“Generația mi se cuvine totul.”

Obrăznicia transformată în „își exprimă emoțiile.”

Trăim într-o lume în care respectul a devenit opțional, iar bunul-simț a ajuns să fie confundat cu „frică”.

Copiii răspund obraznic, iar părinții zâmbesc și spun:

„Lasă, dragă, își exprimă emoțiile.”

Nu, nu e despre emoții!

E despre lipsa de limite.

E despre părinți care au obosit să fie părinți și au devenit spectatori. Sau părinți, care din frica de a nu da mai departe propriile traume, au înțeles că trebuie să le acorde copiilor libertate fără limite și fermitate!

Despre o generație crescută în abundență, dar însetată de valori.

Despre copii care au totul, dar nu mai știu să spună „mulțumesc”, nu știu să prețuiască nimic, să respecte pe nimeni, uneori nici măcar pe proprii părinți, bunici sau profesori.

Respectul nu e ceva ce se învață la 18 ani.

Se învață acasă, de la vârste fragede, în felul în care copilul le vorbește părinților, profesorilor, bunicilor.

În felul în care învață să aștepte, să împartă, să tacă atunci când trebuie, să-și ceară iertare.

Nu confundați libertatea de a simți cu libertatea de a răni.

Un copil crescut fără limite nu va fi nici fericit, nici liber — va fi pierdut într-o lume care nu i se mai învârte în jur.

Educația nu înseamnă să îi dai copilului tot ce cere.

Educația înseamnă să-i arăți că în viață, nimic nu ți se cuvine, dar totul se câștigă prin respect, muncă, efort și recunoștință.

Să nu ne mai fie teamă să creștem copii buni.

Pentru că lumea are deja destui care cred că li se cuvine totul.

O mamă

(Drepturile de autor sunt rezervate!)

Diaconu Ionela Daniela