Miraculoasa creștere post-traumatică

Uneori, evenimentele traumatice, chiar cele cumplite, cum e pierderea cuiva apropiat, ne întăresc, ba chiar ne determină să ne dezvoltăm în moduri care nu ar fi fost posibile înainte. Creșterea post-traumatică (post-traumatic growth sau PTG) este un fenomen psihologic care cuprinde schimbările pozitive profunde pe care unele persoane le experimentează ca urmare a confruntării cu evenimente de viață extrem de dificile sau traumatizante. Termenul a fost introdus în anii '90 de doi psihologi americani care au observat că unii indivizi nu doar că supraviețuiesc traumei, ci ies din ea cu o versiune superioară a propriei persoane

Această creștere poate însemna un neașteptat sentiment de eficiență personală, o intensificare a recunoștinței chiar și pentru lucrurile insignifiante, valorizarea mai intensă a relațiilor semnificative și o capacitate empatică amplificată. Dar cea mai subtilă și, în același timp, mai radicală transformare umană după o traumă poate fi creșterea spirituală sau existențială. Ea echivalează cu o reconfigurare a sensului, o schimbare în felul în care persoana se raportează la viață, la timp, la moarte, la ceilalți și la sine. Presupune deschiderea către transcendență, o percepție mai largă a existenței și conștientizarea fragilității, însă nu resimțită ca anxietate, ci ca trezire la realitatea fascinantă și prețioasă a vieții.

PTG nu înseamnă dispariția suferinței. Persoana continuă să resimtă durere, anxietate sau tristețe - dar, simultan, în mod miraculos, se produce și transformarea. Nu trebuie nicidecum să înțelegem, din faptul că trauma constituie prilej de creștere, că ea ar fi utilă, ci doar că oamenii au capacitatea remarcabilă de a se reconstrui și, uneori, de a deveni mai puternici, mai pătrunzători și mai capabili să vibreze la frumusețea lumii decât erau înainte de a fi afectați de evenimentul răvășitor.

Text preluat de la Prof Stefan Boncu