Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

Modificări aduse Sindromului de Stres Posttraumatic în DSM-5 Sindromul de Stres Posttraumatic cunoscut sub numele Posttraumatic Stress Disorder (PTSD), prezentat ca o tulburare de anxietate în DSM-IV-TR (Asociația Americană de Psihiatrie, 2000), este inclus într-un nou capitol în DSM-5. Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) este una dintre condițiile psihiatrice care a suferit modificări în DSM-5 (2013). Noua versiune, DSM-5, a devenit publică în luna mai a anului 2013 în cadrul întâlnirii anuale a Asociației Americane de Psihiatrie (APA) în San Franciso, California. DSM-5 este o revizuire de 14 ani a DSM-IV (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) publicat de APA. Mai multe informații despre activitatea  Asociației Americane de Psihiatrie Sindromul de Stres Posttraumatic sau  PTSD  este caracterizat în principal prin expunerea unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăsește capacitatea acestuia de a face față situației tr...

Cercetătorii au început studiile aprofundate privind somnul începând cu anii 1970. Până acum au fost identificate peste 100 de tulburări diferite de somn.   Pe lângă insomnie (care reprezintă cea mai frecventă tulburare a somnului), ce se manifestă prin dificultatea de a adormi şi de a dormi fără treziri dese, cele mai importante categorii de afecţiuni sunt hipersomnia şi parasomnia. Coșmarurile Sunt evenimente care pot provoca sentimente de frică, teroare și/sau anxietate. De obicei, persoana care are un coșmar este trezită brusc din somnul REM și este capabilă să descrie conținutul detaliat al viselor. Revenirea la somn este, de obicei, dificilă. Coșmarurile pot fi cauzate de mai mulți factori, printre care anxietate, pierderea unei persoane apropiate sau reacțiile secundare la un anumit medicament. O persoană care se confruntă cu pavor nocturn se trezește brusc din somn într-o stare de spaimă, dar este confuză și se află în imposibilitatea de a comunica. Aceste persoane n...

Personalitatea poate fi considerată o unitate stabilă şi individualizată a ansamblului conduitelor . Conform Asociaţiei Psihologilor Americani (APA, 2000), caracteristicile de personalitate sunt patternuri stabile de recunoaştere şi de înţelegere a mediului exterior şi a propriei persoane şi care se manifestă într-un larg context social şi individual. Potrivit modelului propus de Karl Leonhard, trăsăturile personalităţilor accentuate sunt următoarele: Firea demonstrativă –caracterizată printr-o tendinţă de autocompătimire, o capacitate anormală de refulare, o grabă în luarea deciziilor, o abilitate de a se transpune în modul de a gândi sau simţi al altcuiva, laudă de sine şi agreabilitate. Hipertrofierea acestor trăsături duce la o fire isterică. irea hiperexactă -contrariul firii demonstrative, este caracterizată de lipsa capacităţii de refulare, dificultăţi în luarea deciziilor, meticulozitate, o grijă excesivă, manifestată prin verificări repetate, un ataşament faţă de locul d...

În articolul  Lipsa de iubire: pentru că nu sunt sau nu mă simt iubit/ă TREBUIE să fiu perfect/ă  vă aminteam de sindromul mesianic, o problemă psihologică ignorată de multe femei. Sindromul mesianic se manifestă printr-o nevoie acerbă de a salva pe cineva, în special această nevoie se manifestă în cadrul unei relații cu un bărbat. Femeile care  suferă  de acest sindrom vizează bărbați mai slabi decât ele sau care se confruntă cu vicii sau depresie, pe care ulterior îi transformă în adevărate proiecte pe care trebuie să le îndeplinească cu orice preț. Această manifestare, de a ajuta sau de a salva pe cineva, n-are nimic de-a face cu iubirea, bunătatea sufletului sau cu altruismul. Pentru a se simți utile, iubite și apreciate, pentru că este, probabil, unica formă cunoscută prin care ele își pot demonstra capacitatea de a iubi, recurg la această strategie pentru a obține atenția și afecțiunea unui bărbat. În esență, femeile care suferă de sindromul mesianic nici ...

Factorul dominant în manifestarea sindromului hipocondriac (ipohondria) este teama de a fi purtătorul unei boli, însoțită de o anxietate constantă care rezultă din simțurile pacientului. În acest caz, pacientul poate avea cu ușurință simptome dureroase, în funcție de boala pe care și-o atribuie el însuși, asociate cu faptul că medicii nu detectează patologiile specifice în organele țintă. Prin urmare, pacientul consideră drept lipsă de onestitate atunci când medicul îi comunică faptul că nu suferă de respectiva patologie. Sindromul hipocondriac, definit ca o atenție exagerată asupra sănătății proprii,  a fost menționat de către Hippocrates și a primit numele datorită medicului roman antic K. Galen, care credea că cauzele stării morbide sunt ascunse în regiunea hipocondrială. De la începutul secolului al XIX-lea, psihiatrii din Franța au concluzionat că sindromul astheno-hipocondriac nu este o boală a organelor, ci o tulburare mentală. În plus, de la începutul secolului...

Tulburările de voință sau tulburările voliționale (disbuliile) au simptome psihiatrice commune. Aceste tulburări sunt clasificate în: modificări cantitative (tulburări predominante ale voinței pozitive, active) și modificări calitative (predominant ale voinței pasive, defensive). Între modificările cantitative, putem distinge 5 categorii: Hiperbulia  – reprezintă o creșterea a forței voliționale. Această modificare poate fi întâlnită în situații normale la oameni fermi, tenace, fiind o caracteristică temperamentală. Hiperbulia apare rar în situații patologice pentru că suferința psihică dezorganizează în general suportul motivațional. Un exemplu în acest sens se poate regăsi în toxicomanie, care se manifestă atât printr-o hiperbulie „defensivă”, cât și printr-o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative. Poae fi întâlnită și în manifestările paranoide sub forma unei  hiperbulii active, pozitive.  În hipobulie  avem afectată precdominant voința activă, pozit...

Jurnal de Cuplu  /  May 28, 2018 Gaslighting  este o formă de abuz psihologic prin manipulare, prin care agresorul își deziluzionează victima făcând-o să se simtă instabilă, nesigură de propria realitate sau chiar nebună. Termenul „gaslighting” vine de la filmul cu același nume „Gas Lighting” din 1940 și chiar așa este folosit și în literatura clinică și de specialitate. Această tehnică de manipulare psihologică este practicată de către abuzator asupra victimei pe o perioadă îndelungată de timp, având ca efect pierderea încrederii victimei asupra propriei capacități de a distinge ce e real de iluzie. În acest mod, abuzatorul („gaslighter” în termeni de specialitate) dobândește putere și control total asupra victimei, deoarece aceasta își pune toată încrederea numai în percepția lui. În majoritatea cazurilor, victima își pierde stima de sine, încrederea în sine, iar în cele mai grave dintre cazuri, victima își pierde cu totul sănătatea mentală. Acest proces de sp...