Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Sistemul prin care celula își produce energia este foarte complex, dar dacă ar fi să-l aproximăm pe înțelesul publicului larg, întregul sistem presupune un flux de electroni de la alimente la oxigen. Carbohidrații și grăsimile din alimente sunt descompuse pentru a elibera electroni, iar oxigenul este scurgerea ce menține tot râul în mișcare. Ne putem imagina o turbină pusă în mișcare de electroni, unde fiecare stație impulsionează acea roată prin procese chimice complexe ce captează electroni și îi pasează mai departe.  Mișcarea turbinei creează ATP, moneda energetică de schimb a celulei. Sănătatea presupune o curgere fără probleme a electronilor: stare oxidată. Metabolismul lent, boala, presupune o reținere a electronilor la nivel celular: stare redusă. Sunt foarte mulți pași în ciclu și oricare cedează ar putea duce la gâtuirea întregului sistem. NAD+/NADH ar fi un punct important. NAD+ (nicotinamidă adenin dinucleotidă) este cel care colectează electronii din alimente și-...

  Corpul uman, o structură uimitoare Corpul uman este format din sisteme complexe care lucrează împreună în fiecare zi. Oasele, mușchii, organele, vasele de sânge și nervii contribuie la mișcare, echilibru, protecție și funcționarea întregului organism. Oasele oferă susținere Scheletul are rolul de a proteja organele interne și de a susține postura corpului. O alimentație bogată în nutrienți, mișcarea regulată și expunerea moderată la lumină naturală ajută la menținerea sănătății oaselor. Mușchii susțin mișcarea Mușchii permit mersul, ridicarea obiectelor, respirația și multe alte activități zilnice. Activitatea fizică adaptată vârstei și odihna suficientă contribuie la menținerea forței și flexibilității. Inima și vasele de sânge transportă viața Vasele sanguine duc oxigenul și nutrienții către țesuturi, iar inima menține circulația sângelui. Alimentația echilibrată, hidratarea și reducerea excesului de sare sprijină sănătatea cardiovasculară. Sistemul nervos coordonează orga...

  Serotonina a fost numită „hormonul fericirii”, cu toate că nu este nici hormon, nici nu aduce fericirea în metabolism. Este în primul rând o   monoamină neurotransmițătoare , un semnal inhibitor de evitare a pericolului. Sistemele serotoninergice funcționează ca   filtre neuroregulatorii inhibitorii difuze . Căile serotoninergice suprimă excitația și limitează impactul stimulilor [1]. Asta explică de fapt „trip-urile” pe care oamenii le au atunci când folosesc LSD, substanță ce  perturbă funcția de filtrare a serotoninei , ceea ce duce la  inundare senzorială , nu la sedare [2]. Dar cum s-a ajuns aici? Cum de mai toată lumea crede că o creștere a nivelului serotoninei înseamnă fericire? A fost un construct de marketing pe baza unui model ultrasimplificat al receptorilor, amplificat de reclamele la SSRI (medicamente pe bază de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), începând cu Prozac, la sfârșitul anilor 1980. Abia în 2022 un studiu al lui Moncrieff î...

  Legătura profundă cu persoana iubită are puterea incredibilă de a ne vindeca sufletul și mintea în fiecare zi. Studiile din psihologie arată că simpla prezență a partenerului poate regla nivelul de cortizol din organismul nostru. Interacțiunile pline de afecțiune și intimitatea vizuală declanșează reacții de relaxare instantanee la nivelul creierului uman. Oxitocina este hormonul cheie care se eliberează în aceste momente, întărind sentimentul de siguranță și încredere. Deși unele afirmații populare pot părea exagerate, știința confirmă că atașamentul emoțional funcționează ca un scut împotriva anxietății. Nu un element fizic izolat contează, ci contextul de confort și familiaritate construit zi de zi în cuplu. Sănătatea noastră mentală depinde enorm de calitatea relațiilor și de modul în care ne oferim sprijin reciproc constant.

  De multe ori, în viața de zi cu zi reacționăm la ce ni se întâmplă, fără să ne dăm seama că, de fapt, trăim două feluri de emoții diferite. 𝐄𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫𝐞 sunt reacțiile noastre imediate la un eveniment sau o situație. Ele apar rapid, sunt legate direct de ceea ce se întâmplă și sunt recunoscute sau exprimate universal în toate culturile. Există 6 emoţii primare: tristeţe, frică, surpriză, furie, dezgust și bucurie. Fiecare dintre ele are un scop și o funcție distinctă și poate fi adaptativă sau dezadaptativă. 𝐄𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞 apar după ce începem să gândim despre ce am simțit: rușine, vinovăție, frustrare, resentiment. Ele nu sunt generate de situație în sine, ci de modul în care o înțelegem, o judecăm sau o internalizăm. Ele constituie un răspuns învățat în familia și cultura noastră de origine, cu privire la modul în care să simțim și să reacționăm la emoțiile noastre primare. 𝐄𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐞: Simți furie (primară) → apoi apare anxietate pe...

  Ruminația nu este doar „gândit prea mult”. Este un circuit care se auto-întreține. La bază stau factorii care cresc reactivitatea: lipsa somnului , izolarea , tensiunea relațională, rușinea sau stresul prelungit . Pe acest fond, apar declanșatorii tipici: reluarea conflictelor , comparațiile , scenariile de tip „ce-ar fi dacă”, reanalizarea deciziilor . Mintea caută soluții, dar rămâne blocată în același tipar. Ieșirea nu se face prin „a gândi mai bine”, ci prin întreruperea buclei. Etichetarea clară a emoției , o pauză reală, reglarea respirației sau mișcarea corporală reduc activarea și opresc ciclul repetitiv. Diferența nu o face cât de mult gândești, ci cât de repede intervii după ce începe.