Postări

IULIA HASDEU ........ Copilul genial cu un destin tragic, un fenomen unic al culturii noastre !

  Iulia Hasdeu a fost unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu – academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, fiind fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi a Iuliei Faliciu. Copila a fost botezată cu acelaşi nume ca al mamei, dintr-o mistică tendinţă de contopire a celor două fiinţe apropiate şi ca un semn de suprem omagiu adus soţiei. La vârsta de doi ani, cea alintată „Lilica” vorbea deja limba franceză, iar la împlinirea vârstei de patru ani începuse să scrie. La vârsta de cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum „Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum „Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau „Oaselor lui Ţepeş Vodă“. Remarcabilă a fost contribuţia mamei sale la toate aceste realizări ale copilei, aceasta punându-şi literalmente întreg timpul şi toată energia de care dispunea în sluj
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Educatie nonformala!

  „Dacă tu ai o pâine și eu am un euro, iar eu folosesc euro-ul meu pentru a cumpăra pâinea ta, la finalul schimbului voi avea pâinea, iar tu vei avea euro-ul. Pare un echilibru perfect, nu? A are un euro, B are o pâine, apoi A are pâinea și B are euro-ul. Este o tranzacție corectă, dar doar materială. Acum, imaginează-ți că ai un sonet de Verlaine sau cunoști teorema lui Pitagora, iar eu nu am nimic. Dacă mi le înveți, la finalul acestui schimb, voi învăța sonetul și teorema, dar și tu vei păstra aceleași cunoștințe. În acest caz, nu este vorba doar de un echilibru, ci și de o creștere. În primul caz, am făcut un comerț; în al doilea caz, am împărtășit cunoștințe. Iar pe când bunurile se consumă, cultura se extinde la infinit.” Michel Serres, filosof francez 1/09/1930 - 1/06/2019
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce este bine să ai sub pernă în noaptea de Mihail și Gavriil pentru bunăstare și sănătate

  Noaptea dedicată Sfinților Mihail și Gavril, celebrată în fiecare an pe 8 noiembrie, reprezintă un moment plin de semnificație în cultura românească, fiind marcată de tradiții și credințe ce datează din vremuri vechi. Această sărbătoare este un omagiu adus celor doi arhangheli, considerați protectori ai credinței și veghetori ai celor care duc o viață cinstită. În folclor, noaptea de dinaintea sărbătorii este privită ca fiind plină de magie, iar obiectele puse sub pernă au, potrivit credinței populare, puterea de a influența destinul. Busuiocul sub pernă – simbol al protecției și al iubirii Unul dintre obiceiurile cele mai răspândite este acela de a pune frunze de busuioc sub pernă. Acest ritual simbolizează puritatea, protecția divină și atragerea iubirii adevărate. Busuiocul, plantă considerată sacră în tradiția creștină și folosit la sfințirea apei, este asociat cu diverse ritualuri bisericești. Legenda spune că tinerele nemăritate care dorm cu busuioc sub pernă în această noapte
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Oamenii sunt ca anotimpurile.

Unii sunt vioi, fragili, plini de speranță. Au un parfum amețitor, te „îmbată” doar stând alături de ei. Au energie și muguri, mii de muguri. Flori mărunte și delicate. Au răceala ultimelor zăpezi și căldura blândă a soarelui. Au tandrețe. Sunt oamenii - primăvară. Alții sunt aprigi, fierbinți, vulcanici, plini de pasiune. Le simți arșița în obraji și pe buze. Au culoare, parfum discret, au toropeala soarelui de amiază și irascibilitatea furtunilor de vară. Ei sunt oamenii - vară. Oamenii melancolici, visători, oamenii care au în ei un iz de tristețe, de speranță ruptă și înnodată de prea multe ori. Oameni plini de culoare, de parfum amețitor de fructe coapte, oameni cu brațe deschise printre care se strecoară lumina. Nu orice fel de lumină, o lumină blândă, caldă. Oameni calzi, roditori, dar cu ploi reci, năvalnice și persistente. Oamenii - toamnă. Şi mai sunt oamenii luminoși dar reci, probabil au luptat cu prea multe dezamăgiri și își păstrează restul de căldură doar în
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Școala nu e parc de distracție.

Profesorii nu sunt animatori, nici clovni. Credeți-mă, nu vreți entertaineri, vreți profesori buni. Copiii progresează doar provocați, cu rigoare, cu reguli, cu respect...cu dat de greu. Școala nu e locul unde copilul trebuie doar să râdă, să se distreze, să facă numai ce-i place, să dea pe "emisiunea" preferată. Observ un trend așa care îndeamnă, dictează chiar, să ne dăm peste cap noi adulții ca celor mici să le fie cald, ușor și bine. Să nu cumva să fie deranjați de vreo cerință care-i pune la treabă. Ba chiar indicat să le facem noi deja treaba pe jumătate și-apoi să continue ei ce mai e de continuat. Pe jumătate sau chiar pe de-a-ntregul, că, deh, se uită ei ca la spectacol și învăța. Că doar copiii din ziua de azi sunt muuult mai deștepți decât eram noi. Și, atenție, spectacolul trebuie să fie pe placul lor, musai pe placul lor. Deci dați-vă peste cap să găsiți mereu și mereu scene noi de spectacol. Că ei se plictisesc ușor, n-au răbdare. Și schimb
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce ne învață mitul lui Sisif despre absurditatea existenței?

Imagine
  Descoperiți reflecția lui Albert Camus care ne provoacă percepția asupra vieții. În centrul filosofiei existențialiste se află o imagine puternică și descurajantă: cea a regelui Sisif, condamnat să împingă o piatră uriașă în sus, doar pentru a o vedea rostogolindu-se din nou în jos, repetând această sarcină inutilă pentru eternitate. Acest mit, preluat din mitologia greacă și revitalizat de filosoful francez Albert Camus în eseul său "Mitul lui Sisif", a devenit un simbol durabil al luptei omului împotriva inutilității și absurdității existenței. În mitologia greacă, Sisif a fost un rege viclean și sfidător care i-a înșelat pe zei în mai multe rânduri. Viclenia și aroganța sa i-au adus în cele din urmă o pedeapsă eternă impusă de Zeus: trebuia să împingă un bolovan uriaș până în vârful unui deal, pentru ca apoi bolovanul să se rostogolească înapoi în jos, forțându-l să o ia de la capăt, într-un ciclu nesfârșit de efort și eșec. Albert Camus preia acest mit în eseul său pent
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ȘTIAȚI CĂ MITUL PEȘTERILOR LUI PLATON DEZVĂLUIE NATURA REALITĂȚII NOASTRE?

Imagine
Descoperiți alegoria care ne provoacă percepția asupra lumii. În Cartea a VII-a din Republica, Platon prezintă una dintre cele mai faimoase și profunde alegorii ale filosofiei occidentale: Mitul Peșterii. Această poveste nu este doar o narațiune fascinantă, ci și un instrument puternic pentru înțelegerea teoriei cunoașterii și a percepției realității, concepte centrale în gândirea platoniciană. Imaginați-vă o peșteră întunecată în care un grup de prizonieri au fost înlănțuiți împreună încă de la naștere. Acești prizonieri sunt imobilizați în așa fel încât nu se pot uita decât la un perete din fața lor. În spatele prizonierilor se află un foc și, între foc și prizonieri, o potecă ridicată. Pe această potecă trec oameni care transportă obiecte și figuri de diferite forme, care aruncă umbre pe peretele pe care prizonierii îl pot vedea. Pentru acești prizonieri, aceste umbre sunt singura realitate pe care o cunosc. Umbrele din peșteră simbolizează ignoranța și percepția limitată a celor ca
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe