Simdromul Mesianic

În articolul Lipsa de iubire: pentru că nu sunt sau nu mă simt iubit/ă TREBUIE să fiu perfect/ă vă aminteam de sindromul mesianic, o problemă psihologică ignorată de multe femei.

Sindromul mesianic se manifestă printr-o nevoie acerbă de a salva pe cineva, în special această nevoie se manifestă în cadrul unei relații cu un bărbat. Femeile care suferă de acest sindrom vizează bărbați mai slabi decât ele sau care se confruntă cu vicii sau depresie, pe care ulterior îi transformă în adevărate proiecte pe care trebuie să le îndeplinească cu orice preț. Această manifestare, de a ajuta sau de a salva pe cineva, n-are nimic de-a face cu iubirea, bunătatea sufletului sau cu altruismul. Pentru a se simți utile, iubite și apreciate, pentru că este, probabil, unica formă cunoscută prin care ele își pot demonstra capacitatea de a iubi, recurg la această strategie pentru a obține atenția și afecțiunea unui bărbat.

În esență, femeile care suferă de sindromul mesianic nici măcar nu realizează că au o problemă pe care trebuie să o rezolve cu ele însele pentru a putea atrage adevărata iubire în viețile lor și pentru a construi relații bazate pe reciprocitate și sinceritate. Crescând într-un mediu în care singura formă de iubire este aceea prin care oferi fără măsură și te sacrifici pentru partenerul tău, femeia asociază iubirea cu sacrificiu, lupta și chinul permanent. Nimic mai fals. Iubirea nu reprezintă o luptă, o muncă pe care trebuie să o duci în permanență cu tine și cu cel de lângă tine pentru a menține LEGAT de tine omul pe care se presupune că îl iubești. NU AȘA CONSTRUIEȘTI O RELAȚIE DE IUBIRE ÎMPĂRTĂȘITĂ!

Cum îți dai seama că suferi de sindromul mesianic?

• Renunți la tine și la nevoile tale pentru a-ți face fericit partenerul;
• Te sacrifici în permanență pentru binele sau fericirea lui;
• Ești tristă… tu nu ești niciodată fericită;
• Te simți epuizată, în fond sacrificiul și minciuna sunt greu de dus;
• Îți minți apropiații și le ascunzi neregulile din relația ta;
• Îți pierzi indentitatea și NU te vezi trăind fără el;
• Îi accepți toate pornirile distructive și i le ascunzi, devenind complicea lui;
• Îi accepți și îi găsești scuze pentru frustrările și suferința pe care o revarsă asupra ta;
• Ai face totul pentru el și chiar faci tot ce îți cere și chiar mai mult;
• Îți încalci adesea principiile pentru el;
• Toată existența ta gravitează în jurul lui;
• Recurgi la tot felul de strategii pentru a-l scăpa de vicii sau de depresie;
• Îi rezolvi toate problemele cu care se confruntă și pentru care el NU își asumă răspunderea;
• Îi ierți toate nedreptățile;
• Deși îți oferă din ce în ce mai puțină afecțiune, tu accepți inclusiv neimplicarea lui și ești capabilă să îi ierți chiar și infidelitățile.
• Îi ești supusă și nu ai face nimic care să îl destabilizeze și mai mult;
• Te învinovățești pentru neputința lui;
• Trăiești cu o frică permanentă în suflet;
• Te simți responsabilă pentru el, pentru viața lui și pentru fericirea lui.

Acestea sunt doar câteva din caracteristicile sindromului mesianic, problema este mult mai profundă de atât, iar eu nu am pregătirea necesară de a trata și mai mult această temă. Ar fi util și foarte benefic dacă sindromul mesianic ar fi dezbătut de psihologi avizați sau psihiatri, în diverse articole din categoria stiri medicale, astfel poate că am conștientiza mai multe lucruri și am învăța să cerem AJUTORUL. Un ajutor care nu vine aproape niciodată necerut și nechemat.

Sper ca punctele menționate mai sus să-ți fi produs măcar un mic declic. Acum este momentul să ceri ajutor specializat sau, dacă nu simți că ai atât de multă putere, una din soluții ar fi să NU mai acționezi conform tiparului pe care l-ai țesut și în care trăiești deja, probabil, de ani buni.

Știu că despărțirea nu este niciodată ușoară și nici nu ți-o sugerez, ceea ce îți cer este să fii conștientă de povestea în care te afli, să-ți analizezi viața și să decizi singură dacă mai continui sau nu să trăiești în acest tipar toxic și de acum încolo. Cert este că meriți să iubești și să fii iubită CU ADEVĂRAT. Poți iubi sănătos, chiar dacă tu cunoști doar sacrificiul și chinul.

Știți care este cea mai mare problemă a sindromului mesianic? Oamenii nu pot fi salvați decât dacă ei însuși doresc să fie salvați. Oamenii se schimbă doar din propria voință și dacă, totuși, minunea se produce, s-ar putea ca odată salvat TU să nu mai prezinți niciun interes pentru el, pentru că nu îi mai ești de folos, SAU el să nu mai prezinte niciun interes pentru tine, pentru că nu-ți mai alimentează nevoia de a te simți utilă, nevoia de a fi centrul universului cuiva. Odată îndeplinit proiectul, UNUL din parteneri își pierde interesul, iar celălalt devine obsedat de pierderea iubirii, de pierderea obiectului iubirii. Și-atunci, odată spartă iluzia, te confrunți cu o altă dramă, o altă poveste, o altă problemă greu de rezolvat.