Paradoxul lui Solomon-

Ținând cont inclusiv de cronologia biblică, istoricii au stabilit că Solomon ar fi domnit aproximativ între 970 și 931 înainte de Hristos. Regatul lui se întindea de la Eufrat până la limita dinspre Egipt, reunind triburile israelite și iudee.

Regele Solomon a fost vestit pentru înțelepciunea sa, oferind sfaturi utile tuturor și rezolvând dileme dintre cele mai complicate. În mod paradoxal, s-a dovedit incapabil să ia cele mai bune decizii pentru sine însuși. Bunăoară, Solomon a avut 700 (!) de soții, ceea ce l-a împins către compromisuri spirituale, determinându-l să idolatrizeze uneori zeitățile soțiilor, în defavoarea lui Iahve.

În 2014, doi psihologi canadieni au reușit să demonstreze că nu doar Solomon, dar oamenii în general, rezolvă adesea problemele altora mai eficient decât pe ale lor. Explicația este relativ simplă: atunci când evaluează situația altcuiva, sunt detașați emoțional, ceea ce permite raționamente clare și infailibile. Prin contrast, în confruntarea cu problemele personale pot interveni frica, mândria, egoismul, furia, compasiunea, neîncrederea, dorințele, ambiția, idealurile, pe scurt, emoțiile și motivațiile. Iar din intervenția acestora asupra raționamentelor rezultă, în cele mai multe cazuri, decizii inadecvate.

În mod evident, auto-distanțarea reprezintă soluția: abordarea situațiilor dificile din perspectiva altuia, ca și cum am sfătui un prieten sau un cunoscut, poate reinstaura limpezimea pierdută din cauza intruziunii emoțiilor și dorințelor și poate restabili obiectivitatea pe care o avem în analiza problemelor altora.

Proximitatea emoțională reduce acuratețea și profunzimea raționamentelor Paradoxul lui Solomon ne amintește că înțelepciunea care ne ajută să rezolvăm facil problemele altora nu se regăsește întotdeauna în tentativele de a identifica soluții pentru dificultățile pe care le întâmpinăm noi înșine în cotidian.

Ținând cont inclusiv de cronologia biblică, istoricii au stabilit că Solomon ar fi domnit aproximativ între 970 și 931 înainte de Hristos. Regatul lui se întindea de la Eufrat până la limita dinspre Egipt, reunind triburile israelite și iudee.

Regele Solomon a fost vestit pentru înțelepciunea sa, oferind sfaturi utile tuturor și rezolvând dileme dintre cele mai complicate. În mod paradoxal, s-a dovedit incapabil să ia cele mai bune decizii pentru sine însuși. Bunăoară, Solomon a avut 700 (!) de soții, ceea ce l-a împins către compromisuri spirituale, determinându-l să idolatrizeze uneori zeitățile soțiilor, în defavoarea lui Iahve.

În 2014, doi psihologi canadieni au reușit să demonstreze că nu doar Solomon, dar oamenii în general, rezolvă adesea problemele altora mai eficient decât pe ale lor. Explicația este relativ simplă: atunci când evaluează situația altcuiva, sunt detașați emoțional, ceea ce permite raționamente clare și infailibile. Prin contrast, în confruntarea cu problemele personale pot interveni frica, mândria, egoismul, furia, compasiunea, neîncrederea, dorințele, ambiția, idealurile, pe scurt, emoțiile și motivațiile. Iar din intervenția acestora asupra raționamentelor rezultă, în cele mai multe cazuri, decizii inadecvate.

În mod evident, auto-distanțarea reprezintă soluția: abordarea situațiilor dificile din perspectiva altuia, ca și cum am sfătui un prieten sau un cunoscut, poate reinstaura limpezimea pierdută din cauza intruziunii emoțiilor și dorințelor și poate restabili obiectivitatea pe care o avem în analiza problemelor altora.

Proximitatea emoțională reduce acuratețea și profunzimea raționamentelor Paradoxul lui Solomon ne amintește că înțelepciunea care ne ajută să rezolvăm facil problemele altora nu se regăsește întotdeauna în tentativele de a identifica soluții pentru dificultățile pe care le întâmpinăm noi înșine în cotidian.

Postare preluata Prof Stefan Boncu