SUA, URSS și spionii PSI

 „Unde-s doi, puterea creşte

Comisarul de poliţie Patrick Price avea 50 de ani când i s-a alăturat lui Swann. Împreună au vizualizat o unitate secretă a Pentagonului, aflată în West Virginia. Price a descris chiar şi etichetele de pe mapele din dulapuri. Oficialii de la Pentagon s-au arătat sceptici, bănuindu-i pe cei doi că au obţinut datele din interiorul unităţii. Dar cei doi clarvăzători au cerut să fie supuşi unei noi experienţe.

Pat Price a descris locul astfel: „Complex subteran, beton armat, uşi din oţel de tip glisant. Văd nişte heliporturi, beton. 30 mile nord faţă de complex este o instalaţie radar cu o parabolică mare şi două parabolice de locaţie rapidă. Noapte, baza este deservită în proporţie foarte mare de femei“. Era vorba de o unitate sovietică din muntele Narodnaya, la nord de Urali. Iar despre noul radar rusesc s-a aflat mult mai târziu. CIA a acceptat adevărul: Price şi Swann văd la distanţă.
O biserică văzută la distanţă

Performanţa lui Price a rămas una din cele mai importante reuşite ale spionajului prin percepţie extrasenzorială. Spionii la distanţă au descris ulterior un submarin al Armatei Roşii, celebrul „Taifun“. Laboratorul de bioelectronică şi bioenergie de la Institutul Ştiinţific de Cercetare din Standford a făcut sute de şedinţe experimentale de vedere la distanţă între anii 1974-1975.

În timpul uneia dintre ele, parapsihologii Harold Puthof şi Russell Targ, care jucau rolul de inductori, au călătorit în Europa Răsăriteană. Ei au încercat să îi transmită în gând tabloul văzut unei persoane care se găsea în partea de nord-vest a statului Visconsin. Receptorul a desenat contururile bisericii gotice, chiar dacă nu avea nici cea mai mică idee despre cum arăta.

Telegraful Puthof-Targ

Experienţele au continuat. Zilnic, timp de cinci zile, la ora 15.00, Puthof şi Targ examinau anumite obiecte într-un oraş oarecare. Impresiile le transmiteau receptorului, care desena imaginile care îi apăreau în minte. Când au comparat rezultatele, coincidenţa s-a dovedit a fi uimitoare.

Studiind datele secrete ale experimentelor, americanii au ajuns la concluzia că un asemenea telegraf mental îşi poate găsi aplicare în serviciile de informaţii. Agentul poate comunica în ce oraş se găseşte transmiţând imaginea unuia din monumentele de arhitectură dinainte stabilite pentru fiecare localitate în parte.

Star Gate, poarta către spionajul psi

Cu toate că rezultatele sunt extrem de confidenţiale, în presă au apărut informaţii despre succesul clarvăzătorilor şi mediumilor în experimente militare. În 1972, s-a înfiinţat proiectul Star Gate (Poarta Stelară) care folosea persoane-emiţători psi, iar din 1977, finanţările au crescut. În ziare au apărut ştiri senzaţionale despre spionii-fantomă care au fost obţinuţi în centrele de cercetare. Se spunea că Swon şi Price şi-au proiectat conştiinţa la distanţe uriaşe, descriind cu un grad mare de exactitate imaginile secrete ale unor arme şi chiar conţinutul unor documente secrete. Ei au pătruns cu mintea în baze militare bine apărate din Rusia, China şi SUA.

Gaura neagră din bugetul SUA

Un membru al Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA, Charles Rowse, a afirmat că este destul de reală posibilitatea unui război psihotronic în care un inamic acţionează asupra soldaţilor printr-un asalt cerebral. El a cerut Casei Albe să îndrepte către asemenea cercetări mai mulţi bani peste cele 6 milioane de dolari pe care îi aloca anual. Această cifră, care până atunci fusese secretă, a provocat o reacţie contradictorie în cercurile ştiinţifice. Fizicianul Martin Gardner a numit bugetul alocat pentru prelucrarea unei arme psihotronice o gaură neagră în finanţe.

Mărturisirile generalului

Generalul Daniel Graham a recunoscut că psi-operatorii au fost folosiţi cu succes în trei cazuri. S-a determinat cu exactitate o bază a submarinelor sovietice, pe care nu au putut să o găsească nici cei mai experimentaţi spioni. Al doilea caz a dus la găsirea coordonatelor a 20 de tunele, săpate de nord-coreeni în apropierea unei zone demilitarizate.

S-au folosit mai folosit persoane cu capacităţi extrasenzoriale pentru aprecierea sistemului de bază al rachetelor MG. Acest sistem presupunea plasarea rachetei între mai multe mine. Inamicul nu ştia din care mină va veni lovitura. Paranormalii însă au ghicit poziţia rachetelor. În urma testelor, pentagonul a decis că sistemul e vulnerabil şi a renunţat la el.”[1]

„Vederea la distanta

Dincolo de aceste controverse, reamintim cititorului ca atat in fostul URSS, mai ales sub conducerea profesorului Leonid L. Vasiliev de la Universitatea din Leningrad (azi Skt.Petersburg), cat si in Statele Unite, dar si in alte tari, s-au desfasurat cercetarii parapsihologice, in cadrul unor institutii finantate de stat, inca din anii 1920-30. In Statele Unite, cercetarea a fost efectuata in locuri precum Universitatea Duke, Universitatea Princeton, SAIC etc.

In 1975 fizicienii Russell Targ si Harold Puthoff de la Institutul de Cercetare Stanford (SRI International) au primit un grant guvernamental de 20 de milioane de dolari pentru „Proiectul Stargate” destinat „vederii la distanta” prin mijloace extrasenzoriale. In aceeasi perioada au devenit cunoscute filmarile, facute la Institutul Uhtomski din Leningrad, in care Nina Kulaghina actiona doar prin telekinezie asupra continutului unui ou, care plutea la doi metri de ea, in apa sarata a unui acvariu. Dupa 30 de minute, ea a expediat galbenusul in-tr-un colt al acvariului si albusul in celalalt.

Ingo Swann, in cadrul experimentelor de la SRI, a reusit sa modifice parametri de functionare ale unui magnetometru ecranat la maximul permis de tehnologia existenta. Cand subiectul s-a concentrat asupra interiorului magnetometrului, semnalul de iesire a fost vizibil perturbat, indicand o schimbare a campului magnetic intern. Au fost observate si alte corelatii ale eforturilor sale mentale cu variatii de semnal. Nici inainte nici dupa vizita sa nu au mai fost constatate asemenea variatii.

Ingo Swann a elaborat tehnici prin care au fost antrenati, la Fort Meade, MD, sute de militari americani „clarvazatori”, care au fost utilizati, pana in 1995 in nenumarate misiuni operative. De pilda, fostul presedinte Jimmy Carter a recunoscut ca o aeronava disparuta in Zair a fost gasita cu ajutorul unui clarvazator care a indicat exact latitudinea si longitudinea.

Dar in acelasi mod au fost localizate si persoane, explorate instalatii militare din URSS, sau au fost urmarite submarinele nucleare care navigau sub calota de gheata a Arcticii. Desi metoda nu avea decat o precizie de 65-90%, ea functiona, chiar daca stiinta noastra inca nu poate oferi o explicatie cum anume.