Boala Alzheimer

 Alzheimerul este de fapt diabet de tip 2 la nivelul creierului. Rezistența la insulină cerebrală, metabolismul cerebral afectat al glucozei, disfuncția mitocondrială și stresul oxidativ sunt caracteristici atât de comune încât justifică denumirea bolii Alzheimer drept „diabet de tip 3" [1]. De fapt, această terminologie este folosită actualmente chiar de publicații mainstream, deși nu există încă un consens [2].

Și la nivelul creierului există o legătură similară cu efectele nefaste ale endotoxinei (LPS), nivelul acesteia fiind crescut la pacienții cu Alzheimer, endotoxina perturbând bariera hematoencefalică [3]. Expunerea cronică la LPS bacterian induce atrofierea neuronală și suprimă expresia neurofilamentelor ușoare, semn de degenerare axonală progresivă [4].

Ciclul Randle se aplică (ba chiar mai evident) la nivelul creierului [5]. Atunci când acizii grași polinesaturați sunt oxidați intens, oxidarea glucozei este inhibată în multe noduri enzimatice. Acizii grași polinesaturați sunt deosebit de dăunători pentru că se oxidează neregulat producând aldehide reactive ce afectează proteinele, lezează ADN-ul și epuizează antioxidanții [6].

Plăcile de β-amiloid și ghemurile de tau nu sunt cauza bolii, ci răspunsul de urgență al creierului asaltat de mizeria toxică. Tau strânge resturile oxidate în niște picături de grăsime ale celulelor vecine, împiedicându-le să ajungă la neuroni [7]. β-amiloidul lucrează ca un antiseptic: leagă endotoxina și fragmentele oxidate [8]. Asta explică de ce medicamentele anti-amiloid (Aducanumab, Lecanemab) eșuează: atacă pompierii, nu focul [9].

Dacă Alzheimer este diabet cerebral, metformina este o alegere proastă: inhibă complexul I mitocondrial și crește ROS (speciile reactive de oxigen) [10]. Există multe studii pe metformină în Alzheimer, însă direcția rațională este alta (de exemplu, bromocriptina) [11] [12]. Bromocriptina stimulează receptorii D2, crescând nivelul de neprilizină — enzima principală de degradare a β-amiloidului —, inhibă fibrilizarea amiloidului și suprimă neuroinflamația NLRP3 [13] [14] [15]. Dar mai eficientă ar fi optimizarea generală a metabolismului.