memoreaza teorii si formule, dar continua sa ramana prizonierii propriilor ganduri. Cunosc lumea din afara, insa nu isi cunosc propria minte. Altii poate au citit mai putin, dar intr-o zi se opresc si isi pun o intrebare aparent simpla: De ce gandesc asa? Din acel moment incepe una dintre cele mai mari calatorii pe care o poate face un om. Metacognitia nu inseamna doar sa gandesti. Inseamna sa privesti gandul asa cum ai privi un nor care trece pe cer. Nu te identifici cu el, nu il respingi, ci il observi. Devii martorul propriei minti. Imagineaza-ti un om care se infurie. Pentru majoritatea oamenilor, furia devine identitatea lor pentru cateva minute. Ei spun: „Sunt furios.” Omul metacognitiv spune altceva: „Observ ca in mine a aparut furia. De un...

  În fiecare an, pe 24 iunie, de sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaicei, românii păstrează una dintre cele mai frumoase și vechi tradiții moștenite din străbuni: împletirea cununilor din flori de sânziene. Aceste flori galbene, delicate și parfumate, sunt considerate în credința populară purtătoare de binecuvântare, sănătate și protecție. Bătrânii spuneau că în noaptea de Sânziene cerurile se deschid pentru o clipă, iar natura primește puteri speciale. De aceea, florile culese în această zi sunt considerate mai valoroase decât în orice alt moment al anului. Din ele se împletesc cununi care sunt apoi așezate la porți, la ferestre, pe acoperișul casei sau lângă icoane. Potrivit tradiției, cununa de Sânziene are rolul de a apăra gospodăria de rele, de boli, de necazuri și de pagube. Ea este văzută ca un simbol al protecției divine și al legăturii dintre om și binecuvântările naturii. În multe sate, oamenii păstrează aceste cununi tot anul, până la următoarea sărbătoare a Sânzienelor. E...

  Mulți oameni cred că fiecare bătaie a inimii este comandată direct de creier, însă realitatea este mult mai fascinantă. Inima este unul dintre puținele organe din corp care își poate genera singură impulsurile electrice necesare funcționării. În centrul acestui mecanism se află nodul sinoatrial, o mică structură situată în atriul drept, care funcționează ca un pacemaker natural. Celulele sale au proprietatea de a produce spontan impulsuri electrice regulate, fără a avea nevoie de un semnal venit de la creier. Aceste impulsuri se propagă prin sistemul electric al inimii și determină contracția coordonată a atriilor și ventriculelor, permițând pomparea continuă a sângelui în întregul organism. Fiecare bătaie a inimii începe, așadar, în interiorul inimii însăși. Impulsul generat de nodul sinoatrial traversează atriile, ajunge la nodul atrioventricular și apoi este transmis prin rețeaua specializată de fibre care coordonează contracția ventriculelor. Acest sistem de conducere electri...

  Corneea este una dintre cele mai remarcabile structuri ale corpului uman. Situată în partea anterioară a ochiului, această membrană transparentă acoperă irisul și pupila și reprezintă prima suprafață prin care lumina pătrunde în ochi. Deși are un rol esențial în vedere și este permanent expusă mediului exterior, corneea se diferențiază de aproape toate celelalte țesuturi ale organismului prin faptul că nu conține vase de sânge. Această caracteristică, numită avascularitate, este esențială pentru funcționarea normală a ochiului și pentru menținerea clarității imaginii pe care o percepem. Transparența corneei este unul dintre cele mai importante elemente ale vederii. Dacă vasele de sânge ar traversa acest țesut, ele ar împiedica trecerea liberă a luminii și ar afecta calitatea imaginii formate pe retină. Din acest motiv, organismul menține corneea într-o stare specială, lipsită de vascularizație, printr-un echilibru complex de mecanisme biologice care împiedică dezvoltarea vaselor ...