Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  28 septembrie 551 î.Hr. - S-a născut filosoful chin z Confucius; (d. 479 î.Hr.). Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550 î.Hr.; d. 478 î.Hr.) a fost un filozof chinez, născut în regiunea Lu, filozof care a influențat decisiv gândirea asiatică. Opera sa a influențat în mod deosebit filozofia din Asia răsăriteană. Din învățătura sa s-au desprins diferite linii de găndire și școli, fie filozofice, fie religioase, dar și confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr. ), răspăndindu-se în antichitate și în evul mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia. ” Viaţa este cu adevărat simplă, dar noi insistăm în a o face complicată.’’ ” Dă-i unui om un castron cu orez şi-l vei hrăni o zi. Învaţă-l cum să-şi cultive propriul orez şi îi vei salva viaţa.” ” Respectă-te pe tine şi ceilalţi te vor respecta.” ” Există trei metode de a dobândi înţelepciunea. Cea dintâi este reflecţia, care este cea mai înaltă. A doua este...

  ,, Ion Cantacuzino-Om de ştiinţă renumit, unul dintre creatorii şcolii naţionale de microbiolgie, imunologie şi medicină experimentală, inventatorul leacului pentru tuberculoză şi holeră în România, profesorul Ion Cantacuzino rămâne o personalitate de excepţie a lunii medicale mondiale. Despre omul Cantacuzino, cei care l-au cunoscut spuneau că era de o rafinată politeţe, simplu şi cordial, deloc distant. Insufla curaj prin răbdarea şi interesul cu care ştia să-şi asculte interlocutorii mai tineri pe care îi încuraja cu cuvinte calde şi sfaturi să abordeze problemele ştiinţifice cu propriile lor mijloace. Comoara cea mai mare a sufletului său era bunătatea fără margini, manifestând totdeauna o solicitudine părintească pentru păsurile fiecăruia şi cu nespusă bucurie saluta reuşitele elevilor săi. Profesorul Ion Cantacuzino s-a născut la 25 noiembrie 1863 la Bucureşti şi a trecut la cele veşnice în data de 14 ianuarie 1934. Întreaga sa viaţă a fost dedicată asigurării protecţiei in...

Și oamenii de știință tocmai au identificat care sunt acestea. Cercetările efectuate pe țesut cerebral post-mortem arată modificări în activitatea genelor, oferind noi perspective asupra bazelor biologice ale depresiei. Cercetătorii de la Universitatea McGill și Institutul Douglas au descoperit două tipuri distincte de celule cerebrale care prezintă modificări la persoanele cu depresie. Studiul lor, publicat în Nature Genetics, deschide calea către potențiale tratamente care vizează direct aceste celule, contribuind în același timp la avansarea cunoștințelor științifice despre depresie, o provocare majoră la nivel mondial în domeniul sănătății, care afectează peste 264 de milioane de persoane. „Este pentru prima dată când am reușit să identificăm tipurile specifice de celule cerebrale afectate de depresie, prin cartografierea activității genelor împreună cu mecanismele care reglează codul ADN”, a declarat autorul principal, dr. Gustavo Turecki, profesor la McGill, clinician-cercetător ...

Da, grupurile, iau uneori decizii cât se poate de inadecvate, chiar ridicole. Se întâmplă astfel nu din cauza incompetenței membrilor (grupurile de super-experți pot comite greșeli penibile), a relei intenții sau a lipsei de concentrare. Se întâmplă din cauza interacțiunii de grup – încât, ceea ce ar trebui ameliorat și antrenat ar fi abilitățile de comunicare și de colaborare în grup. Iată o situație pe care o recunoaștem ușor, pentru că am trăit-o într-un fel sau altul cu toții, chiar dacă aici este vorba despre o familie americană: aceasta se află pe terasă într-o după-amiază toridă, discutând plictisită. La un moment dat, unul dintre cei cinci membri (toți erau adulți) sugerează o deplasare în orașul vecin (se aflau în Coleman, Texas, și urmau să meargă în Abilene, la o distanță de 67 km, traversând o regiune deșertică) pentru a lua cina. Deși fiecare ezita, toți au îmbrățișat ideea, crezând – și e important - că asta își doreau ceilalți. După o călătorie lungă și inconfortabilă și...

Enorm. Enorm de mult bine. Și nu este vorba despre recunoștința altora pentru noi, ci despre recunoștința noastră pentru ceea ce ni se întâmplă benefic în viața de zi cu zi. În psihologia pozitivă, conceperea recunoștinței este foarte cuprinzătoare: definim recunoștința ca aprecierea conștientă a oricărui aspect pozitiv, oricât de neînsemnat, al experienței noastre de viață. Emoția aceasta reprezintă una dintre cele mai ușoare modalități de a ne schimba starea de spirit și setul mental. Ea este strâns legată de starea noastră de bine. Efectele pozitive ale trăirii și ale exprimării recunoștinței sunt nesfârșite. Fără recunoștință, ne concentrăm asupra neajunsurilor din viață - de fapt, ele devin adesea tot ceea ce putem vedea. Recunoștința ne oferă o perspectivă mai generoasă și mai optimistă: s-ar putea să continuăm să percepem imperfecțiunile, dar recunoaștem și binecuvântările care le înconjoară. Multe tipuri de exerciții ne pot ajuta să cultivăm un sentiment mai puternic de recunoș...

 

Epuizarea suprarenalelor este una dintre acele boli de care cei mai mulți oameni nu au auzit. Aceasta este de obicei cauzată de stres. Dacă vă supraîncărcaţi corpul cu prea mult stres fizic, emoțional, și/ sau psihologic, glandele suprarenale au de a face cu ea. Chiar şi infecţiile, leziunile și stresul din mediul înconjurător „taxează” glandele suprarenale. Dacă glandele nu sunt într-un mediu de recuperare și refacere, apare adesea oboseala suprarenalelor. Când auzi pe cineva spunând că este epuizat, este, probabil, oboseala suprarenală ajunsă la un anumit nivel. În lumea medicală, singura tulburare suprarenală pe care majoritatea medicilor o diagnostichează, este boala Addison. Dacă nu aveți simptome severe de boala Addison, este foarte puțin probabil că medicii vor aborda problema suprarenalelor. Glandele suprarenale sunt situate pe partea de sus a rinichilor, în apropierea coloanei vertebrale. Glanda dreaptă are o formă de piramidă, iar glanda stânga are o formă de semilună. Sunt ...

  Ánton era evreu și proprietarul uneia dintre cele mai faimoase brutării din Germania. Când era întrebat cum a supraviețuit Holocaustului, obișnuia să povestească următoarea întâmplare: —Știți de ce sunt în viață astăzi? Când eram adolescent, naziștii ne-au pus într-un tren spre Auschwitz. Zile întregi fără mâncare, fără apă, fără adăpost. Ningea. Frigul era brutal. Moartea era în fiecare colț al vagonului. Lângă mine, un bătrân tremura încontinuu. Și eu înghețam, dar mi-am folosit mâinile pentru a-i mângâia fața, picioarele. L-am îmbrățișat toată noaptea, am vorbit cu el, l-am implorat să nu renunțe. Când a răsărit soarele, am descoperit ceva care m-a șocat: toți ceilalți din mașină înghețaseră de moarte. Am mai rămas doar eu și el. El a trăit pentru că l-am ținut de cald. Eu am trăit... pentru că l-am ținut în viață. Și apoi Ánton a spus: „Secretul supraviețuirii este să încălzești inimile celorlalți. Când oferi căldură, o primești înapoi. Când îi ajuți pe alții să trăiască......

Dezordinea modifică tao-ul sau modul de a ne atinge obiectivele. Blochează căile de acces ale oportunităților și ne face să pierdem timpul, ceea ce poate fi de neprețuit în structurarea planului nostru de viață într-un mod ordonat și disciplinat. În funcție de unde se acumulează tulburarea, mesajul sau semnalul este transmis astfel... °Dacă există o dezordine sau obiecte îngrămădite la intrarea casei, aceasta este interpretată ca teama de a relaționa cu alte persoane. °Dacă există dezordine sau obiecte îngrămădite în dulap, mesajul este că nu aveți controlul asupra analizei și gestionării emoțiilor. °Dacă în bucătărie există dezordine sau obiecte îngrămădite, mesajul sau semnalul este unul de resentiment sau fragilitate sentimentală. °Dacă pe birou sau în zona de lucru există dezordine, mesajul este unul de frustrare, frică și necesitatea de a controla situațiile. °Dacă există dezordine în spatele ușilor, mesajul este unul de teama de a nu fi acceptat de ceilalți, un sentiment de a te ...

Tulburarea de identitate disociativă (DID), cunoscută anterior sub numele de tulburare de personalitate multiplă, este una dintre cele mai complexe și controversate afecțiuni psihiatrice. Aceasta implică prezența a două sau mai multe stări de identitate distincte (alter ego-uri) care preiau în mod recurent controlul asupra comportamentului, însoțite de lacune de memorie care depășesc uitarea normală. O abordare neuroanalitică (care combină neuroștiința, psihanaliza și psihologia traumei) relevă modul în care se dezvoltă DID, modul în care creierul o susține și modul în care terapia poate facilita integrarea. 1. FUNDAMENTELE NEUROBIOLOGICE ALE DID Regiuni și rețele cheie ale creierului implicate DID este, în esență, un mecanism de supraviețuire bazat pe disociere, în care traumele severe din copilărie (adesea înainte de vârsta de 6 ani) forțează creierul să compartimenteze identitatea și memoria. Mecanismele neuronale cheie includ: • Dereglementarea hipocampului și amigdalei: ◦ Tr...

În primul studiu funcțional de scanare cerebrală RMN care a investigat impactul abuzului fizic și al violenței domestice asupra copiilor, oamenii de știință de la UCL, în colaborare cu Centrul Anna Freud, au descoperit că expunerea la violența în familie era asociată cu o activitate cerebrală crescută în două zone specifice ale creierului (insula anterioară și amigdala) atunci când copiii priveau imagini cu fețe furioase. Studii fMRI anterioare, care au scanat creierul soldaților expuși la situații de luptă violente, au arătat același tipar de activare crescută în aceste două zone ale creierului, care sunt asociate cu detectarea amenințărilor. Autorii sugerează că atât copiii maltratați, cât și soldații s-ar fi adaptat pentru a fi „hiperconștienți” de pericolul din mediul lor. Cu toate acestea, insula anterioară și amigdala sunt, de asemenea, zone ale creierului implicate în tulburările de anxietate. Adaptarea neuronală în aceste regiuni poate ajuta la explicarea motivului pentru care ...