Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

Energia ta sexuală îți alimentează întregul sistem de chakre. Fiecare ființă vie de pe acest plan Pământ are nevoie de energie sexuală pentru a exista. Asta pentru că energia sexuală este literalmente energia forței tale de viață. Demonii trăiesc în planul astral și au nevoie și de energie sexuală pentru a supraviețui Diferența este că ei nu au corpuri fizice, așa că folosesc în schimb energia sexuală mentală pentru a exista. Ele pot exista doar dacă te fac să gândești gânduri pofticioase, astfel încât energia ta sexuală să poată fi trasă înapoi în chakra rădăcină Când energia ta sexuală este blocată în chakra rădăcină, aceasta este în gama lor de frecvențe care le permite să se hrănească cu ea. Nu știu cum să obțină energie sexuală altfel, așa că fac tot ce pot ca să te țină în poftă Ei controlează cea mai mare parte a minții umanității, ceea ce îi forțează să facă un comportament vibrațional jos pentru a evoca poftele în alții sau a fi controlați de poftele. Demonii nu sunt răi în m...

Se spune că în noaptea dinspre Lunea Curată, când satul adoarme mai devreme și focurile din sobe ard domol, prin ulițe trec Spolocanii. Unii bătrâni jură că sunt fete tinere, cu părul lung și ochii limpezi, mergând înaintea Maicii Domnului. Nu vorbesc tare. Nu bat la porți. Doar șoptesc rugăciuni pentru păcatele oamenilor, cerând iertare pentru cei care intră în post cu inimă frântă. Unde pașii lor ating pământul, se spune că se așterne liniște. Alții spun însă altceva. Că Spolocanii sunt babe capricioase, cu ochi iscoditori, care intră prin gospodării nevăzute și caută urme de „dulce” pe linguri, pe oale, în colțul mesei. Că îi încearcă pe oameni. Pe cei nepăsători îi împing la ceartă, la lene, la bârfă. Iar pe cei hotărâți îi lasă în pace. Într-un sat de la poalele dealurilor, trăia Ilinca, o femeie vrednică, dar aprigă la mânie. Într-un an, în Lunea Curată, a spălat toate vasele și a pus deoparte lingurile de dulce. A măturat curtea, a aerisit casa și a aprins candela. Dar nu și-a c...

Se spune că demult, pe când codrii României erau mai deși, iar izvoarele șopteau tainele pământului, trăia un flăcău frumos cum nu mai fusese altul. Îl chema Dragobete. Era fiul Babei Dochia, dar spre deosebire de asprimea mamei sale, el avea suflet blând și ochi luminoși ca cerul de primăvară. Când pășea prin pădure, mugurii plesneau, iar păsările începeau să cânte mai aprins. Oamenii spuneau că Dragobete nu era doar un fecior, ci o putere a naturii – un duh al iubirii și al tinereții. Ziua în care păsările se logodesc În fiecare an, la sfârșit de februarie, Dragobete cobora din munți și străbătea satele. Atunci, păsările cerului își făceau cuiburi și se „logodeau”. De aici s-a născut credința că ziua lui este ziua îndrăgostiților la români. Fetele și flăcăii ieșeau la câmp, culegeau flori de primăvară și alergau prin poieni. Dacă un băiat prindea o fată și ea îl plăcea, îl săruta în văzul soarelui – iar sărutul acela era semn de legământ pentru tot anul. De atunci a rămas vorba: „Dra...

Dr. Ryke Geerd Hamer susținea că orice șoc emoțional produce o leziune detectabilă pe creier, vizibilă pe tomografie ca un set de inele concentrice. Mai mult, aceeași categorie de șoc afectează aceeași zonă cerebrală, care controlează un anumit organ. Acest lucru se explică prin faptul că, de-a lungul evoluției, creierul a fost „programat” să răspundă instantaneu la conflicte sau amenințări. Cu cât conflictul emoțional persistă mai mult, cu atât organul asociat se poate îmbolnăvi mai grav. Cele două faze ale bolii Dr. Hamer a observat că orice boală urmează două faze: 1. Faza de conflict activ Caracterizată de tensiune, neliniște, lipsa poftei de mâncare, pierdere de greutate și insomnie. Mâinile și picioarele devin reci, pielea sensibilă sau iritată. Tumoarea/boala se dezvoltă, dar moartea nu survine din cauza cancerului, ci din epuizarea fizică și emoțională, adesea agravată de șocuri emoționale suplimentare sau tratamente agresive. 2. Faza de conflict rezolvat Corpul începe să se vi...

Postul Mare nu începe brusc, ci ca o urcare lină, pas cu pas, din zgomot spre liniște, din obișnuință spre conștiență. Nu este o schimbare doar de alimentație, ci o lucrare lăuntrică. Iată cinci trepte care ne pot ajuta să pășim cu folos în această perioadă sfântă: Trezirea conștiinței Prima treaptă este sinceritatea cu tine însuți. Să îndrăznești să vezi unde te-ai răcit, unde ai rănit, unde ai neglijat rugăciunea. Fără această lumină, postul rămâne doar formă. Cu ea, devine început de vindecare. Iertarea Nu poți urca mai departe dacă porți poveri vechi. Lăsatul Secului ne amintește că postul începe cu „Iartă-mă”. Iertarea nu este slăbiciune, ci eliberare. Ea deschide ușa harului. Înfrânarea Postul alimentar este o școală a voinței. Nu pentru a pedepsi trupul, ci pentru a-l așeza în armonie cu sufletul. Prin înfrânare, învățăm că nu suntem conduși de pofte, ci de alegere. Rugăciunea statornică Fără rugăciune, postul devine dietă. Rugăciunea este respirația Postului Mare. Ea nu trebuie...

  Standardul medical și social actual, care impune un somn neîntrerupt de șapte până la opt ore, este o anomalie istorică relativ recentă. O analiză a comportamentului uman pe durata a mii de ani, susținută de cercetări istorice și studii clinice, demonstrează că ritmul natural al speciei umane este, de fapt, unul segmentat, cunoscut sub denumirea de „somn bifazic”. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, noaptea nu era un interval continuu de inconștiență, ci era divizată în două acte distincte, separate de un intermezzo activ și conștient. Istoricul Roger Ekirch, profesor la Virginia Tech, a documentat acest fenomen în lucrarea sa monumentală „At Day’s Close: Night in Times Past”. După ce a analizat peste 500 de documente istorice – de la jurnale personale, rapoarte medicale și documente judecătorești, până la opere literare precum „Povestirile din Canterbury” sau scrierile lui Charles Dickens – Ekirch a descoperit referințe omniprezente la „primul somn” (first sleep sau dead sle...