Gândirea reziduală

  Afirmă neuroștiințele prin reprezentantanți săi că, omul la nivelul cortexului produce câteva mii de gânduri zilnic...

Gândul este un cuantum de energie, de informație, dar și corpuscul.

Organismul uman este: 70% apă şi 90% informație.

Informaţia controlează direcţia de mișcare a substanţelor și a energiei, introducând o anumită ordine și organizare în organism, reușind să imprime reacţiilor chimice un sens.

Se poate vorbi și despre aspectul calitativ și cantitativ al informației, dar și de proprietatea acesteia de a crea ordine sau dezordine...

Fiecare gând la nivelul cortexului prefrontal este însoțit și de o proteină informațională și de neurotransmițători, care circulă prin nervația neuronală ca impulsuri, facilitând comunicarea dintre emisferele cerebrale, prin acele rețele neuronale care sinapsează axonii și dendritele neuronilor, stimulând sau inhibând gândirea și acțiunea.

Toate aceste procese corticale responsabile cu gândirea, organizarea, planificarea și realizarea diverselor acțiuni și obiective pot fi perturbate de interferențele cu mediul extern, dar și intern, prin așa numitele: distrageri interne sau externe și întreruperi interne sau externe.

Distragerile sunt frânturi de informație irelevantă pentru scop și obiective, pe care le percepem fie din exterior, fie le generăm noi singuri în interiorul minții noastre...

Cortexul prefrontal are un rol esențial în emoție, în controlul cognitiv, în ghidarea comportamentului nostru și a capacității de relaționare interpersonală.

Cercetările de neurobiologie au subliniat rolul oxitocinei și a vasopresinei în capacitarea comportamentului social în sensul diminuării agresivității și a dezvoltării empatiei.

Oxitocina îi face pe oameni mai darnici, mai sensibili, mai încrezători, amplificând generozitatea, fidelitatea între parteneri, atitudinea grijulie a părinților față de copii.

Un efect contingent realmente interesant este faptul că oxitocina amplifică generozitatea dar numai la oamenii care au deja predispoziția de a fi mărinimoși, ca o reflectare în oglindă a faptului că testosteronul amplifică agresivitatea doar la indivizii cu predispoziții agresive.

Toate funcțiile cognitive sunt dereglate de ceea ce numesc psihologii, traume care angoasează pe om.

Mai mult ca oricând mintea și sufletul omului sunt rănite de o realitate tot mai indigerabilă.

Oamenii sunt agresați de mass-media horror, de fake-uri și de știrile alarmiste care traumatizează zilnic emoțional și psihic oamenii.

Mecanismele de apărare sunt bruiate, perturbate de ceea ce omul este obligat să suporte din cotidianul fecaloid care pătrunde prin simțuri în interiorul omului vătămându-l, uneori iremediabil. Mintea procesează acest redundant zilnic devenind un tomberon care se umple cu reziduri.

După cum spun și Părinții, mintea este ca o moară care macină ceea ce primește: grâu sau neghină; de aceea, devine ceea ce consumă: gândire reziduală, fecaloidă sau gândire duhovnicească.

Dacă se hrănește cu conflicte, devine conflictuală, războinică, beligerantă...

Dacă se hrănește cu pacea Duhului, cu iubire, caută pacea și iubirea și nu mai este obsedată de tensiuni...

Tensiunile și conflictele exterioare devin conflicte și tensiuni interioare, omul raportându-se conflictual la cei din proximitate, judecând, osândind, defăimând...ceea ce e stupid pentru că omul înțelept nu este rău niciodată...și se ferește de conflicte și de orice fel de vătămare...

Răutatea se naște, așadar, din frustrare, din inferioritate, dar și din prostie.

De fapt, reacțiile exterioare și gândurile sunt o oglindă a ceea ce simțim și gândim interior și a ceea ce suntem...Ele sunt expresia unei stări ontologice, a unui mod de a fi și de a exista social...

De aceea, ține de o igienă a minții noastre să respingem fecaloidul social, osebindu-ne de oamenii care întinează viețuirea curată pe care ne-o dorim.

Indivizii care s-au pretat la mizerabilități de limbaj și atitudine în trecut, de ură și dispreț, care vin acum cu nonșalanță în spațiul public sau în particular să-ți ofere lecții de moralitate, deși nu-i recomandă ipocrizia și nevrednicia care încă îi definește, sunt niște jalnici pedagogi publici și învățători, care nu sunt conștienți de ridicolul la care se expun.

Dacă nu ți-ai rezolvat conflictele interioare, dacă încă ești muncit de frustrări, complexe și traume vechi, vindecă-ți bubele mai întâi de a-i învăța pe alții, curăță-ți caracterul de jegul moral, scoate-ți răutatea din suflet și apoi, dacă se mai poate salva ceva din ruina proprie, vino să luminezi poporul, dacă consideri că te-a chemat Dumnezeu la o asemenea lucrare...

Doar după ce ai dobândit dragostea, poți să vorbești despre dragoste...

Doar după ce ai iertat și ai fost iertat, poți să vorbești despre iertare...

Doar după ce ai dobândit pacea, poți să vorbești despre pace...

Doar după ce ai dobândit virtuțile, poți să vorbești despre virtuți...

Asta ca să nu devii "aramă sunătoare și chimval răsunător..." (1 Corinteni 13, 1)

Dacă te nefericește fericirea altora, dacă de indispune pizmăreț succesul altora, dacă de întristează și enervează existența altora, fugi și te ascunde, pocăiește-te, varsă lacrimi, pune strajă gurii, că trebuie să-ți plângi păcatele tale cele multe, mai întâi ...

Nu te mai lega ca boala de omul sănătos, că răutatea-i ca râia...Nu doar pe tine te mănâncă, ci o mai dai și la altul...și înmulțești sminteala...

Câtă vreme nu suntem nici la măsura de a fi omenești și înțelegători cu neputința omenească, de unde pretenții la o viață mai înaltă...

Dacă nici elementarul învățăturilor Evangheliei nu-l împlinim prin frățietate în Hristos și cu aproapele, de unde acest drept de a scormoni în viețile altora inventarul păcătoșeniei și al slăbiciunilor lor, lipsiți fiind de dragoste și de bunăvoință...

Spune o vorbă înțeleaptă:

"Nu ai dreptul să dojenești pe omul pe care nu-l iubești..."