Marele Zid Verde al Africii

 Marele Zid Verde al Africii este cea mai ambițioasă structură vie de pe Pământ. Pentru a opri deșertul Sahara să înghită tot continentul (fenomenul de deșertificare), peste 20 de țări africane s-au unit să planteze un „zid” de copaci lung de 8.000 de kilometri, de la oceanul Atlantic la Marea Roșie. Nu este doar o pădure, ci o barieră de vegetație menită să restabilească solul degradat, să aducă ploaia înapoi și să ofere hrană. Când va fi gata, va fi cea mai mare structură vie de pe planetă, de trei ori mai mare decât Marea Barieră de Corali.

Inițiativa a fost lansată oficial în 2007 de către Uniunea Africană, având ca țintă principală regiunea Sahelului, o zonă de tranziție semiaridă situată la sudul Saharei. Această fâșie de pământ este una dintre cele mai vulnerabile locuri din lume la schimbările climatice, temperaturile de aici crescând de 1,5 ori mai repede decât media globală. Proiectul vizează restaurarea a 100 de milioane de hectare de teren degradat până în anul 2030, o suprafață imensă care, odată revitalizată, ar putea susține viața comunităților locale care depind direct de agricultură și păstorit.

Deși numele sugerează un zid compact de copaci, strategia s-a schimbat pe parcurs într-un „mozaic” de intervenții ecologice. Oamenii de știință și agronomii au realizat că o simplă linie de pădure nu ar supraviețui în condiții atât de dure. Astfel, proiectul include acum grădini comunitare, zone de pășunat gestionate sustenabil, perdele forestiere și terenuri agricole revitalizate. Se folosesc specii indigene, precum Acacia (pentru guma arabică) sau Baobabul, care sunt adaptate natural la secetă și nu necesită irigații masive.

Impactul asupra climei locale este unul dintre cele mai importante obiective științifice. Copacii acționează ca un scut împotriva vântului uscat și fierbinte, reducând eroziunea solului fertil. Prin procesul de evapotranspirație, vegetația crește umiditatea aerului, ceea ce poate favoriza formarea norilor și revenirea ploilor locale. Rădăcinile copacilor ajută apa să se infiltreze în pământ, reîncărcând pânza freatică secătuită, vitală pentru fântânile satelor.

Dincolo de ecologie, proiectul are o componentă umanitară și economică crucială. Securitatea alimentară este precară în Sahel, iar degradarea solului a dus la foamete și migrație forțată. Marele Zid Verde își propune să creeze 10 milioane de locuri de muncă verzi în zonele rurale. Prin plantarea de pomi fructiferi și arbori care produc resurse valoroase (uleiuri, nuci, rășini), localnicii au un motiv economic să rămână pe pământurile lor și să le îngrijească, rupând cercul vicios al sărăciei.

O tehnică agricolă tradițională readusă la viață în cadrul acestui proiect este „Zai”. Aceasta presupune săparea unor mici gropi în pământul tare ca piatra, care sunt apoi umplute cu compost. Când plouă, aceste gropi captează apa care altfel s-ar scurge la suprafață, permițând plantelor să crească chiar și în ani secetoși. Această metodă simplă a transformat deja zone complet sterile din Burkina Faso și Niger în terenuri agricole productive, demonstrând că soluțiile locale sunt adesea mai eficiente decât tehnologia importată.

Senegalul este considerat până acum campionul acestei inițiative, având cele mai vizibile progrese. Țara a reușit să planteze peste 12 milioane de copaci rezistenți la secetă pe o distanță de sute de kilometri. Aceste noi păduri au început să atragă înapoi fauna sălbatică, inclusiv specii de păsări și antilope care dispăruseră din regiune, restabilind biodiversitatea pierdută.

Provocările sunt însă pe măsura ambiției. Instabilitatea politică din anumite țări traversate de zid, lipsa fondurilor constante și condițiile climatice extreme încetinesc progresul. Rata de supraviețuire a puieților a fost inițial scăzută, necesitând o monitorizare atentă și protecție împotriva animalelor care pășunează liber. Cu toate acestea, comunitatea internațională a reînnoit recent finanțările, recunoscând că eșecul nu este o opțiune.

Marele Zid Verde este, de asemenea, un imens depozit de carbon. Se estimează că, odată finalizat, zidul va sechestra 250 de milioane de tone de dioxid de carbon din atmosferă. Aceasta este o contribuție globală majoră la lupta împotriva încălzirii planetei, transformând Africa dintr-o victimă a schimbărilor climatice într-un lider al soluțiilor bazate pe natură.

În esență, acest proiect este o dovadă de reziliență și speranță. El demonstrează că, prin cooperare transfrontalieră, oamenii pot repara greșelile trecutului și pot vindeca pământul. Dacă va reuși, Marele Zid Verde va fi prima structură de pe Terra creată de om care va fi vizibilă din spațiu nu ca un zid de piatră sau beton, ci ca o linie vibrantă de viață, traversând unul dintre cele mai neospitaliere locuri de pe planetă.