Ritualuri precreștine: Daansul Călușariloe
A venit vremea ielelor, a Rusaliilor, a călușarilor. Dansul Călușului este o practică ritualică tradițională, cu rădăcini precreștine, asociată în mod special cu sărbătoarea Rusaliilor. Având funcții apotropaice și terapeutice, dansul era menit să protejeze comunitatea împotriva spiritelor malefice (în special a „ielelor”) și să asigure fertilitatea pământului și sănătatea oamenilor.
Practica implică un grup de bărbați denumiți călușari, conduși de un vătaf, care execută o coregrafie complexă, ritmată, caracterizată prin sărituri acrobatice, pași sincopați și o sincronizare riguroasă. Dansatorii poartă costume albe, decorate cu panglici colorate și clopoței, iar recuzita include bețe simbolice. Un element central al grupului este „mutul” - personaj mascat cu rol de protector și păstrător al ordinii ritualice.
Caracterul sacru și funcționalitatea socială au conferit dansului o valoare simbolică profundă, motiv pentru care, în anul 2005, Călușul a fost înscris de UNESCO pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității. Practicat cu precădere în sudul României (Oltenia, Muntenia), dansul constituie un exemplu elocvent al rezilienței tradițiilor orale și coregrafice în contextul modernizări, fiind o expresie vie a identității culturale românești.
Hora Căluşarilor este un leac plin de energii benefice prin care se încercuieşte bolnavul şi se alungă duhurile rele sărind peste el, făcând zgomot mult prin comenzi repetate şi energice. Să nu uităm că în vechime ACEST DANS ERA SPECIFIC FEMEILOR ce-şi puneau haine bărbăteşti să amăgească Rusaliile.
Printre modalităţile de îndepărtare a urmărilor nefaste ale Rusaliilor asupra oamenilor un loc special şi energic îl are HORA CĂLUŞARILOR, o Confreerie Secretă, cu strategie secretă, arme speciale, costumaţie, jurământ, coregrafie, muzică, plante de leac, loc de instrucţie, durată, metode de selecţie a căluşarilor, ce indică interdicţia de a vorbi, precum personajul special Mutu, să nu uite că au în gură un căluş imaginar, ca o zăbală pentru cai, ce indică comenzile direcţiei. Toţi aceşti cavaleri pedeștri execută aceleaşi mişcări, în aceleaşi direcţii: cu capul, cu mâinile, cu picioarele, cu bâtele, după indicaţiile iniţiatorului Vătaf.
Hora Căluşarilor e test de mare rezistenţă, execuţia plină de înaltă măiestrie şi eleganţă, numai în mişcare, din care se distinge Plimbarea ritmică şi Mişcarea în jurul Bâtei prin sărituri, paşi bătuţi, bătăi pe loc din picioare, bătăi în pământ, sărituri peste vecinul culcat pe spate, pe faţă, o dantelă de paşi săriţi, încrucişaţi, în faţă, în spate, pe vârfuri, pe călcâie genoflexiuni, fluturări de picioare sprijiniţi pe bâtele verticale pe sol, că unici sunt Căluşarii, ce imită Norul multicolor al Rusaliilor ce nu ating pământul.
RUSALIILE PLEACĂ NUMAI ALUNGATE DE CĂTRE CĂLUŞEI, cei ce nu vorbesc, ce le indică ce au de făcut prin costumaţia multicoloră, prin bătutul pământului cu bâtele, observate prin Ciocul căluşului, de la înălţime, în care se pun plante de leac şi apoi le îngroapă pe o movilă în care pun şi sare.
Interesant este că LA SOLSTIŢIUL DE VARĂ, SÂNZIENELE au un jurământ secret de Alungare a Rusaliilor în sensul că de s-au mai ascuns câteva, să fie alungate din toate cotloanele, tot cu plante de leac, prin aerisirea camerelor, prin Hora Sânzienelor, dovadă că sunt specii de efemeride la alte date temporale.
Zilele de Rusalii sunt foarte importante din străvechime fiind considerate cele mai mari sărbători, PRELUATE de Creştinism, DIN CREDINŢELE ZAMOLSIENE BARBARE specifice numai geto-românilor. S-AU AŞTERNUT PESTE DATELE - DATINI BARBARE, ele fiind înrădăcinate temporal, pe Cultul Solar-Zamolsian străvechi, din vremuri ancestrale.
În localitatea CRĂCIUNEI, cu vechi vetre călugăreşti, se dovedeşte că acest ritual dansat de vindecare pentru Luatul de Căluş a fost preluat de călugări iniţiaţi, care colindau în vechime satele să anunţe zilele de sărbătoare, dar care NU intrau în Dansul Căluş considerat Satanic. Cea mai densă prezenţă a Căluşarilor era în Oltenia, dar și în Valahia Mare Carpatină, ştiută drept Muntenia - Ţara Românească cu iniţieri de fecunditate, fertilitate şi vindecare.
Cele mai vestite Vetre Căluşăreşti sunt consemnate în Oltenia la: Vitomireşti, Leleasca, Poboru, Coloneşti, Scorniceşti, Teslui, Oporelu, Optaşi, Priseaca, Curţişoara, Cărlogeni, Morunglav, Perieţi, Potcoava, Schitu, Movileni, Icoana, Şerbăneşti Vâlcele, Drăgăneşti, Stoicăneşti, Mărunţei, Radomireşti, Crăciunei, Dobrun, Osica de Sus, Osica de Jos, Brâncoveni, Cozieni etc.
Noutatea ce demonstrează că aceste practici erau legate de jalonarea timpului o dă existența Căluşului de iarnă de la Maglavid. Acesta prezintă note originale: în loc de cămeşa bărbătească se poartă iia feminină, bundiţa, înconjurată de 3 volonaşe albe, circulare. Betele-brâuleţul înfăşurat pe centură e prezent prin batiste de toate culorile. Pe cap poartă un clopoţel împletit cu mărgele colorate, ornat cu gogoşi ai fluturilor de mătase, tăiate ca lalelele, umplute cu lână colorată, ce ne vorbesc despre specificul Rusaliilor.
Această tipie specială are în creştetul capului un ciucure mare din fire colorate. Aceşti căluşari de iarnă poartă jambieri, ciorapi de la călcâi până sub genunchi, cu motive geometrice şi cu nojiţele de la opinci legate sus în spirală, unde nelipsiţi sunt ciucurii, bentițele peste piept, colorate în alb şi roşu, zurgălăii, clopoţeii specifici Căluşarilor nemuritori etc.
Au existat societăţi de Căluşari în Valahia şi cu 120 de membri ce invadau Europa la târgurile multinaţionale. Ceata obişnuită avea 13 membri.
Ca orice grup de iniţiaţi străvechi, Căluşarii au un coordonator şi respectă reguli stricte. Sunt admiși cu testări grele, pe o perioadă de mai mulţi ani, cu sarcini precizate. Se iniţiază separaţi de familie şi de alte influenţe timp de 9 zile până se Sparge Căluşul, păstrându-se costumul de către fiecare în lada de acasă. Stindardul se rupe în bucăţi şi se aruncă pe apă sau se îngroapă la o răscruce, pe o movilă, cu Ciocul Căluşului indicând dispariţia Rusaliilor aeriene, unde se îngroapă şi un fanion cu plante medicinale, cu sare, sărutat de fiecare. De se pierde stindardul grupul se dizolvă şi se reia de la capăt cu jurământul, dar purtătorul de stindard e exclus.
Jurământul se depune într-un loc secret protejat de dealuri, munţi, între hotare. Costumaţia reflectă spectaculos bogăţia coloristică în mişcare, comenzile hotărâte de schimbări de direcţie ce imită Norul de Rusalii ce surprinde şi învăluie prin toate mijloacele întreaga suflare de care nu scapă nici oamenii care nu au voie să se scalde în aceste zile, ori să spele rufe şi nici să treacă râul până nu trece Brâul de insecte că aceşti dansatori strigă:
Printre modalităţile de îndepărtare a urmărilor nefaste ale Rusaliilor asupra oamenilor un loc special şi energic îl are HORA CĂLUŞARILOR, o Confreerie Secretă, cu strategie secretă, arme speciale, costumaţie, jurământ, coregrafie, muzică, plante de leac, loc de instrucţie, durată, metode de selecţie a căluşarilor, ce indică interdicţia de a vorbi, precum personajul special Mutu, să nu uite că au în gură un căluş imaginar, ca o zăbală pentru cai, ce indică comenzile direcţiei. Toţi aceşti cavaleri pedeștri execută aceleaşi mişcări, în aceleaşi direcţii: cu capul, cu mâinile, cu picioarele, cu bâtele, după indicaţiile iniţiatorului Vătaf.
Hora Căluşarilor e test de mare rezistenţă, execuţia plină de înaltă măiestrie şi eleganţă, numai în mişcare, din care se distinge Plimbarea ritmică şi Mişcarea în jurul Bâtei prin sărituri, paşi bătuţi, bătăi pe loc din picioare, bătăi în pământ, sărituri peste vecinul culcat pe spate, pe faţă, o dantelă de paşi săriţi, încrucişaţi, în faţă, în spate, pe vârfuri, pe călcâie genoflexiuni, fluturări de picioare sprijiniţi pe bâtele verticale pe sol, că unici sunt Căluşarii, ce imită Norul multicolor al Rusaliilor ce nu ating pământul.
RUSALIILE PLEACĂ NUMAI ALUNGATE DE CĂTRE CĂLUŞEI, cei ce nu vorbesc, ce le indică ce au de făcut prin costumaţia multicoloră, prin bătutul pământului cu bâtele, observate prin Ciocul căluşului, de la înălţime, în care se pun plante de leac şi apoi le îngroapă pe o movilă în care pun şi sare.
Interesant este că LA SOLSTIŢIUL DE VARĂ, SÂNZIENELE au un jurământ secret de Alungare a Rusaliilor în sensul că de s-au mai ascuns câteva, să fie alungate din toate cotloanele, tot cu plante de leac, prin aerisirea camerelor, prin Hora Sânzienelor, dovadă că sunt specii de efemeride la alte date temporale.
Zilele de Rusalii sunt foarte importante din străvechime fiind considerate cele mai mari sărbători, PRELUATE de Creştinism, DIN CREDINŢELE ZAMOLSIENE BARBARE specifice numai geto-românilor. S-AU AŞTERNUT PESTE DATELE - DATINI BARBARE, ele fiind înrădăcinate temporal, pe Cultul Solar-Zamolsian străvechi, din vremuri ancestrale.
În localitatea CRĂCIUNEI, cu vechi vetre călugăreşti, se dovedeşte că acest ritual dansat de vindecare pentru Luatul de Căluş a fost preluat de călugări iniţiaţi, care colindau în vechime satele să anunţe zilele de sărbătoare, dar care NU intrau în Dansul Căluş considerat Satanic. Cea mai densă prezenţă a Căluşarilor era în Oltenia, dar și în Valahia Mare Carpatină, ştiută drept Muntenia - Ţara Românească cu iniţieri de fecunditate, fertilitate şi vindecare.
Cele mai vestite Vetre Căluşăreşti sunt consemnate în Oltenia la: Vitomireşti, Leleasca, Poboru, Coloneşti, Scorniceşti, Teslui, Oporelu, Optaşi, Priseaca, Curţişoara, Cărlogeni, Morunglav, Perieţi, Potcoava, Schitu, Movileni, Icoana, Şerbăneşti Vâlcele, Drăgăneşti, Stoicăneşti, Mărunţei, Radomireşti, Crăciunei, Dobrun, Osica de Sus, Osica de Jos, Brâncoveni, Cozieni etc.
Noutatea ce demonstrează că aceste practici erau legate de jalonarea timpului o dă existența Căluşului de iarnă de la Maglavid. Acesta prezintă note originale: în loc de cămeşa bărbătească se poartă iia feminină, bundiţa, înconjurată de 3 volonaşe albe, circulare. Betele-brâuleţul înfăşurat pe centură e prezent prin batiste de toate culorile. Pe cap poartă un clopoţel împletit cu mărgele colorate, ornat cu gogoşi ai fluturilor de mătase, tăiate ca lalelele, umplute cu lână colorată, ce ne vorbesc despre specificul Rusaliilor.
Această tipie specială are în creştetul capului un ciucure mare din fire colorate. Aceşti căluşari de iarnă poartă jambieri, ciorapi de la călcâi până sub genunchi, cu motive geometrice şi cu nojiţele de la opinci legate sus în spirală, unde nelipsiţi sunt ciucurii, bentițele peste piept, colorate în alb şi roşu, zurgălăii, clopoţeii specifici Căluşarilor nemuritori etc.
Au existat societăţi de Căluşari în Valahia şi cu 120 de membri ce invadau Europa la târgurile multinaţionale. Ceata obişnuită avea 13 membri.
Ca orice grup de iniţiaţi străvechi, Căluşarii au un coordonator şi respectă reguli stricte. Sunt admiși cu testări grele, pe o perioadă de mai mulţi ani, cu sarcini precizate. Se iniţiază separaţi de familie şi de alte influenţe timp de 9 zile până se Sparge Căluşul, păstrându-se costumul de către fiecare în lada de acasă. Stindardul se rupe în bucăţi şi se aruncă pe apă sau se îngroapă la o răscruce, pe o movilă, cu Ciocul Căluşului indicând dispariţia Rusaliilor aeriene, unde se îngroapă şi un fanion cu plante medicinale, cu sare, sărutat de fiecare. De se pierde stindardul grupul se dizolvă şi se reia de la capăt cu jurământul, dar purtătorul de stindard e exclus.
Jurământul se depune într-un loc secret protejat de dealuri, munţi, între hotare. Costumaţia reflectă spectaculos bogăţia coloristică în mişcare, comenzile hotărâte de schimbări de direcţie ce imită Norul de Rusalii ce surprinde şi învăluie prin toate mijloacele întreaga suflare de care nu scapă nici oamenii care nu au voie să se scalde în aceste zile, ori să spele rufe şi nici să treacă râul până nu trece Brâul de insecte că aceşti dansatori strigă:
„I-auzi Brâul/ Trece râul!“
Panglicele multicolore desprinse din difracţia luminii sunt pe pălării, pe poalele cămeşelor, pe cioareci, prinse Şi de Brâu şi de Curea /Şi de cingătoarea mea/, de mâneci printre clopoţei, zurgălăi, pinteni zornăitori, noduri sacre secrete.
Tot acest dans indică fertilitatea umană prin toiagul-falus fluturat de Mutu, prin ouă sparte aruncate peste nevestele nefertile etc. Cel bolnav e înconjurat, de se sare peste el şi peste bâtele cu care bat pământul în chiuturi, strigături de îndepărtare a zăpăcelii Rusaliilor.
Izbucnesc URALE când bolnavul se ridică şi joacă, iar jocul se-nteţeşte şi mai alert că ai impresia că zboară nu alta, făcând tumbe uluitoare că nu oricine-i selecţionat. Când se întâlneau două cete, se luau la întrecere în faţa obştii care hotăra cine rămâne cel mai bun și avea întâietate.
Căluşarii au avut şi cete de femei numite CRĂIŢE.
Dansul Căluşarilor este o Horă străveche geto-română ştiută şi de Moriska, indicând rotaţia de Morişcă la români, învârtită de vânt, folosită în toate Vlăhiile din lume, ca indicator meteorologic.
Poporul s-a călăuzit din străvechime după LEGILE NATURALE.
Prezenţa Căluşarilor în toată Europa, în India, în America Centrală şi de Sud, dovedeşte prezenţa strămoşilor noștri, păstori Arieni din străvechime, în aceste locuri.
În anul 2005 UNESCO declară dansul românesc străvechi al Căluşarilor drept „Capodoperă a Patrimoniului Cultural al Umanităţii alături de Doina românească (2009) şi Ceramica de Horezu (2012)”.
Este o deosebită recunoaştere a geniului şi originalităţii creative culturale româneşti și geto-române, peste care s-au aşternut evenimentele creştine, dar care NU au reuşit să le şteargă din memoria colectivă.
Sursa: Elizabeth C. Prophet
Tot acest dans indică fertilitatea umană prin toiagul-falus fluturat de Mutu, prin ouă sparte aruncate peste nevestele nefertile etc. Cel bolnav e înconjurat, de se sare peste el şi peste bâtele cu care bat pământul în chiuturi, strigături de îndepărtare a zăpăcelii Rusaliilor.
Izbucnesc URALE când bolnavul se ridică şi joacă, iar jocul se-nteţeşte şi mai alert că ai impresia că zboară nu alta, făcând tumbe uluitoare că nu oricine-i selecţionat. Când se întâlneau două cete, se luau la întrecere în faţa obştii care hotăra cine rămâne cel mai bun și avea întâietate.
Căluşarii au avut şi cete de femei numite CRĂIŢE.
Dansul Căluşarilor este o Horă străveche geto-română ştiută şi de Moriska, indicând rotaţia de Morişcă la români, învârtită de vânt, folosită în toate Vlăhiile din lume, ca indicator meteorologic.
Poporul s-a călăuzit din străvechime după LEGILE NATURALE.
Prezenţa Căluşarilor în toată Europa, în India, în America Centrală şi de Sud, dovedeşte prezenţa strămoşilor noștri, păstori Arieni din străvechime, în aceste locuri.
În anul 2005 UNESCO declară dansul românesc străvechi al Căluşarilor drept „Capodoperă a Patrimoniului Cultural al Umanităţii alături de Doina românească (2009) şi Ceramica de Horezu (2012)”.
Este o deosebită recunoaştere a geniului şi originalităţii creative culturale româneşti și geto-române, peste care s-au aşternut evenimentele creştine, dar care NU au reuşit să le şteargă din memoria colectivă.
Sursa: Elizabeth C. Prophet
Comentarii
Trimiteți un comentariu