Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

În 1952, în spitalul din Sverdlovsk, muribundul Petr Ermakov – unul dintre cei care i-au executat pe Romanovi – zgâlțâia patul în delirul ultimelor clipe. Ce visa și striga înainte de a-și da sufletul a făcut să amuțească până și pe medicii partidului și a intrat în cronica secretă a secolului XX. De bătrânul Ermakov se temea tot etajul patru, secția „fără speranță” a spitalului. Nu că ar fi fost violent. Dimineața, era o stâncă întrupată – fost comandant roșu, erou al Războiului Civil, pensionar de importanță națională, Petru Zaharovici Ermakov. Fața părea tăiată din piatră. Ochi – două jăratece în care focul se stinsese demult. Nu vorbea cu nimeni, se întorcea cu spatele și tăcea cu orele. Dar când se lăsa amurgul și corpurile spitalicești amuțeau, lăsând doar bătrânul brad de sub fereastră să scârțâie, începea coșmarul. Din camera lui Ermakov se auzea mai întâi un geamăt înăbușit, ca al unei fiare rănite. Apoi urla. În asemenea hal, încât sângele îi îngheța în vine tinerei asistente...