Femeile pot fi fatale!
--Femeile pot fi fatale, domnule! Și nu doar atât, ele pot fi letale sau, și mai rău, mortale. Nu e o glumă, s-a sesizat lumea încă din cele mai vechi timpuri. De la preistorica aia păroasă care îți împingea o tarantulă cu bățul sub pătură dacă îi spuneai că a slăbit (în preistorie funcționa invers treaba cu vergeturile), până la spionajul din ziua de azi care îți trimite niște dudui de plângi cu vorbe, doar ca să te trezești mort lângă ele, de dimineață.
Niciunele nu au fost însă ca alea din India antică. Sau, cel puțin, așa se zice. Luați cu puțină sare informația, posibil să fie doar un mit, dar e de datoria noastră să știm despre ce e vorba, ca să ne ferim în caz că vedem vreo bunăciune că se dă la noi. Dar, ca să nu o lungim cu preludiul postării, iată despre ce este vorba!..
Undeva la secolul al IV-lea î. Hr., prin scrierile vechi indiene apar niște informații despre o practică tare dubioasă, pentru crearea unor asasini de mare efect.. Cică ăia alegeau fete tinere, din primii ani de viață (unele erau alese după nu știu ce semne din zilele de naștere, zodii, drăcii din astea de nu le mai crede nimeni) și le antrenau. Cum le antrenau?. Zice-se că le făceau o dietă bazată pe tot felul de otrăvuri și antidoturi. Practică numită mitridatism, după numele regelui Mitridates al VI-lea Eupator din Pontus, care lua otravă pentru a deveni imun la otrăviri.. Vishakanya le zicea la fetele despre care vorbim.
Pe lângă asta, le antrenau în arta seducției și a amorului cu năbădăi, de știau Kama Sutra pe de rost, ba puteau chiar să o completeze acolo unde autorul omisese cine știe ce poziții îmbârligate, doar pentru experți. Din cauza otrăvurilor ingerate, multe nu mai prindeau adolescența. Dar alea care o prindeau aveau deja toate fluidele corporale atât de toxice, încât te puteau omorî după o simplă partidă de-a porcul cu două spinări și opt picioare. Practic, erau niște bombe subțiri, cu sâni și picioare lungi, pe care, dacă nu erai avizat, le vedeai o singură dată fără haine în toată viața ta.
Dacă nu mergea cu seducția, ele nu disperau. Puteau intra în vorbă cu tine și, cât le explicai tu cum este cu dihotomia dintre ontic și neontic, în literatura sanscrită cu teme politico-economice a prim-ministrului Chanakya din timpul domniei lui Chandragupta (tipul ăsta chiar a scris despre fetele astea în premieră, nu degeaba îl menționez), ele îți strecurau niscai otravă în cupa cu băutură, în gogoașă, în perna pe care te așezai și te înțepai strategic într-un ac scăpat aiurea... găseau ele soluții, nu trebuia să îți faci griji pentru asta..
Partea dubioasă rău, că nu scăpați de grecii antici nici aici, este că inclusiv Alexandru cel Mare ar fi fost vizat de o gagică din asta. Zice o ipoteză conspiraționistă că regele Porus, după ce și-a furat-o în bătălia de la Hidaspes, ar fi trimis o agentă ca să îl seducă pe Alexandru. Ba, unii merg chiar mai departe și zic că fix de la una i s-ar fi tras, că o luase cu el în Babilon ca să o chițăie. Eu zic să nu puneți botul chiar la toate informațiile astea, dar e bine de știut până unde merge imaginația unora..
Ei, și mai apare o informație. Cum că Aristotel, băiat citit, aflase de duduile astea, ba chiar i-ar fi trimis o scrisoare lui Alexandru ca să îl avertizeze să nu facă sex cu cine știe ce piese prin India, nici să se lase tratat de doctorii lor. Informația asta apare în două surse. Gesta Romanorum și Secretum Secretorum sau Secretul Secretelor. Prima a fost scrisă prin secolul al XIII-lea, deci nu punem bază prea mare pe ea.
A doua nu se știe când s-a scris, dar cea mai veche mențiune vine din secolul al IX-lea, și e o copie siriană, făcută cică după una grecească..
E vorba despre așa-zisele scrisori trimise de Aristotel lui Alexandru, strânse într-o culegere.
Eu am găsit niște informații într-un studiu din 1929, scris de Dr. Sir Ervad Jivanji Jamshedji Modi, un învățat indian din sec XIX-XX care a scris peste 70 de cărți și sute de tratate. Doxă era, deci ne bazăm pe ce spune. Ei, și zice omul că toată culegerea asta a fost găsită și tradusă de un tip pe nume Yahya ibn Batriq (Ioan fiul lui Patricius), care ar fi descoperit-o într-un fost templu al lui Asclepios. Și acolo apare informația despre Aristotel, Alexandru și gagica letală..
Numai că, ghinion, nici în literatura indiană, nici în aia greacă, nu există vreo mențiune similară. Plus că, autorul face o gafă și menționează ceva despre jocul de șah care, să ne fie cu iertare, nu exista pe vremea lui Aristotel. Cel mai probabil, este o poveste scornită prin Persia, că și ăștia aveau un fetiș cu Alexandru cel Mare, nu doar grecii și indienii..
În concluzie, asta este. Femeile fatale ar fi fost duse la perfecțiune în India, pentru prima dată în istorie. Nu l-au mătrășit pe Alexandru Macedon dar îți ofereau o moarte rapidă, fără dureri, ba chiar în timp ce erai cel mai fericit bărbat din lume, și nu te mai gândeai decât cum să te dai mare la o bere cu băieții. Asta înseamnă perfecțiune și lipsa oricăror sentimente din partea asasinului. Ia gândiți-vă, dacă prindea asasina boală pe tine? Te mai omora rapid?. Nuuu, taică. Se mărita cu tine. Acolo să vezi moarte lentă, în chinuri. Nu bat apropouri, chiar așa zice la cronicile vechi. Cică minim șase luni te ținea până te omora, cu doze mici de otravă, cu antidoturi, de vorbeai singur până îți dădeai seama unde ai greșit față de ea...
Comentarii
Trimiteți un comentariu