Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Osho spune că omul a fost învățat să trăiască într-o permanentă luptă cu sine. Religia i-a spus că sexul este păcat. Societatea i-a spus că succesul este scopul vieții. Psihologia i-a spus că trebuie să-și controleze impulsurile. Astfel, omul a ajuns să fie împărțit în bucăți, trăind într-un conflict continuu între ceea ce simte și ceea ce crede că ar trebui să simtă. Dar, spune Osho, existența nu creează nimic greșit. Ea creează doar energie. Această energie este una singură. Nu există separat o energie sexuală, una a iubirii și alta a rugăciunii. Există aceeași forță vitală, care poate îmbrăca forme diferite, în funcție de nivelul de conștiință al omului De aceea, Osho spune: „Sexul este sămânța. Iubirea este floarea. Rugăciunea este parfumul.” Aceasta nu este doar o metaforă frumoasă. Este descrierea unei transformări interioare. - Imaginează-ți o sămânță. Dacă ai vedea-o pentru prima dată, nu ai putea bănui că în ea se ascunde un trandafir. Și totuși, floarea este deja p...

Ați observat vreodată cum, după o greșeală gravă, după un rău făcut altuia cu intenție, fără ca acesta să fi meritat, simțim nevoia să ne spălăm pe mâini, sau să facem un duș? Ei bine, nu e doar un reflex. Este un fenomen psihologic real și complex, numit „Efectul Lady Macbeth”. În psihologia morală, acest efect descrie tendința noastră de a ne „purifica”, străduindu-ne să ștergem vinovăția morală prin gesturi fizice de curățare: spălatul mâinilor, schimbarea hainelor, curățenie compulsivă. Mintea folosește corpul ca pe un instrument de reglare morală, ca și cum murdăria emoțională ar putea fi „spălată” la propriu. Curățenia devine astfel un limbaj al conștiinței. Moralitatea nu constituie doar un proces abstract, cognitiv, ci este trăită prin corp, gesturi, senzații, ritualuri. Numele efectului a fost inspirat de Lady Macbeth, personajul lui Shakespeare, care încearcă obsesiv să-și curețe mâinile de pete de sânge imaginare, după ce a instigat la o crimă. „Out, damned spot!”, strigă ea...

  Deși în calendarul creștin această zi este cunoscută drept Schimbarea la Față a Domnului, puțini știu că același moment era considerat sacru cu mii de ani înainte, sub alte nume și în alte civilizații. De la preoții Egiptului Antic și druizii celți, până la hermetiști și primii creștini, începutul lui august marca aceeași lege invizibilă a naturii: clipa în care lumina încetează să mai crească în exterior și începe să lucreze în interior. Este pragul subtil în care Soarele nu mai construiește expansiunea, ci începe să pregătească maturizarea. Natura nu mai promite... ci începe să culeagă. Nu este o coincidență că atât de multe tradiții au ales aproape aceeași perioadă. Din punct de vedere astronomic, începutul lui august marchează punctul median dintre Solstițiul de Vară și Echinocțiul de Toamnă, un prag sezonier în care lumina solară începe să-și schimbe subtil comportamentul. Ziua continuă să fie lungă, însă ritmul naturii nu mai este orientat spre creștere, ci spre maturizare ...

​În toate culturile lumii, de la șamanii din Amazon și preoții Egiptului Antic, până la triburile africane sau vechii daci, muzica nu a fost creată pentru divertisment, ci ca instrument de navigație între dimensiuni. ​A fost folosită pentru vindecare, doliu, invocare, transă, curățare... De ce? Pentru că muzica este singura limbă pe care sufletul și celulele noastre o înțeleg fără să aibă nevoie de traducere. ​ În alchimia hermetică există o afirmație care răstoarnă complet felul în care privim realitatea: materia nu este opusul sunetului, ci sunet condensat. Tot ceea ce numim piatră, apă, plantă, corp sau stea reprezintă vibrații care au coborât suficient de mult în frecvență încât să capete formă. De aceea, muzica nu este doar ceva ce auzim cu urechile. Ea este unul dintre limbajele prin care Universul își modelează propria materie. De unde vine Muzica? Hermetismul și „Muzica Sferelor” ​Marii alchimiști și filosofi (cum a fost Pitagora) predau un adevăr ezoteric fundamental: Univers...