Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Ele nu înțeleg „omul” ca noi, dar pot învăța tipare vizuale complexe și le pot distinge, lucru demonstrat experimental. Experimentele care au validat această teorie au fost realizate inițial folosind recompense zaharoase. Cercetătorii au asociat imagini cu fețe umane specifice cu picături de soluție dulce, în timp ce alte fețe sau imagini goale ofereau o soluție amară sau neutră. După o perioadă de antrenament, albinele au zburat corect către fețele „dulci” în proporție covârșitoare, chiar și atunci când recompensa a fost eliminată, demonstrând capacitatea de a lua decizii bazate pe memorie vizuală. Ceea ce face această abilitate remarcabilă este dimensiunea redusă a sistemului lor nervos. Creierul unei albine conține aproximativ un milion de neuroni, o fracțiune infimă comparativ cu cele 86 de miliarde ale creierului uman. Acest fapt sugerează că recunoașterea facială nu necesită neapărat o putere de procesare colosală sau o regiune corticală specializată, ci poate fi realizată ...

  În 1938, cercetătorii au lansat un studiu care a arătat că implicarea copiilor în treburile casei poate influența succesul lor ca adulți. Realizat de Universitatea Harvard, studiul a urmărit timp de peste 80 de ani viața a 724 de persoane, din adolescență până la finalul vieții, pentru a înțelege ce îi ajută pe oameni să aibă o viață împlinită. De-a lungul deceniilor, cercetătorii au analizat educația, cariera, relațiile și modul în care participanții au făcut față provocărilor. Rezultatele au arătat că succesul profesional nu era legat de inteligență, de averea familiei sau de note, ci de un lucru mult mai simplu: implicarea copiilor în sarcini casnice. Activități precum strânsul mesei sau spălatul vaselor îi ajută pe copii să înțeleagă responsabilitatea și faptul că fac parte dintr-un întreg. Ei învață să observe ce trebuie făcut, să aibă inițiativă și să respecte munca celorlalți. Cercetătorii au concluzionat că aceste obiceiuri simple formează adulți mai echilibrați, mai răbd...

Ești părinte, prieten, partener, psiholog sau medic? Cum faci diferența? Trăim într-o epocă în care aproape orice suferință primește rapid o explicație „înaltă”: este karmă, este o lecție, este trezire spirituală, este misiune, este sensibilitate crescută, este empatie dusă la extrem. Problema nu este spiritualitatea și cele enumerate mai sus. Problema este confuzia. Când patologia este reinterpretată drept evoluție spirituală, nu vindecăm – întârziem, uneori grav, procesul de ajutor real. Suferința nu este, prin definiție, evoluție ci dimpotriva. Un criteriu simplu, pe care îl poți ține minte toată viața: Dacă ceva te dezorganizează, te izolează, te rupe de realitate și de funcționarea ta de bază, nu este dezvoltare spirituală. Este suferință psihică. Spiritualitatea autentică: - aduce claritate - crește capacitatea de relaționare - lărgește toleranța emoțională - îmbunătățește funcționarea în viața reală Patologia: - restrânge - rigidizează - fragmentează - izolează - distorsionează ...

Faptul că putem moșteni traume sau tipare mentale transmise din generație în generație nu înseamnă că suntem condamnați să trăim sub influența lor. Puterea noastră stă în conștiință și în modul în care ne alegem stările mentale și emoționale. Dar haideți să vedem ce spune mai exact epigenetica. Epigenetica studiază modul în care factorii de mediu, comportamentele și experiențele pot influența expresia genelor fără a modifica secvența ADN-ului în sine. În contextul moștenirilor transgeneraționale, epigenetica explorează modul în care experiențele trăite de o generație, cum ar fi traumele, stresul sau foametea, implicit sărăcia ...pot afecta nu doar persoana in sine ci și pe descendenții săi. Epigenetica ne arată că, în urma unor experiențe intense (de exemplu, stres extrem, traume sau lipsuri severe), organismul poate suferi modificări în modul în care sunt exprimate anumite gene. Aceste schimbări epigenetice apar prin adăugarea de mici grupuri chimice (de exemplu, grupări metilice) la...

Despre violența din spatele sarcasmului, râsului și chiar a tăcerii Disclaimer: textul se referă la relațiile dintre adulți, nu la dinamica dintre copil și părinte, acolo e cu totul altceva. Ca adult poți alege să pleci din fața abuzurilor, dar când ești copil nu ai acest lux, deci e mult mai distrugător orice comportament agresiv. Nu, nu ne naștem inocenți și buni. Ne naștem avizi: de îngrijire, de atenție, de căldură umană, de contact fizic, de privire, de conexiune, de iubire. Vrem totul pentru noi. Până când învățăm să toleram frustrarea ia ani de zile, uneori poate o viață și nici atât. Unii nu reușesc nicicând să o tolereze. Nu ne naștem inocenți și puri. Nevoia, lipsa, produc frustrare, agresivitate, violență (în primul rând psihică). O vedem cel mai clar în copiii care fac crize atunci când nu primesc ce vor sau în gelozia/rivalitatea fățișă dintre frați. Însă ea există și în cei care fierb "pe dinăuntru". Mici sau mari, copii sau adulți. Furia, ura și invidia ...

  Există din ce în ce mai multe dovezi care atestă faptul că oamenii pot alege să sufere chiar și de tumori, gripă, ar trită, boli cardiace și multe alte maladii, inclusiv cancer – boli pe care întotdeauna le-au considerat a fi un lucru ce „ți se întâmplă“ pur și simplu. Tratând pacienți cu boli „în fază terminală“, unii cercetători au ajuns să constate că a ajuta pacientul să nu-și dorească boala sub nicio formă este o modalitate de a ameliora maladia ucigătoare. În anumite culturi, exact așa se tratează durerea: prin preluarea puterii absolute asupra creierului de către persoana bolnavă și prin identificarea totală a controlării sinelui cu controlarea creierului. Creierul, care este compus din zece miliarde de părți funcționale, are o capacitate de depozitare suficient de mare pentru a asimila zece informații noi în fiecare secundă. S-a estimat fără exagerare că, de fapt, creierul uman poate stoca o cantitate de informații echivalentă cu o sută de mii de trilioane de cuvinte și c...