SINDROMUL copilului "imparat" si care sunt consecintele in viitor

Parintii care au copii sub varsta de 15 ani sunt prima generatie de parinti care se temeau de parintii lor si se tem si de copiii lor.

Prin urmare, au crescut copii care sunt prea puternici, agresivi, lipsiti de etica, egoisti si chiar violenti cu parintii atunci cand nu obtin ceea ce doresc, dupa cum explica Emma E. Sanchez, pedagog si consultant in formarea familiei.

De ce se intampla toate acestea?

Unii psihologi explica acest nou sindrom "al copilului imparat" astfel:

·         Copii care au fost crescuti cu duritate, reguli si norme in casa si parinti autoritari care, atunci cand au avut si ei copii au decis sa traiasca intr-o casa cu atmosfera mai relaxata, iar atitudinea lor sa fie una mai permisiva;

·         Adultii care nu stiu cum sa stabileasca si sa mentina limite;

·         Mamele si tatii care au ales, gresit fiind, sa devina prietenii copiii lor, lasand deoparte rolul parintelui care, desigur, presupune "lupta cu cel mic";

·         Parintii absenti din casa.

Se poate intampla tuturor copiilor?

Nu. Acest sindrom apare mai frecvent la copiii cu una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:

·         Copii singuri la parinti, mai ales daca sunt baieti;

·         Copii care au trait experiente dificile sau traumatizante, cum ar fi boala, accidente sau abandon.

·         Copiii ai caror parinti sunt de acord cu totul, compenseaza lipsurile emotionale, cum ar fi petrecerea unui timp prea scurt acasa sau divortul, oferindu-le jucarii sau cadouri scumpe sau ostentative.

Invata sa spui NU

Exista o fraza bine cunoscuta in domeniul educational care spune: "Doze mici de frustrare ajuta la modelarea personajului". Un copil caruia i se ofera totul, in primul rand nu va putea niciodata sa inteleaga ca nu toata lumea este obligata sa-l serveasca imediat ce bate el din picior.

Acesti copii sufera mult atunci cand ies in lume si descopera ca nu sunt o prioritate pentru cei din jur si sufera pentru ca nu au fost niciodata invatati ce este efortul si sacrificiul.

Stabileste limite clare

Un prieten drag, cu varsta de peste 80 de ani, a fost singur la parinti si isi aminteste ca mama lui i-a spus mereu "pentru a fi unic, trebuie sa te educ ca si cum ai fi oricine," fiind crescut dupa reguli si cu limite clare. A lucrat la ferma parintilor sai si si-a platit singur studiile universitare.

Limitele stabilite in copilarie fara a fi incalcate in timp, vor forma un copil sigur, deoarece el va sti in mod clar la ce sa se astepte.

Evita permisivitatea

O regula sau o limita incalcata produce o paguba mult mai mare decat atuci cand n-ai impune deloc. Daca exista o regula in casa, nu trebuie trecuta cu vederea la cea mai mica provocare.

Un tata care astazi accepta lipsa de respect, maine va trebui sa faca fata consecintelor unor greseli majore.

Nu accepta violenta sau lipsa respectului in familie

Violenta nu trebuie aplicata in casa, in famile si nici asupra animalelor de companie. In cazul in care parintii nu recurg la violenta sau nu dau dovada de lipsa de respect, este inacceptabil ca cel mic sa faca acest lucru.

Si daca se intampla, ia masuri astfel incat, pentru copil sa fie foarte clar ca acest comportament este inadmisibil in casa sau cu oricine altcineva.

Invata-l sa stabileasca obiective

Copilul trebuie sa invete sa salveze, sa stabileasca un obiectiv si sa-l atinga, si sa nu primeasca totul cu usurinta imediat cum deschide gura.

Copilul care isi propune ceva si realizeaza acel lucru devine mai puternic din punct de vedere emotional si chiar daca se va confrunta cu perioade mai dificile de-a lungul vietii le va depasi.

Evita "calificativele"

Spunand unui copil "esti egoist" sau "esti un nepoliticos" nu ajuta la rezolvarea problemei; il face doar mai vulnerabil si ii distruge stima de sine, comportandu-se exact ca o persoana nepoliticoasa si jignindu-i pe altii.

Daca incerci sa ii iei puterea pe care i-ai acordat-o in mod eronat trebuie sa ai rabdare, pentru ca acest proces sa face gradual si necesita, in primul rand, schimbarea atitudinii parintilor, stabilirea limitelor si efectuarea unor activitati prin care copilul sa isi poata consolida abilitatile sociale si emotionale.