De la vrajitorie la podcasturi - Petre Barlea

 

De la vrăjitoare la podcasturi... În 2013, un studiu al Colegiului Psihologilor din România spunea că ”Majoritatea românilor cu probleme psihologice apelează în continuare la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni”. Astăzi (la 10 ani de atunci), lucrurile au evoluat — DAR am observat un nou trend: oamenii ascultă podcasturi de psihologie în loc de a merge la terapie. Acum avem informație din belșug — inclusiv în pastile de 60sec pe Tik Tok, se știe. De-aș avea o foaie de-o sută pentru fiecare situație când oamenii au pus egal între psihoeducație și psihoterapie, v-aș da tuturor celor care citiți vorbele astea.

I-am auzit — literalmente — pe oameni spunând: ”Eu mă vindec mai mult cu podcasturi, citesc cărți, mă uit pe bloguri…” sau ”Ce poate să îmi spună mie ăla, mai mult decât ce citesc eu pe net ?!”.

Nu zic, e foarte bine și să te informezi. Doar că adeseori psihoeducația nu reprezintă nici 5% din procesul intim, complex, profund și personalizat al vindecării.

România a fost precară la multe capitole, dar ne refacem extrem de repede pe multe planuri. Așa că mi-aș dori tare mult să lămuresc diferența între informație și terapie...

Psihoeducația și terapia au roluri diferite, dar complementare în abordarea problemelor emoționale și psihologice. În timp ce educația poate fi valoroasă, ea de obicei nu poate înlocui psihoterapia, din mai multe motive:

1. Au obiective diferite: Psihoeducația are ca scop principal furnizarea de cunoștințe despre afecțiunile de sănătate mentală, strategii de adaptare și tehnici terapeutice. E concepută pentru a crește conștientizarea și înțelegerea. În schimb, psihoterapia se concentrează asupra tratării problemelor printr-o relație terapeutică, abordând problemele profunde și promovând creșterea personală și schimbarea.

2. Tratament individualizat: Terapia e adaptată nevoilor individuale, circumstanțelor și obiectivelor specifice ale persoanei. Terapeuții colaborează cu clientul pentru a dezvolta planul de tratament, care abordează provocările unice ale fiecăruia. Majoritatea terapeuților personalizează intervenția în funcție de profilul de personalitate, nivelul de inteligență și puterea de insight a clientului. Psihoeducația, pe de altă parte, oferă informații generale, care pot să nu fie relevante / eficiente pentru toată lumea.

3. Susținere emoțională: Psihoterapia oferă susținere emoțională și un spațiu sigur pentru client — în care să își exploreze gândurile, sentimentele și experiențele dificile. Cadrul terapeutic și relația (alianța) terapeutică sunt esențiale pentru procesarea emoțiilor și rezolvarea problemelor de profunzime. Psihoeducația, deși informativă, nu oferă susținere emoțională.

4. Schimbarea comportamentului: Psihoterapia se concentrează pe ajutarea clienților să-și identifice & transforme tiparele de gândire și comportament dezadaptative. Le dă instrumente și tehnici pentru gestionarea emoțiilor, dezvoltarea rezilienței și îmbunătățirea sănătății mintale. Psihoeducația poate preda unele dintre acestea, dar nu oferă îndrumare continuă, practică susținută și feedback-ul necesar pentru schimbare.

5. Cazuri complexe: Unele probleme psihologice sunt foarte complexe și pot necesita expertiza unui terapeut sau consilier atestat profesional, cu experiență. Afecțiuni precum depresia severă, tulburările de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările de personalitate necesită adesea psihoterapie pentru a aborda rădăcinile profunde și pentru a oferi suport continuu, personalizat.

6. Evaluare profesională: Psihoterapeuții știu cum să interpreteze evaluări și diagnoze ample (făcute, de regulă, de psihologi clinicieni sau medici psihiatri), care orientează planificarea tratamentului. Ei pot identifica factorii profunzi care contribuie la problemele emoționale și psihologice și pot proiecta intervenții în consecință. Psihoeducația nu poate oferi acest nivel de evaluare profesională.

7. Relația terapeutică: Alianța dintre un client și un terapeut e fundamentală în psihoterapie. Cadrul terapeutic oferă acel spațiu sigur și confidențial în care clienții să se exprime, să își consolideze încrederea, echilibrul și să lucreze la problemele lor. Cadrul terapeutic nu este replicat în cazul psihoeducației.

8. Mecanismele de defensă: negarea, raționalizarea, refularea etc. sunt faimoasele ”mecanisme de protecție” prin care psihicul își ține problemele ferecate într-o fortăreață destul de greu de accesat. Cadrul terapeutic și relația ajută clientul să își conștientizeze aceste defense, apoi îl asistă & ghidează treptat, cu blândețe, dincolo de ele — pe tărâmul necunoscutului, al lucrurilor care ne contrariază, înspăimântă sau provoacă năcaz.

Pe scurt: în vreme ce psihoeducația e esențială pentru creșterea conștientizării, reducerea stigmei și furnizarea de cunoștințe generale despre sănătatea mintală, ea nu poate înlocui, de obicei, psihoterapia.

Sunt recunoscător pentru numărul în creștere al ascultătorilor podcastului — dar, în funcție de cum simțiți, recomand să explorați și opțiunile de terapeuți din orașul vostru. România are destui profesioniști foarte buni în domeniu, și de aceea încerc să fac acea serie de interviuri cu unii dintre ei.

Toate reacţiile:

33