Adevăr biologic: creierul este programat să caute amenințări.
Când apare un gând negativ, creierul nu îl tratează ca pe o simplă idee, ci ca pe un semnal real de pericol. Drept urmare, corpul reacționează: eliberează cortizol, adrenalină, tensiune, vigilență.
Un gând devine o reacție chimică.
De ce se repetă acest proces? Pentru că creierul învață prin repetiție.
Un gând negativ, repetat suficient, sapă o cale neuronală din ce în ce mai largă — o adevărată „autostradă”. Acest fenomen se numește neuroplasticitate. Creierul întărește circuitele pe care le folosește cel mai des, iar ceea ce repeți în minte devine reflex.
Se știe bine că, nu lucrurile ne tulbură, ci interpretarea lor.
Știința modernă spune același lucru, dar în limbaj biologic: nu realitatea activează stresul, ci predicția creierului despre realitate.
Aici este cheia.
Creierul nu te urăște și nu te sabotează. El încearcă să te protejeze, folosind însă un „software” vechi de aproximativ 200.000 de ani. Gândurile negative sunt un mecanism de apărare, un gardian prea vigilent.
Adevărul este acesta:
mintea nu revine la negativ pentru că este slabă, ci pentru că este construită pentru supraviețuire.
Însă conștiința este pasul următor al evoluției.
Creierul nu te distruge.
Creierul te protejează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu