Alois Alzheimer
Alois Alzheimer s-a născut pe 14 iunie 1864, în Marktbreit, și a fost un psihiatru și neuropatolog german, celebru pentru identificarea și descrierea, pentru prima dată, a bolii care îi poartă numele – boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență la nivel mondial. El a revoluționat modul în care sunt înțelese tulburările neurodegenerative, demonstrând că demența nu este doar o consecință naturală a îmbătrânirii, ci o boală distinctă, cu substrat patologic specific.
Născut într-o familie din clasa de mijloc, a primit o educație solidă, dovedind un interes aparte pentru științe, iar după ce a absolvit gimnaziul în Aschaffenburg, a studiat medicina la universitățile din Würzburg și Tübingen, obținând doctoratul în 1888 cu o teză despre „glandele ceruminoase ale urechii”.
După finalizarea studiilor, timp de 14 ani a lucrat la Spitalul de Boli Mintale din Frankfurt am Main, la început ca medic secundar, iar mai târziu ca medic primar, introducând noi metode de tratament ale bolnavilor psihici și renunțând la mijloacele coercitive. Totodată, a început să colaboreze cu Franz Nissl, un pionier al tehnicilor de colorare a țesuturilor nervoase, realizând primele studii de neuropatologie, ocupându-se intens de cercetarea cortexului cerebral și publicând numeroase studii despre patologia creierului.
În 1903, la invitația mentorului său, Emil Kraepelin, s-a mutat la clinica psihiatrică din München, unde a condus laboratorul de cercetare și a format o echipă de cercetători de renume, iar în 1912 a devenit profesor și director al clinicii de psihiatrie și neurologie a Universității din Breslau, astăzi Universitatea din Wrocław.
În 1901, în timp ce era medic la Frankfurt, a examinat pentru prima dată o bolnavă, Auguste Deter, internată pentru modificări de comportament, tulburări de memorie și incapacitate de a mai întreprinde activități elementare în gospodărie. Chiar dacă mai văzuse bolnavi cu fenomene de deteriorare mintală, majoritatea având peste 70 de ani, Auguste Deter, la momentul internării, avea doar 51 de ani, fapt ce i-a stârnit curiozitatea. Astfel, a aprofundat studiul clinic al acestui caz, punându-i la început un diagnostic vag de „boală a uitării”.
În 1906, după moartea pacientei Auguste Deter, a cărei evoluție nu încetase să o urmărească, în urma autopsiei, Alzheimer a examinat creierul acesteia și a descoperit două modificări patologice esențiale, care nu mai fuseseră descrise până atunci la persoane atât de tinere, respectiv, o atrofie extinsă a cortexului cerebral, în special în regiunile frontale și parietale, cu reducerea masei cerebrale și pierderea unui număr mare de celule nervoase, și depuneri anormale de substanțe proteice, identificând plăci de amiloid în spațiile dintre neuroni și acumulări de proteină sub forma de încurcături neurofibrilare în interiorul neuronilor, modificări ce astăzi sunt considerate semnele distinctive ale bolii Alzheimer.
În noiembrie 1906, în cadrul celei de-a 37-a Conferințe a Psihiatrilor Germani, ținută la Tübingen, Alzheimer a prezentat constatările sale, care au fost publicate ulterior în revista de specialitate „Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und psychisch-gerichtliche Medizin”.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, o boală degenerativă progresivă a creierului, ce distruge treptat funcțiile cognitive, cum ar fi atenția, percepția, memoria și orientarea, suficient de sever pentru a deteriora calitatea vieții. Chiar dacă și alți medici au avut contribuții semnificative în acest domeniu, Alois Alzheimer nu a pretins niciodată ca această boală să-i poarte numele, medicul Emil Kraepelin, în tratatul său de psihiatrie din 1910, numind oficial această afecțiune „boala Alzheimer”.
Alois Alzheimer a demonstrat că demența nu este doar o consecință a vârstei, ci o boală cu substrat biologic clar, deschizând calea pentru cercetarea și tratamentul modern al tulburărilor neurodegenerative. Descoperirea sa a stat la baza dezvoltării neuropatologiei, psihiatriei moderne și a cercetărilor actuale privind demența.
De-a lungul carierei, Alzheimer a fost cofondator și coeditor al revistei „Zeitschrift für die gesamte Neurologie und Psychiatrie”, una dintre cele mai importante publicații de specialitate ale vremii, și a publicat numeroase articole și studii despre demența senilă și presenilă, paralizia generală progresivă, ateroscleroza cerebrală, tumori cerebrale, scleroza tuberoasă și epilepsie, descriind tipurile de modificări gliale care îi poartă numele: astrocite tip Alzheimer I și II.
Considerat un pionier al științei medicale care a schimbat fundamental modul de înțelegere a bolilor creierului, descoperirea și descrierea bolii Alzheimer au marcat începutul neuropatologiei moderne, boala fiind considerată una dintre cele mai importante provocări medicale ale secolului al XXI-lea, fiind subiectul a mii de studii și inițiative globale de conștientizare și cercetare.
Alois Alzheimer s-a stins din viață pe 19 decembrie 1915.
Comentarii
Trimiteți un comentariu