Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

Creierul nostru este cea mai misterioasă și complexă structură din univers. Credem că îl controlăm, dar, de cele mai multe ori, el ne controlează pe noi, creând realitatea noastră. Aceste fapte te vor face să-ți pui la îndoială propria gândire și să te privești dintr-o perspectivă diferită. 1. Creierul nu face distincție între realitate și fantezie. Reacționează la fel de activ la un eveniment imaginat viu și la unul trăit în realitate. De aceea puterea autosugestiei este atât de mare. 2. Amintirile tale sunt nesigure. De fiecare dată când îți amintești ceva, schimbi ușor detaliile poveștii. Trecutul tău nu este o imagine fixă, ci un text editat constant. 3. Creierul economisește energie în orice mod posibil. Transformă acțiunile repetate frecvent în obiceiuri automate pentru a evita risipa de energie cu gândire excesivă constantă. . 4. Iei decizii cu câteva secunde înainte să-ți dai seama. Liberul arbitru este în mare măsură o iluzie. Mai întâi, creierul emite o comandă, iar apoi ne f...

​În viața de zi cu zi, privim numele ca pe un simplu instrument de identificare administrativă sau ca pe o alegere estetică a părinților. În vechile școli hermetice și în alchimia sacră a sunetului, numele este considerat cu totul altceva: un cod de rezonanță geometrică și o mantră pe care universul o recită de fiecare dată când cineva te strigă. ​Sunetul este energie condensată. Fiecare vocală și consoană emite o frecvență electromagnetică precisă care îți lovește aura și îți restructurează centrii energetici. De-a lungul vieții, auzi aceleași sunete asociate cu propria ta ființă de zeci de mii de ori. Această repetiție constantă creează un canal energetic profund. Dacă numele tău poartă vibrații deschise, el te propulsează în sus... dacă este încărcat cu frecvențe grele, istorice sau familiale, el poate funcționa ca o ancoră karmică. ​Însă cea mai profundă taină ezoterică abia acum urmează: fiecare dintre noi poartă, în realitate, două nume: Numele Sufletului și Numele Terestru. ​Num...

– PRIMA LEGE zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal; – A DOUA LEGE zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” Nu. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta … – A TREIA LEGE zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe); – A P...

  Ai simțit vreodată "fluturi în stomac" sau stomacul "strâns" de emoție? Nu e doar o expresie — e dovada axei intestin-creier, unul dintre cele mai studiate sisteme din corpul tău. Intestinul tău are propriul "creier" — o rețea de peste 100-500 de milioane de neuroni , numită Sistemul Nervos Enteric — conectat la creierul din cap prin nervul vag, cel mai lung nerv cranian, care funcționează ca un cablu cu transmisie în ambele direcții. Practic, intestinul "vorbește" cu creierul, și invers, constant. Stresul cronic și emoțiile neprocesate mențin sistemul nervos într-o stare permanentă de alertă, iar asta afectează concret digestia — motilitatea, secrețiile, sensibilitatea la disconfort. Sindromul de colon iritabil , de exemplu, deși cronic și fluctuant, începe sau se agravează frecvent în perioadele de stres — și, da, poate fi gestionat eficient, chiar dacă nu există o vindecare definitivă, printr-o relație de parteneriat cu medicul. Corpul tău ...

Există momente în care simți că nu mai ești tu: oboseală care nu trece, foame crescută, iritabilitate, dureri care apar fără motiv, dificultatea de a te conecta cu oamenii, sau senzația aceea că corpul tău merge pe pilot automat. De multe ori, în spatele acestor stări se află un singur fir: nervul vag. Un nerv care nu doar transmite semnale, ci modelează felul în care trăim, simțim, ne liniștim și ne apropiem de ceilalți. Nervul vag este implicat în modul în care auzim vocea umană, cum menținem contactul vizual, cum ne reglăm emoțiile și cum revenim la calm după stres. Pentru că influențează eliberarea oxitocinei, el are un rol direct în conectarea socială — în sentimentul de siguranță, în încredere, în apropiere. Dar nervul vag merge mult mai departe. El atinge o mulțime de hormoni care ne influențează fiecare zi: - cortizol — hormonul stresului, care se calmează când vagul funcționează bine; - estradiol — implicat în modul în care percepem durerea; - insulina — comunică direct cu ner...

​„Nu e demonstrat științific!”... acesta este scutul preferat din spatele căruia strigă mințile liniare atunci când se confruntă cu metafizica, hermetismul sau legile subtile ale Universului. Este reacția clasică a celui care refuză să creadă în magnetism pentru că nu poate prinde cu mâna un câmp magnetic. ​Însă adevărata știință de graniță, cea experimentală, recunoaște un adevăr pe care manualele rigide de școală îl ascund: Știința nu deține adevărul absolut; ea este doar un instrument aflat într-o continuă, lentă și adesea stângace evoluție. ​Știați că aproape tot ceea ce astăzi numim „știință demonstrată” a fost considerat în trecut vrăjitorie, demență sau erezie? Lentila laboratoarelor vine mereu din urmă, confirmând cu o întârziere de secole sau milenii ceea ce misticii și terapeuții experimentau deja direct. ​Iată faptele concrete pe care ignoranța modernă le trece sub tăcere: ​● 1847 – Ignaz Semmelweis și penibilul științific: În 1847, un medic vizionar a descoperit că dacă doc...