Cânepa

 De la cânepă la arta modernă, o istorie de mii de ani pe care s-a construit o identitate culturală. În ADN-ul său este legătura sacră cu Pământul.

Cânepa, planta magică a românilor, se cultiva doar de femei, de Armindeni (1 mai) dar, nu în zilele cu lună nouă. Semințele erau sfințite la început de an iar, până să ajungă bună de tors trecea prin mai multe etape, descântate și protejate de energii negative. Apoi devenea fir, se țesea, se albea la Soare până devenea ca, o lume albă, pură, curată pe care fiecare își cosea gura de rai...florile, stelele, visele, dorințele.

O cămașă de cânepă dura o viață. Cânepa, alături de in, borangic și lână, îmbrăca întrega familie. Mai mult decât atât era folosită ca, un fel de panaceu universal.

Etnobotanica și magia populară poziționează cânepa ca plantă-regină.

Oare știau străbunele noastre ceea ce știința validează acum? Cânepa curăţă toxinele din pământ, procedeul numindu-se fitoremediere. Cel mai bun exemplu este faptul că s-a folosit cânepa pentru curăţarea elementelor radioactive din pământ în urma accidentului de la Cernobâl. Ultimele studii indică faptul că ţesăturile din cânepă ucid staphylococii şi alte bacterii ce intră in contact cu ţesătura.

Înainte de 1989, România era a doua mare industrie a cânepii din lume. Soiurile românești de cânepă pentru fuior erau recunoscute și apreciate, fiind printre puținele care dau o fibră lungă.

În 30 de ani am pierdut ceea ce generații întregi au continuat neîntrerupt să producă.

Azi cânepa se cultivă cu autorizație iar, cultura din jurul ei aproape că a dispărut. Mai sunt oameni ici colo care țin flacăra aprinsă.

Identitatea nu înseamnă doar motivele de pe o ie, ci și fibra textila din care se țese pânza.

Acum, când lumea își schimbă modul de funcționare, a sosit timpul să reconstruim ce alții au distrus.