Efectele psihologice a expunerii copiilor la ecrane....

 Se observă tot mai des în cabinetul de psihologie solicitări din partea familiilor cu copii mici. Aceștia evidențiază în primul rând întârzierea în dezvoltarea limbajului, atenție scăzută sau absența reacțiilor în sarcini sau jocuri specifice vârstei, manifestări de nervozitate, impulsivitate ori dificultate în a crea legături de prietenie cu copii de vârste similare. 

Un aspect îngrijorător este faptul că numărul cazurilor de copii cu întârzieri în dezvoltarea psihică și a limbajului, deficit de atenție, hiperactivitate, tulburări de comportament a crescut cu 34%, conform specialiștilor Asociației pentru Sănătatea Mintală a Copilului. O ipoteză explicativă pentru acest fenomen o reprezintă tendința de a supraexpune la ecrane copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, mai ales în ultimii doi ani de pandemie. Putem observa și confirma împreună cum ecranele au devenit o prezență constantă în viața de familie. 

Specialiștii în domeniul dezvoltării copilului recomandă ca până la doi ani, în perioada de dezvoltare senzorio–motorie, copiii să nu aibă acces deloc la ecrane. Între doi și doi ani și jumătate, ei pot sta maximum 20 de minute. Indicat este să fie alături măcar unul dintre părinți care să propună o conversație cu copilul și să îi explice conținutul pe care îl urmăresc împreună. Între 3 și 6 ani ei pot sta maximum o oră în fața ecranelor, urmând ca abia după 6 ani să ajungă la 1h 30/zi, fragmentat. 

Problemele care apar la copii și sunt puternic legate de supraexpunerea la ecrane:

• probleme de somn (somn agitat, întârzierea orelor de somn, treziri nocturne dezorganizate);
• probleme legate de alimentație (hiperselectivitatea alimentelor sau mâncatul în exces, mâncatul asociat obligatoriu cu prezența ecranelor);
• probleme în ceea ce privește dezvoltarea limbajului (întârzierea limbajului, dificultăți de pronunție, repetarea fără sens a cuvintelor pronunțate de interlocutor – ecolalie);
• probleme în dezvoltarea cognitivă (deficit de atenție și concentrare, capacitate slabă de memorare, dificultate în înțelegerea mediului specific de viață, neînțelegerea relațiilor simple de cauză – efect);
• probleme în gestionarea propriilor emoții și în înțelegerea emoțiilor celorlalți (toleranță scăzută la frustrare, absența contactului vizual, impulsivitate, auto-agresivitate sau agresivitate orientată spre cei din jur);
• dificultăți în a realiza atașament sănătos/securizant față de membrii familiei (acceptare, iubire și îngrjirire);
• probleme de relaționare și socializare (lipsă de interes față de activitățile desfășurate de cei din jur, imposibilitatea de a exprima propriile dorințe/nevoi din cauza întârzierii limbajului);
• hiperactivitate (comportament agitat, neliniștit, dificil de gestionat de către membrii familiei);
• lipsa motivației (la vârste mai mari se remarcă absența intenției spre sarcini care presupun efort intelectual, fizic, sau emoțional).

Acestea sunt exemple solide care ne atrag atenția că este foarte important ca bebelușii și copiii mici să nu aibă acces la ecrane atât de devreme. Dacă totuși se întâmplă, după intervalele de expunere la ecrane este recomandat să se realizeze activități sub formă de jocuri, care să îi pună în contact direct cu persoanele și obiectele din mediul înconjurător.

Cercetătorii în domeniul bio-psiho-social susțin faptul că: „în primii doi ani de viață, creierul își triplează dimensiunea, de la o medie de 333 grame până la 1 kg. Creșterea în dimensiune are legătură directă cu stimularea externă și cu primele experiențe de viață. Imaginile luminoase cu succesiune rapidă obosesc creierul copilului, agitându-l, neliniștindu-l. Secvențe audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimulează un creier în plină dezvoltare”, explică prof. Nicholas Christakis.

Recomandări pentru părinți 

• Este indicat să evităm televizorul în camera copiilor; îi poate distrage pe cei mici din programul de pregătire a temelor, din respectarea unui program de somn și de relaxare, poate dezorganiza și locul de unde servește copilul masa; copilul riscă să aibă acces la conținut online neadecvat.
• Încurajăm să se evite în timpul meselor asocierea mâncatului cu prezența telefonului/TV.
• Încurajăm crearea unei rutine zilnice cu perioade de activitate fizică, mișcare liberă pentru copil, evităm sedentarismul și implicit obezitatea infantilă provocată și de șederea în fața ecranelor.
• Este recomandat ca în timpul alocat pentru copil în fața ecranelor să fim lângă el, să îl încurajăm să comunice despre lucrurile pe care le urmărește.
• Este sănătos să încurajăm grupurile de joacă, interacțiunile constante cu alți copii, chiar și suplimentar orelor de școală/grădiniță/creșă.
• Părinții implicați activ într-o rutină de joacă (fizică, activă, cu jucării reale) alături de copiii lor construiesc un suport de sănătate emoțională celor mici, cu influență benefică pe termen foarte lung.