Femeia independenta sau atașamentul cu bază nesigură și hiper-autonomia compensatorie



Un atașament sigur se dezvoltă atunci când parintele este:
- disponibil emoțional
- predictibil
- capabil să regleze afectiv copilul
În absența acestor condiții, se formează tipare de atașament nesigur (anxios, evitant sau dezorganizat), caracterizate prin dificultăți de reglare emoțională și relațională în viața adultă.
Atașamentul nesigur la adult nu se manifestă neapărat prin relații haotice sau disfuncționalitate evidentă. Dimpotrivă, numeroase studii arată că acești indivizi pot avea:
- funcționare profesională foarte bună
- autonomie ridicată
- capacitate cognitivă și decizională crescută
Dificultățile apar în domeniul intimității, dependenței sănătoase și primirii suportului.
Hiper-autonomia compensatorie reprezintă o strategie adaptativă de reglare secundară, specifică mai ales atașamentului evitant sau mixt (anxios și evitant).
Aceasta constă în:
- inhibarea nevoilor de atașament
- supra-investirea în auto-suficiență
- evitarea dependenței relaționale
- activarea excesivă a controlului cognitiv
Mikulincer și Shaver (2007) descriu acest mecanism ca o strategie de dezactivare a sistemului de atașament, menită să reducă suferința generată de lipsa de disponibilitate a celuilalt.
Cu alte cuvinte, individul nu încetează să aibă nevoie de relație, ci învață să nu mai apeleze la ea.
Din perspectivă neurobiologică, hiper-autonomia este asociată cu:
- activare crescută a cortexului prefrontal (control, inhibiție emoțională)
- suprimarea activării sistemului limbic (în special amigdala)
- reglare emoțională predominant cognitivă, nu relațională
Acest tip de reglare este eficient pe termen scurt, dar costisitor pe termen lung, fiind corelat cu:
- oboseală emoțională
- hipervigilență
- dificultăți în accesarea stărilor de relaxare profundă
- somatizări și tulburări anxios-depresive funcționale
Manifestările clinice ale hiper-autonomiei
La nivel comportamental și emoțional, hiper-autonomia compensatorie se poate manifesta prin:
- disconfort în a primi ajutor, sprijin financiar sau emoțional
- sentiment de jenă sau vinovăție când altcineva oferă
- dificultăți în delegare și în a „lăsa pe altul să ducă”
- tendință de a rămâne în relații, dar cu distanță emoțională
- alternanță între apropiere și retragere
Paradoxal, acești indivizi pot raporta atât frica de dependență, cât și frica de singurătate, generând un conflict intern persistent.
Hiper-autonomia nu este independență sănătoasă
Este esențială diferențierea între:
- autonomia sănătoasă este flexibilă, bazată pe alegere
- autonomia compensatorie este rigidă, bazată pe frică
Autonomia sănătoasă coexistă cu capacitatea de atașament. Hiper-autonomia apare atunci când atașamentul a fost perceput ca nesigur sau periculos.
În cuplu, acest tipar poate genera:
- dificultăți în împărțirea responsabilităților
- rezistență la sprijinul partenerului
- senzația de pierdere a identității în apropiere
- conflicte legate de control, bani, decizie
Nu din lipsă de iubire, ci din activarea automată a strategiilor de auto-protecție.
Direcții terapeutice
Intervenția terapeutică nu urmărește „slăbirea autonomiei”, ci:
- crearea unei experiențe relaționale corective
- tolerarea graduală a dependenței sănătoase
- integrarea autonomiei în relație, nu în opoziție cu aceasta
Relația terapeutică însăși devine un spațiu de reînvățare a siguranței relaționale, unde nevoia nu este penalizată, iar primirea nu este asociată cu pierderea controlului.
Concluzie
Atașamentul cu bază nesigură și hiper-autonomia compensatorie sunt expresii ale adaptării, nu ale patologiei. Ele reflectă un psihic care a învățat să supraviețuiască în lipsa siguranței relaționale.
Maturitatea emoțională nu constă în auto-suficiență absolută, ci în capacitatea de a rămâne autonom în timp ce ești conectat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dacă nu ne ocupăm noi de propria fericire, nimeni nu o va face - Interviu cu prof. doctor Aurora Szentágotai-Tătar

  Cum putem trăi vieți frumoase și cu sens? Ce putem face pentru a fi (mai) fericiți și împliniți? Dincolo de citatele înălțătoare despre gândirea pozitivă cu care ne impresionăm prietenii din viața virtuală în timp ce ne scufundăm în abisul emoțional al vieții reale, avem un întreg domeniu al psihologiei pozitive la dispoziție. Mii de studii și cărți care se ocupă de fericire, publicate în ultimii 20 de ani, ne dau răspunsurile de care avem mai multă nevoie ca niciodată în această perioadă în care stresul, singurătatea, anxietatea, depresia și adicțiile sunt doar câțiva dintre nemiloșii monștri care ne bântuie.  Eu am trișat puțin și-am luat-o pe scurtătură în căutările mele, profitând de experiența intervievatei din această lună: profesor universitar doctor  Aurora Szentágotai-Tătar , de la  departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie , Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, cu care am vorbit despre p...
Citiți mai multe

COMPEDIU. Chirurgia eterică și taierea cordoanelor. Simptome. Exemple. Sugestii. Invocări.

Relațiile strânse pe care le aveți pot crea adesea o conexiune energetică între dvs și cealaltă persoană, fie că este o rudă, părinte, fostul soț sau iubit, copil, prieten apropiat sau coleg de muncă, terapeut, pacient, șeful, profesorul, soțul sau actualul partener. Există o conexiune energetică de la suflet la suflet, care este creată la începutul fiecărei relații. Asta înseamnă că aveți o conexiune de-a lungul vieții pentru fiecare persoană cu care aveți o conexiune emoțională puternică. Aceste conexiuni energetice nu se termină când se termină o relație sau atunci când cineva moare. Cu alte cuvinte, pot exista cordoane eterice din alte vieți atașate de noi, de la toate sufletele pe care le-am cunoscut. Aceste conexiuni nu mai servesc, și, de fapt, pot fi un exod energic, fără să știți. Sunt multe persoane care au în medie 4000 la 5000 de corzi eterice atașate. Aceste conexiuni sunt cunoscute sub numele de corzi eterice, stringuri, legături de energie, (sunt ca niște tuburi, ...
Citiți mai multe

Mecanisme de aparare a organismului. Inteligența corpului:

Căscatul Scopul principal al căscatului este să răcorească creierul dupa ce a fost supraîncălzit sau  supraîncărcat. Strănutul De obicei, stranutam atunci cand căile nazale se umplu cu prea mulți alergeni, microbi, praf sau alte substanțe iritante. Stranutul este modalitatea organismului de a scăpa de acest "gunoi". Întinderile de dimineata Noi instinctiv ne întindem cu scopul de a ne pregăti corpul pentru sarcinile fizice din timpul zilei. În același timp, intinderile lucreaza mușchii, refac fluxul de sange si ne imbunatatesc starea de spirit. Sughiturile Când mâncam foarte repede si înghițim bucăți mari de mancare sau pur și simplu ne supraincarcam, nervul pneumogastric se poate irita. Aceasta reactie este în strânsă legătură cu stomacul și diafragma. Rezultatul este o portie de sughiț. Tresaritul in timpul somnului Acesta se referă la acel sentiment ciudat când te pui in pat sa adormi și dupa ceva timp corpul iti este strabatut ca de un șoc electric. În acest m...
Citiți mai multe