Cabinet Individual de Psihologie Popovici Mircea Petru

  Folosim expresia „Sindromul Stockholm” pentru a descrie situația în care o victimă ajunge să țină la agresorul ei. Originea acestui termen nu este o teorie dintr-un manual, ci un eveniment real și confuz care a avut loc în Suedia, în anul 1973. Totul a început în dimineața zilei de 23 august, când Jan-Erik Olsson, un deținut evadat, a intrat în Kreditbanken din centrul orașului Stockholm, înarmat cu o mitralieră, și a luat ostatici patru angajați, trei femei și un bărbat. Ceea ce trebuia să fie un jaf clasic sau o criză de ostatici s-a transformat într-un experiment psihologic neintenționat care a durat șase zile. Olsson a cerut bani, o mașină și ca prietenul său, Clark Olofsson, un alt infractor celebru, să fie adus în bancă. Poliția a acceptat să-l aducă pe Clark. Cei doi infractori și cei patru ostatici s-au baricadat în seiful băncii. În interiorul acelui spațiu mic, dinamica s-a schimbat radical. Răpitorul, Olsson, deși înarmat, a început să facă gesturi mici de bunătate car...

Există o oboseală care nu este generată de lipsa de vitamine, de alimentație sau de voință. Există o oboseală care vine din interior, dintr-un sistem nervos care a fost prea mult timp în alertă. Aceasta este ”epuizarea psihosomatică”: momentul în care corpul începe să cedeze sub presiunea emoțiilor nerezolvate, a stresului prelungit sau a relațiilor solicitante. Semnele apar treptat, dar sunt consistente: - dificultatea de a te trezi chiar și după multe ore de somn, - senzația de „ceață mentală”, - corp greu, rigid, lipsit de vitalitate, - scăderea toleranței la stres, - anxietate difuză, - infecții frecvente, - lipsă de plăcere sau interes, - hipersensibilitate emoțională, - luctuații ale poftei de mâncare, - dureri apărute „fără motiv”, Nu sunt semne ale „lenei”, ci ”ale unei suprasolicitări cronice a sistemului nervos”. Când corpul obosește psihosomatic, încearcă să ne oprească acolo unde mintea nu a reușit. În psihosomatică, se spune: „Epuizarea apare atunci când corpul începe să s...

Oamenii nu mor din cauza bolilor, așa cum se aude adesea: „A murit de accident vascular cerebral. » „A murit de cancer. » „Diabetul l-a răpus. » „Alzheimerul a ucis-o. » „Avea HIV. » „A murit de ulcer. » „O infecție a răpus-o.” „Tensiunea arterială era prea mare...” Nu. Oamenii mor din cauza stărilor mentale dizarmonice, capabile să ne perturbe armonia interioară și echilibrul hormonal. Aceste stări mentale generează combinații hormonale specifice care produc emoții. Iar când aceste emoții devin cronice, creează un teren propice în care sistemul imunitar nu mai poate să-și facă treaba. Corpul nostru ascultă de creier. Iar creierul, la rândul său, este o antenă: captează frecvențele undelor noastre mentale. Acesta este motivul pentru care înțelegerea este esențială: pentru că ne ajută să ne sincronizăm cu frecvențe mai consistente, mai aliniate cu adevărul corpului nostru. Când găsim frecvența potrivită, nu ne îmbolnăvim. Evităm chiar și anumite „accidente” care, în realitate, sunt ades...

  În anul 1973, psihologul american David Rosenhan de la Universitatea Stanford a organizat un experiment secret care avea să devină un coșmar pentru lumea medicală. Rosenhan a recrutat opt prieteni (trei psihologi, un medic pediatru, un pictor, o casnică și un psihiatru) pe care i-a numit „pseudopacienți”. Aceștia trebuiau să se prezinte la 12 spitale de psihiatrie diferite din SUA, unele de lux, altele sărace și supraaglomerate. Planul era să spună o singură minciună la internare: „Aud o voce în capul meu care spune cuvintele gol, vid sau buf”. În rest, trebuiau să își spună povestea reală a vieții lor, fără să inventeze traume. Rezultatul a fost șocant. Toți cei opt au fost internați imediat. Majoritatea au primit diagnosticul de „schizofrenie paranoică”. Odată ajunși în spital, conform planului, „pacienții” au încetat imediat să mai simuleze orice simptom. S-au comportat perfect normal, au vorbit politicos cu personalul și le-au spus medicilor că vocile au dispărut și că se sim...

  Luis Hernández, un bărbat în vârstă de 55 de ani, a fost mândrul proprietar al „La Casa de Sabores”, un restaurant renumit în orășelul său din sudul Spaniei. Ani, de zile, afacerea sa a prosperat, atrăgând turiști și localnici deopotrivă. În cele din urmă, însă, economia a scăzut, concurența a crescut, iar Luis a început să piardă clienți. Datoriile s-au acumulat și, după luni de luptă, a trebuit să ia decizia dureroasă de a închide restaurantul. A scos localul la vânzare și, în acest proces, nu i-a mai păsat de pasiunea sa de o viață. Disperat și abătut, Luis a încetat să mai frecventeze restaurantul, limitându-se să îl viziteze din când în când pentru a se asigura că totul este în ordine. Într-o zi, însă, în timpul uneia dintre aceste vizite, a dat peste o scenă care i-a schimbat viața pentru totdeauna. În fața restaurantului, într-o noapte rece și ploioasă, a văzut un bărbat neîngrijit, un cerșetor în vârstă de 40 de ani, stând sub un mic acoperiș cu fiica sa, o fetiță de abia...

  ,, Puțini știu că în 1955 Organizația Mondială de Standardizare a decis ca muzica sa fie ascultata de pe frecvența de 440 Hz. Până atunci muzica se asculta la o frecvență ce inducea armonia adică, 432 Hz, vibrație care favoriza aparitia unei dispoziții relaxate și creative, de asemeni avea un impact benefic asupra sănătății. 432 Hz este “muzica” pe armonia naturală, spre deosebire de 440 Hz, ce reprezintă exact opusul și pe care îl regăsim în muzica din zilele noastre în afară de cazul în care se optează pentru revenirea la o frecvență benefică prin folosirea unor softuri dedicate sau prin acordarea instrumentelor muzicale în totalitate benefică șamd. Aceasta vibratie nefirească, dizarmonică la nivel subtil a dus la o stare de război în subconștientul omului și a maselor. Astfel, frecventa de 440 Hz a devenit o arma de control și manipulare în masă, dar și o modalitate foarte eficientă de a ține oamenii într-un permanent stres și limitare a capacităților cognitive tocmai pentru a...