Exerciții de reziliență #4: Soluția existențialistă. O altă experiență a rezilienței

 În ultimii ani s-a închegat o nouă arie a cercetării în psihologie, ca urmare a dezvoltării științei și extinderii experienței umane dincolo de granițele gravitaționale ale planetei noastre – psihologia omului plecat în spațiu.

Una dintre constatările cele mai înduioșătoare a acestei experiențe este the overview effect (efectul perspectivei).

Conform acestuia, se pare că atunci când privim Pământul din spațiu, suntem copleșiți de emoții și sentimente de identificare cu rasa umană și cu planeta căreia îi aparținem, ca întreg.

Un rezultat similar – starea de mirare și conectare cu tot ceea ce este – a fost constatat de către cercetătorii care desfășoară studii asupra efectelor consumului (supravegheat) de substanțe psihedelice. Ambele experiențe cresc compasiunea și înțelegerea fragilității speciei. De fapt, ajută oamenii să se confrunte cu propria moarte, să își pună întrebări în legătură cu ce este cu adevărat important pentru ei în viața care le-a mai rămas de trăit.

Aceste constatări științifice se aseamănă cu perspectiva taoistă. Conform acesteia, tot ceea ce se întâmplă în interiorul și exteriorul nostru ne aparține. Doar înțelegând acest lucru, putem dezvolta un nivel de smerenie necesar pentru a conștientiza că nimic nu este permanent. „Roata schimbării” se învârte continuu în lume, în noi și avem acest privilegiu de a fi în interiorul schimbării (ca Subiect), precum și în afara ei (ca Observator).

N-am fost în spațiu și nici nu am încercat LSD, însă am simțit întotdeauna că o perspectivă similară cu cea taoistă este descrisă în stilul său inconfundabil de către Mihai Eminescu, în Scrisoarea I. Pun aici ultimele versuri:

Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții. Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții!

Mihai EMINESCU

Suntem totodată demiurgul, luna și muritorii. Aceasta este frumusețea vieții de om. Putem să trăim și să ne observăm existența în același timp. Observând-o, devenim responsabili de felul în care ne raportăm la ea și de felul în care o direcționăm, ca într-un final, să devenim și noi demiurgi.

Paradoxul este că moartea, problemele, eșecurile, durerile și tristețile sunt inevitabile și necesare. Acestea sunt lucrurile care te trezesc la conștientizare și te deschid în fața vieții.

Marcus AURELIUS

Plecând de la această lungă introducere, în care sper că te-am atras într-o stare oarecum modificată de conștiință, haide să ne uităm la acest război ca la o altă experiență ce poate să împlinească nevoia umană de a transcende. De a ne extinde înțelegerea dincolo de tot ce e lumesc, de a ne lărgi viața.

În psihoterapia existențialistă se vorbește despre patru arii mari ale existenței. Fiecare arie are un domeniu de experiențe umane care transcend situațiile de viață.

Un război este o situație limită care impune un mod complet nou de a fi. Iar dacă trecem prin război în mod direct, casa, masa, profesia și cafeneaua din colț au dispărut pentru că fizic nu mai există spațiul în care acestea să se desfășoare și rămânem doar cu cine suntem. Devenim forțați să răspundem altfel unor întrebări cărora, poate, nu le-am răspuns niciodată, cu adevărat. Așa că te invit să reflectezi după cum urmează.

Imaginează-ți patru sfere ale existenței tale, fiecare fiind o sursă de cunoaștere de sine, extindere a sinelui și împlinire, oriunde te-ai afla pe traseul vieții tale.

Sfera fizică – relația mea cu corpul meu și lumea înconjurătoare

Primele aspecte la care este nevoie să ne gândim sunt siguranța și încrederea. Putem răspunde la câteva întrebări:

• • Ce îmi dă siguranță?
  • Unde mă duc pentru a mă simți în siguranță?
  • Ce mă face să simt încredere?
  • Cum îmi cultiv încrederea în mine?

  Printre acele activități care ne pot ajuta să răspundem la astfel de întrebări se numără: ieșitul în natură, activitățile fizice recreative, dar poate fi și o stare de evadare în joc și creație.

Sfera socială – relația mea cu ceilalți

Printre aspectele asupra cărora merită să stăruim sunt: comunicarea, manifestarea grijii și a iubirii.

• • Care sunt acele relații în care simt că pot să îmi exprim emoțiile liber?
  • Cu cine din viața mea pot comunica ușor?
  • Cine are o viziune similară cu a mea?
  • Cum pot să mă înconjor de oameni care să îmi ridice starea de spirit?
  • Cum pot să îmi manifest iubirea și grija?

  Dă-ți voie să te înconjori de oamenii care ți-au venit in minte și caută să manifești iubirea și grija față de cei care contează.

Sfera personală – relația mea cu mine

În această sferă putem să ne preocupăm de identitatea, valorile și amintirile noastre reprezentative prin a reflecta asupra următoarelor întrebări:

• • Care sunt valorile pe care doresc să le manifest acum?
  • Cum vreau să manifest aceste valori (în acțiuni simple)?
  • Ce spun aceste valori despre mine?
  • Este nevoie să creez sau dezvolt o nouă parte care să poată face față situațiilor?
  • De unde mă hrănesc pentru a aduce pe lume această nouă parte din mine?

Sfera spirituală – relația mea cu sensul meu și al vieții mele

În ultima arie își au locul obiectivele și viziunea față de lume și viață.

• • Ce ar trebui să fac cu viața mea pentru a simți că are sens?
  • Ce ar putea să vindece rana?
  • Ce ar putea să îmi aducă căldură?
  • Ce este cu adevărat important pentru mine?

Iar ultima și poate, cea mai importantă întrebare: Dacă aș muri azi, ce din viață mi-ar fi scăpat?

Autor: Diana BERINDEI