Opriți această frunză - Adrian Păunescu



Atunci când cade frunza pornită să răstoarne
Întreaga roată-a lumii și fiecare pom
O simt că mi se rupe din sânge și din carne
Și mi se face milă de lume și de om.
Și mi se face milă de mine și de tine
Și frunza care cade mă-nebunește iar
Și-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puțin mai bine
Și mi se desfrunzește pe trup un calendar.
Și nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte,
Doar frunza care cade în dulce hodoronc,
Și nu mai am putere, și nu mai am cuvinte,
Și fiecare fibră răsună ca un gong.
Opriți pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă,
Destul cu-atâta ceață și oameni neciteți,
Opriți această frunză de foc ce mă condamnă
Să știu măsura scurtei mele vieți.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă nu ne ocupăm noi de propria fericire, nimeni nu o va face - Interviu cu prof. doctor Aurora Szentágotai-Tătar

COMPEDIU. Chirurgia eterică și taierea cordoanelor. Simptome. Exemple. Sugestii. Invocări.

Trăsături de personalitate accentuate dupa Karl Leonhard