Dezvoltarea limbajului la copii

 Odată cu creșterea în vârstă a celor mici, părinții devin îngrijorați în legătură cu progresele copiilor lor și, dacă mai au în jur și alți copii de aceeași vârstă, îngrijorarea poate atinge cote înalte. „Oare se dezvoltă normal? Oare va începe să vorbească în curând? Acasă vorbește, oare când va vorbi și cu străinii? Dacă e băiat va vorbi mai greu? Ce ar trebui sa fac?", sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pun părinții.

De la un copil la altul, se pot observa deosebiri importante în ceea ce privește vârsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor și bogăția vocabularului. Fiecare copil este unic, are ritmul sau de dezvoltare psihică iar dezvoltarea limbajului este la pachet cu mulți factori implicați în creșterea și educația copilului.
De exemplu, nu putem cere unui copil sa vorbească, atât timp cat este tratat ca un copil mic, are scutec, bea doar cu biberonul, este alăptat, petrece cea mai mare parte a timpului lipit de mama, ca și cum cordonul ombilical nu este tăiat. În acest context, copilul nu este nevoit sa vorbească, mama fiind cea care face totul pentru copil, acesta nefiind nevoit sa folosească limbajul....„De ce aș vorbi dacă mama știe și înțelege tot ce as vrea sa spun....?”.
Așadar, dezvoltarea limbajului este la pachet cu idea de „băiețel mare” sau „fetiță mare”, situație în care copilul este tratat ca atare, este înzestrat cu încredere și lăsat să facă cât mai multe lucruri singur, i se oferă ajutorul dacă îl cere și nu i se dă cea ce dorește fără ca el să ceară verbal acel lucru.
Nu trebuie să uităm că fiecare copil se dezvoltă diferit, în ritmul său propriu, iar realizarea progreselor care țin de limbaj au loc fie puțin mai devreme, fie puțin mai târziu.

Dezvoltarea limbajului în primul an de viață
 

Până la vârsta de 3 luni, copilul gângurește când este fericit și plânge diferit pentru a-și exprima stări diferite (învățăm să diferențiem plânsul de foame, de oboseală etc). După 3 luni, apare combinarea formelor de comunicare nonverbala (expresii faciale, zâmbete, gesturi), cu cele de comunicare verbală; copilul scoate sunete specifice, ca răspuns la stimularea cu obiecte plăcute sau la apariția unor figuri familiare in jurul sau;  începe sa gângurească. La 3 - 4 luni, poate începe să pronunțe unele vocalele, iar gânguritul devine ceva mai sofisticat, cu sunete mai variate. La 5 - 6 luni, începe să înțeleagă și să practice intonația, coborând și ridicând vocea, adesea ca răspuns la modul în care-i vorbește mama sau tata, unește sunete în diferite silabe ce se repetă (ta, ma, pa). Copilului îi produce plăcere pronunțarea acestor sunete, motiv pentru care poate să le repete la infinit; la 7 - 12 luni, gângurește din ce în ce mai divers, făcând noi combinații de sunete și intonații. Încearcă să te imite și se comportă ca și cum poartă adevărate conversații, sunetele pe care le emite fiind tot mai asemănătoare cuvintelor pe care le aude. Dacă în familie atmosfera este una favorabilă stimulării vorbirii, copilul fiind mereu antrenat în procesul de comunicare, progresele în achiziția și înțelegerea vorbirii vor fi mai rapide.

Atenție: Cereți opinia unui  psiholog/logoped dacă cel mic nu vocalizează până la vârsta de 7 luni!

Dezvoltarea limbajului după vârsta de 2 ani
 

Copilul mic (până la 2 ani). La vârsta de 1 an, copilul începe sa rostească primele cuvinte („mama”, „tata”), lucru care îi permite o mai bună relaționare cu ceilalți. În această perioadă, își dorește să se facă înțeles, motiv pentru care își folosește mimica, vocea, gesturile. La 14 luni, folosește inflexiuni ale vocii (de ex. ridică vocea la sfârșitul unei întrebări) și apelează la limbajul non-verbal pentru a-si completa discursul. La vârsta de 15 luni, începe să utilizeze cuvinte simple pentru a substitui propoziții (de exemplu, spune „sus” pentru a exprima dorința de a fi luat în brațe). În jurul vârstei de 16 luni, te cheamă sa-ți atragă atenția, spunând „mama”, aprobă sau dezaprobă dând din cap și rostește multe sunete formate din consoane, cum ar fi t, d, n. ), ajungând să aibă un vocabular de 10 până la 20 de cuvinte. La 18 - 24 luni, începe să folosească două cuvinte împreună pentru a exprima ceea ce observă (de ex. „mama citește” sau „tati pa”) în timp ce la 24 luni are deja un vocabular de 50 până la 100 de cuvinte, folosind propoziții scurte, cu doua sau trei cuvinte și pronume personale.

Atenție: Cereți opinia unui psiholog/logoped dacă cel mic nu spune niciun cuvânt până la vârsta de 15 luni!

Copilul la 2-4 ani. După vârsta de 2 ani, vocabularul copilului și comunicarea se îmbunătățesc rapid. În jurul vârstei de 3 ani, copilul emite propoziții complete și, în general, corecte din punct de vedere gramatical. Din acest moment, copilul își poate exprima mai bine trebuințele și dorințele, folosind cuvinte pe care învață treptat să le lege între ele. La vârsta de 3 ani, poate purta o conversație simplă despre ceva ce se petrece în jur, având un vocabular de 200 până la 300 de cuvinte. Pune frecvent întrebări simple și folosește propoziții formate din 3 - 6 cuvinte. La vârsta de 3 - 4 ani, printre cuvintele preferate ale copilului, pe care le utilizează frecvent, se află „De ce”, „Ce” și „Cine”. De cele mai multe ori putem înțelege foarte bine ceea ce spune și chiar poate povesti ce s-a întâmplat cât timp a fost singur în încăpere. 

Atenție: Cereți opinia unui psiholog/logoped dacă cel mic, în vârstă de 2-3 ani, repetă întrebările în loc să răspundă la ele. Cereți opinia unui psiholog/logoped dacă în jurul vârstei de 3-4 ani cel mic vorbește bâlbâit deoarece dorește să comunice multe în același timp și continuă să vorbească în acest fel timp îndelungat (peste 6 luni).

Dezvoltarea limbajului după vârsta de 4 ani
 

Copilul la 4 – 8 ani. La 4 - 5 ani, copilul comunică cu ușurință și poate spune o poveste simplă cu început, mijloc și sfârșit în timp ce privește imaginile, poate folosi 4-5 propoziții pentru a descrie o imagine și folosește mai mult de un verb într-o propoziție. La acestă vârstă pronunță în mod corect majoritatea sunetelor, dar poate întâmpina în continuare probleme cu unele consoane: ș, j, ț t, r, s, l, v si z. În jurul vârstei de 6 - 7 ani, poate descrie modul în care două elemente se aseamănă sau se diferențiază, spune singur o poveste fără ajutorul imaginilor și poate detalia conversații sau evenimente din trecut. După vârsta de 8 ani, folosește propoziții complexe în mod corect și este capabil sa poarte o conversație cu un adult.

Atenție: Cereți părerea unui psiholog/logoped dacă în jurul vârstei de 4-5 ani cel mic nu reușește să pronunțe corect unele sunete!