Tulburările de voință



Tulburările de voință sau tulburările voliționale (disbuliile) au simptome psihiatrice commune. Aceste tulburări sunt clasificate în: modificări cantitative (tulburări predominante ale voinței pozitive, active) și modificări calitative (predominant ale voinței pasive, defensive).
Între modificările cantitative, putem distinge 5 categorii:
Hiperbulia – reprezintă o creșterea a forței voliționale. Această modificare poate fi întâlnită în situații normale la oameni fermi, tenace, fiind o caracteristică temperamentală. Hiperbulia apare rar în situații patologice pentru că suferința psihică dezorganizează în general suportul motivațional. Un exemplu în acest sens se poate regăsi în toxicomanie, care se manifestă atât printr-o hiperbulie „defensivă”, cât și printr-o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative. Poae fi întâlnită și în manifestările paranoide sub forma unei  hiperbulii active, pozitive.
 În hipobulie avem afectată precdominant voința activă, pozitivă, cu indecizie, ezitare, ineficiență sau ineficacitate a capacității de a acționa. Apare în stări nevrotice, mânii, la toxicomani, psihopați, oligofreni.
 Negativismul sau opoziționismul reprezintă o scădere a voinței active și este întâlnită în schizofrenie.
 Abulia se manifestă prin scăderea voinței active, pozitive, cu lipsă de inițiativă și încapacitatea de a acționă. Poate fi întâlnită în catatonie și depresiile profunde.
Sugestibilitatea se manifestă prin scăderea voinței active și a voinței defensive, prin lipsa atitudinii personale și a consecvenței în anumite scopuri.
În categoria modificărilor calitative întâlnim 3 modificări ale voinței.
 Parabulia apare atunci când este afectată voința defensivă: implicarea volițională este însoțită sau chiar determinată doar de anumite dorințe, pulsiuni sau acte paralele, parazite. Apare în nevroze motorii (insuficiența volițională din cadrul nevrozei, însoțită de ticuri și spasme) sau schizofrenie.
 Impulsivitatea presupune implicarea voinței pasive, inhibitorii, care are ca rezultat lipsa capacității frenatorii și comportamentul impulsiv, determinat de dezechilibrul dintre tendința impulsivă și controlul voluntar – acte impulsive, antisociale, interpretative, neadaptate. Se întâlnește în psihopatii, la impulsivi și la nevrotici.
 Raptusul se manifestă prin scăderea voinței defensive, printr-o creștere extremă a impulsivității. Acesta este un impuls necontrolabil, brusc și paroxistic, care pune subiectul în starea de a comite acte de violență grave. Subiectul este mobilizat de o irepresibilă impulsivitate sau emergență emoțională afectivă, astfel încât acționează exploziv, cu trecere brutală la un act adesea de mare gravitate. Se poate întâlni în: epilepsii, stări confuzionale cu destructurarea profundă a conștiintei, melancolie, catatonie, stări stuporoase (prin suspendarea bruscă a inhibiției psihomotorii),  psihopatii, intoxicații cu amfetamine sau alte tipuri de droguri, în Delirium Tremens.
Eva Asselmann de la Institute of Clinical Psychology and Psychotherapy, Technische Universität Dresden, Germania, arată într-un studiu publicat în 2018 în Psychiatry Research al grupului Elsevier că  modificările în controlul voluntar au fost evidențiate pentru diferite tulburări psihice. Cu toate acestea, rămane neclar în ce măsură aceste modificări variază în funcție de tipul de psihopatologie și constituie vulnerabilități sau corelații anterioare ale tulburărilor mintale. Rezultatele indică, cel puțin parțial, tulburările specifice ale controlului voluntar în tulburările mintale, care ar putea fi factori de vulnerabilitate și astfel utili pentru a ghida recunoașterea și prevenirea timpurie a patologiei psihiatrice.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Trăsături de personalitate accentuate dupa Karl Leonhard

       Personalitatea poate fi considerată o unitate stabilă şi individualizată a ansamblului conduitelor. Conform Asociaţiei Psihologilor Americani (APA, 2000), caracteristicile de personalitate sunt patternuri stabile de recunoaştere şi de înţelegere a mediului exterior şi a propriei persoane şi care se manifestă într-un larg context social şi individual.      Deşi pe parcursul timpului s-au conturat abordări variate ale acestui concept, există trei elemente comune ale acestora. Și anume: faptul că fiecare dintre noi are o personalitate unică, faptul că personalităţile sunt compuse dintr-o mulţime de caracteristici diferite şi, în al treilea rând, faptul că aceste caracteristici rămân stabile o perioadă lungă de timp. Conceptul de personalitate accentuată a fost introdus pentru prima dată de către neuropsihiatrul Karl Leonhard. Acesta defineşte personalitatea accentuată ca o serie de însuşiri speciale sau trăsături a căror intensitate depăşeşte med...
Citiți mai multe

COMPEDIU. Chirurgia eterică și taierea cordoanelor. Simptome. Exemple. Sugestii. Invocări.

Relațiile strânse pe care le aveți pot crea adesea o conexiune energetică între dvs și cealaltă persoană, fie că este o rudă, părinte, fostul soț sau iubit, copil, prieten apropiat sau coleg de muncă, terapeut, pacient, șeful, profesorul, soțul sau actualul partener. Există o conexiune energetică de la suflet la suflet, care este creată la începutul fiecărei relații. Asta înseamnă că aveți o conexiune de-a lungul vieții pentru fiecare persoană cu care aveți o conexiune emoțională puternică. Aceste conexiuni energetice nu se termină când se termină o relație sau atunci când cineva moare. Cu alte cuvinte, pot exista cordoane eterice din alte vieți atașate de noi, de la toate sufletele pe care le-am cunoscut. Aceste conexiuni nu mai servesc, și, de fapt, pot fi un exod energic, fără să știți. Sunt multe persoane care au în medie 4000 la 5000 de corzi eterice atașate. Aceste conexiuni sunt cunoscute sub numele de corzi eterice, stringuri, legături de energie, (sunt ca niște tuburi, ...
Citiți mai multe

ÎMBRĂȚIȘAREA...

~Îmbrăţişarea ar trebui prescrisă de medici pentru că există o putere vindecătoare în îmbrăţişarea pe care încă nu o cunoaştem. Îmbrățișarea vindecă ura. Îmbrățișările vindecă sentimentele, Îmbrățișarea vindecă curajul și neînțelegerile, Îmbrățișarea vindecă oboseala și tristețea Când îmbrățișăm ancorarea eliberării, pierdem în momente lucrurile care ne-au făcut să ne pierdem calmul, îmbrățișarea ne dă liniște în suflet. Când îmbrățișăm încetăm să mai fim în defensivă și îi permitem celuilalt să vină la inima noastră, brațele se deschid și inimile se cuibăresc într-un mod unic. ~Nimic nu se compară cu o îmbrățișare. O îmbrățișare,,te iubesc,, o îmbrățișare ,,mă bucur că ești aici,, o îmbrățișare de ,,ajutor,, O îmbrățișare de la ,,ne vedem curând,, o îmbrățișare de la ,,iartă-mă,, și de la ,,te iert,, o îmbrățișare ,,cât mi-ai lipsit,, Când ne îmbrățișăm suntem mai mult de doi, suntem o familie, suntem accesibili, suntem vise posibile. ~Îmbrățișarea ar trebui, da, prescrisă de medici, ...
Citiți mai multe