Despre narcisismul malign

În mod evident, narcisistul malign este mai complex (și mai nociv, pentru alții și pentru sine) decât un narcisist vulnerabil sau decât unul grandios, de fapt, el constituie forma gravă, patologică a narcisismului. Este, în mod esențial, un narcisist (NPD – narcissistic personality disorder), dar prezintă, în egală măsură, trăsături și simptome ale tulburării de personalitate antisocială (ASPD – antisocial personality disorder).

Tulburarea de personalitate narcisistă este o afecțiune mintală în care persoana are un sentiment nejustificat de accentuat al propriei importanțe. Caută mereu foarte multă atenție din partea celorlalți și vrea ca ei să îl admire. Are nevoie de laude excesive și reacționeză excesiv chiar și la cea mai neînsemnată critică.

Unei persoane căreia i se poate atribui ASPD îi lipsește capacitatea empatică. Ea se arată indiferentă la sentimentele și nevoile celorlalți și, mai mult, îi folosește și îi exploatează pentru a-și atinge scopurile.

Narcisistul malign tinde să afișeze un amestec al trăsăturilor și comportamentelor caracteristice celor două patologii, amestec completat adesea, în mod nefericit, cu paranoia, agresivitate și sadism.

Iată un portret sumar al unui astfel de individ: extrem de arogant și egocentric, non-empatic, dominator, cu nevoie pronunțată de putere, fantezii despre modalități de a obține tot mai multă putere asupra altora, sentimente de superioritate și îndreptățire, tendințe agresive sau sadice, inclusiv abuz emoțional sau fizic, ranchiunos și răzbunător, chiar și după foarte mult timp, îndeosebi cu cei care îl critică, lipsit de regrete sau remușcări, incapabil să formeze relații armonioase, total neîncrezător în ceilalți, suspicios, paranoic și hipervigilent (stare neîntreruptă de alertă, în încercarea de a detecta potențiale amenințări din partea celor din jur).

Spre deosebire de narcisistul grandios, cel malign manifestă semnificativ mai multe tendințe antisociale și psihopatice, nu caută doar admirația și respectul celorlalți, ci, în plus, le face rău în mod intenționat, îmbină aroganța narcisistă cu tendințele sadice și cu exercitarea unui control foarte strâns.

Narcisistul malign este deosebit de manipulator, lipsit de empatie elementară și, adesea, periculos. Încercările directe de a-l schimba eșuează fără excepție. Singura posibilitate este ca persoana însăși să apeleze în mod voluntar la terapie. Și – dar probabilitatea este extrem de scăzută – să devină motivată să se înțeleagă pe sine și impactul propriu asupra celorlalți, eventual din perspectiva… religiei sau a moralei.