Să ne resălbăticim!



În psihologia mediului, resălbăticirea (rewilding) nu e o simplă "reconectare cu natura", ci reactivarea unor capacități atrofiate de viața urbană - orientarea spațială autonomă, atenția difuză (atenție largă, neîncordată, distribuită, care captează contextul, nu detaliul; este starea în care percepem „totul deodată”, fără efort și fără tensiune), toleranța la impredictibilitatea senzorială (capacitatea de a gestiona, integra și accepta variațiilor neașteptate ale stimulilor din mediu - sunete, mișcări, lumini, texturi, mirosuri - fără a intra în hiperactivare, anxietate sau blocaj cognitiv; mediile reale, mai ales cele urbane, sunt structural impredictibile).
Un cunoscut militant ecologist american numea, încă din 1978, această alienare progresivă "extincția experienței" - un ciclu în care lipsa de contact cu sălbăticia ne anihilează treptat motivația de a o căuta.
Dar există o veste bună: capacitățile acestea nu sunt pierdute definitiv, ci doar neexersate. Un contact direct, repetat și autentic cu natura sălbatică sau semi-sălbatică le poate reactiva

Text preluat: prof. Stefan Boncu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă nu ne ocupăm noi de propria fericire, nimeni nu o va face - Interviu cu prof. doctor Aurora Szentágotai-Tătar

COMPEDIU. Chirurgia eterică și taierea cordoanelor. Simptome. Exemple. Sugestii. Invocări.

Limbajele iubirii- un instrument de screening și intervenție terapeutica în cuplu și familie