Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

 

Ileismul (termenul provine din cuvântul latin ”ille”, care înseamnă „el” sau „acel”) este practica de a vorbi despre sine la persoana a treia, mai degrabă decât la persoana întâi. Claudiu, de exemplu, în loc să spună „Sunt fericit”, făcând apel la această formă retorică și referindu-se strict la sine, ar spune „Claudiu este fericit” sau „El este fericit”. Personaje istorice cunoscute au folosit ileismul. Noi, cei de astăzi, am fi mai degrabă înclinați să ridiculizăm persoanele care ar alege să vorbească în acest fel. Totuși, cercetările psihologice recente sugerează că această tehnică oratorică poate aduce beneficii cognitive reale. Dacă încercăm să luăm o decizie dificilă, a vorbi și a gândi despre noi înșine la persoana a treia ajută la neutralizarea emoțiilor care ar putea provoca erori în raționamente. Câteva momente în care contemplăm problemele noastre dintr-o perspectivă la persoana a treia, ca și cum altul s-ar confrunta cu ele, ne determină să obținem obiectivitate. Distanțare...

Aceasta nu este o teorie motivațională, ci o lege a neuroștiinței numită Legea lui Hebb: „Neuronii care se aprind împreună, se leagă împreună”. Imaginează-ți gândurile ca pe niște cărări într-o pădure. Dacă gândești negativ (frică, griji) în fiecare zi, acea cărare devine o autostradă neuronală solidă, pe care mintea o accesează automat și rapid. Dacă te forțezi conștient să schimbi gândul cu unul constructiv, începi să bătătorești o cărare nouă. Cu timpul, vechea „autostradă” a negativității se degradează (proces numit pruning sau tăiere sinaptică) pentru că nu mai este folosită, iar noul mod de a gândi devine reflexul tău natural. Practic, îți recablezi hardware-ul minții prin software-ul gândirii. Substanța albă a creierului joacă un rol crucial în acest proces de consolidare a noilor obiceiuri mentale. Când repeți un anumit tipar de gândire sau o acțiune, celulele gliale încep să învelească axonii neuronilor implicați într-un strat de mielină. Mielina funcționează exact ca izolați...

Ochi căprui – Ochii căprui sunt toate despre calitățile Pământului ale unei persoane, inclusiv energie, fertilitate, rezistență, creativitate, mult curaj și, desigur, împământare. Și nu sunt foarte interesați de câștigurile materiale. Ei iubesc natura, sunt spirituali și sunt foarte puternici și chiar cu capul gros uneori, foarte independenți (citirea feței). Ochi negri – Acest lucru înseamnă mister, sex, vrăjitorie, secrete, întuneric (vampiri pe cineva?). Dacă ați citit vreo poveste de dragoste și în special romanțe paranormale, veți observa că toți eroii (și vampirii romantici) au ochi negri. Toate sunt misterioase și toate atributele enumerate mai sus pot fi date cu ușurință fiecăruia dintre ei. Ei nu spun niciodată multe despre ei înșiși și, de asemenea, se știe că au puteri psihice (citirea feței). Ochi alun – Sunt din nou independenți și curajoși. Sunt extrem de sensibili și se spune că sunt empatici. Blue Eyes – Blue vorbește despre abilitățile clarvăzătoare (nu am spus doar că...

Când apare un gând negativ, creierul nu îl tratează ca pe o simplă idee, ci ca pe un semnal real de pericol. Drept urmare, corpul reacționează: eliberează cortizol, adrenalină, tensiune, vigilență. Un gând devine o reacție chimică. De ce se repetă acest proces? Pentru că creierul învață prin repetiție. Un gând negativ, repetat suficient, sapă o cale neuronală din ce în ce mai largă — o adevărată „autostradă”. Acest fenomen se numește neuroplasticitate. Creierul întărește circuitele pe care le folosește cel mai des, iar ceea ce repeți în minte devine reflex. Se știe bine că, nu lucrurile ne tulbură, ci interpretarea lor. Știința modernă spune același lucru, dar în limbaj biologic: nu realitatea activează stresul, ci predicția creierului despre realitate. Aici este cheia. Creierul nu te urăște și nu te sabotează. El încearcă să te protejeze, folosind însă un „software” vechi de aproximativ 200.000 de ani. Gândurile negative sunt un mecanism de apărare, un gardian prea vigilent. Adevărul ...

  Pisicile nu torc doar de plăcere, ci pentru a-și repara oasele. Frecvența torsului unei pisici este între 25 și 150 de Hz. Aceasta este exact gama de frecvențe folosită în terapiile moderne cu vibrații pentru a accelera vindecarea fracturilor osoase și pentru a crește densitatea musculară. Practic, o pisică leneșă care doarme toată ziua își menține oasele puternice torcând. Este un mecanism evolutiv genial care le permite să nu facă atrofie musculară deși stau nemișcate ore întregi la pândă. Mecanismul fiziologic care produce acest sunet este unic în regnul animal. Torsul nu este generat de coardele vocale, așa cum se întâmplă cu mieunatul, ci de contracția rapidă și ritmică a mușchilor laringelui și ai diafragmei. Creierul pisicii trimite un semnal neural repetitiv către acești mușchi, determinându-i să se contracte și să se relaxeze de aproximativ 20-30 de ori pe secundă. Această vibrație continuă transformă întregul corp al felinei într-un instrument de vindecare, funcționând ...