Tulburarile de somn

 Cercetătorii au început studiile aprofundate privind somnul începând cu anii 1970. Până acum au fost identificate peste 100 de tulburări diferite de somn. Pe lângă insomnie (care reprezintă cea mai frecventă tulburare a somnului), ce se manifestă prin dificultatea de a adormi şi de a dormi fără treziri dese, cele mai importante categorii de afecţiuni sunt hipersomnia şi parasomnia.

Parasomniile sunt tulburări perturbatoare ale somnului care pot apărea în timpul trezirilor din somnul REM sau a trezirilor parțiale din somnul non-REM. Parasomniile includ coșmaruri, terori de noapte, somnambulism, treziri confuzive și multe altele.

Coșmarurile

Sunt evenimente care pot provoca sentimente de frică, teroare și/sau anxietate. De obicei, persoana care are un coșmar este trezită brusc din somnul REM și este capabilă să descrie conținutul detaliat al viselor. Revenirea la somn este, de obicei, dificilă. Coșmarurile pot fi cauzate de mai mulți factori, printre care anxietate, pierderea unei persoane apropiate sau reacțiile secundare la un anumit medicament.

O persoană care se confruntă cu pavor nocturn se trezește brusc din somn într-o stare de spaimă, dar este confuză și se află în imposibilitatea de a comunica. Aceste persoane nu răspund la stimulii sonori și este dificil să se trezească pe deplin. Pavorul de noapte durează aproximativ 15 minute, după care persoana aflată în această stare se prăbușește și pare să adoarmă. Oamenii care au pavor nocturn nu își amintesc evenimentul în dimineața următoare. Pavorul nocturn este similar cu coșmarurile, dar apare în timpul somnului profund. Persoanele care suferă de pavor nocturn se pot pune în pericol pe ele însele sau pe alții din cauza mișcărilor dezordonate ale membrelor. Pavorul nocturn este destul de frecvent la copiii între 3 și 8 ani. Copiii cu pavor nocturn vorbesc adesea în somn sau pot avea un comportament de somnambul. Această tulburare de somn, care poate avea agregare familială, poate apărea și la adulți. Tensiunea emoțională puternică și/sau consumul de alcool pot crește incidența pavorului nocturn în rândul adulților.

Trezirile confuze

Apar atunci când o persoană este trezită dintr-un somn profund în prima parte a nopții. Această tulburare, care este, de asemenea, cunoscută sub numele de „inerție excesivă de somn” sau „beție de somn”, implică o încetinire exagerată a fenomenului de trezire. Persoanele care suferă de tulburări de trezire confuzive reacționează lent la comenzi și pot avea probleme în a înțelege întrebările care le sunt adresate. În plus, persoanele cu trezire confuză au adesea probleme cu memoria pe termen scurt, practic ei nu au nicio amintire a trezirii în ziua următoare.

Tulburarea de mișcare ritmică din timpul somnului

Apare mai ales la copiii sub 1 an.Un copil poate să stea întins, să ridice capul sau partea superioară a corpului și apoi să-și lovească puternic capul de pernă. Această tulburare a mișcării ritmice, care a fost denumită și „lovirea capului”, poate implica și alte mișcări cum ar fi balansarea mâinilor și a genunchilor. Tulburarea apare chiar înainte ca o persoană să adoarmă. Această tulburare a somnului este o tulburare a fazelor de trecere somn-trezire.

Vorbitul în somn

Deși de obicei este inofensiv, vorbitul în somn poate fi deranjant pentru partener sau membrii familiei persoanelor care suferă de această tulburare. Cuvintele rostite în timpul somnului pot fi scurte și pot implica sunete simple sau discursuri lungi ale persoanei care doarme. O persoană care vorbește în timpul somnului nu are nicio amintire a acțiunilor sale. Tulburarea poate fi cauzată de diverși factori externi, inclusiv febră, stres emoțional sau poate fi generată de alte tulburări ale somnului.

Crampele nocturne ale piciorului

Sunt contracții bruște, involuntare, cel mai frecvent ale mușchiului triceps sural, în timpul nopții sau a perioadelor de odihnă. Senzația de crampe poate dura de la câteva secunde până la 10 minute, dar durerea poate persista o perioadă mai lungă. Crampele nocturne ale piciorului sunt întâlnite la populațiile de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, dar se pot manifesta oricând. Crampele nocturne ale piciorului diferă de sindromul picioarelor neliniștite, deoarece acesta din urmă nu implică, în general, apariția crampelor sau durerii. Cauza apariției crampelor nocturne ale piciorului nu este încă cunoscută. Pot să apară fără un eveniment declanșator, în timp ce alte cauze care pot conduce la apariția crampelor piciorului pot fi legate de sedentarism, deshidratare, de o elongație musculară sau tulburări structurale (cum ar fi piciorul plat sau alte malformații ale piciorului). Extensia musculară, exercițiile fizice și aportul adecvat de apă pot ajuta la prevenirea apariției crampelor piciorului.

Paralizia de somn

Persoanele cu paralizie de somn nu sunt capabile să-și miște corpul sau membrele, fie atunci când dorm, fie în perioada de trezire. Scurte episoade de paralizie parțială sau completă a mușchilor scheletici pot să apară în timpul acestei tulburări. Paralizia somnului poate avea caracter ereditar, dar cauza efectivă care conduce la apariția acestei probleme nu este cunoscută. Este în general inofensivă, dar persoanele care se confruntă cu paralizia de somn sunt adesea înspăimântate, pentru că nu știu ce se întâmplă cu organismul lor. Un episod de paralizie a somnului este deseori încheiat de un sunet sau de o atingere, practic această paralizie este stopată de un stimul exterior. În câteva minute, persoana cu paralizie de somn este capabilă să se miște din nou. Tulburarea poate să apară o singură dată în timpul vieții sau poate fi un fenomen recurent.

Aritmiile

O aritmie cardiacă – termenul medical pentru un ritm cardiac neregulat – este o schimbare a frecvenței normale a contracțiilor inimii. Persoanele care suferă de boală arterială coronariană și care au nivelul de oxigen din sânge redus, prin respirație dezordonată în somn, pot prezenta riscul unor aritmii care au loc în timpul somnului REM. Tratamentul cu oxigen cu presiune pozitivă (CPAP) poate reduce acest risc.

Tulburări ale somnului în fază REM (RBD)

Persoanele care au mișcări rapide ale ochilor (REM) sau alte tulburări de comportament ale somnului reacționează la apariția viselor dramatice și/sau violente din timpul somnului REM. Somnul REM implică o stare de paralizie a corpului (atonia), dar persoanele cu această afecțiune mișcă corpul sau membrele în timp ce visează. De obicei, RBD apare mai frecvent la bărbații în vârstă de 50 de ani sau mai mult, dar tulburarea poate apărea, de asemenea, la femei și la tineri. Diferă de somnambulismul și teroarea de somn, prin faptul că persoana poate fi ușor trezită și își poate aminti detaliile vii ale visului. În diagnosticul și tratamentul RBD, trebuie eliminate afecțiuni neurologice care pot fi potențial grave. Polisomnografia (testele de somn) și tratamentele medicamentoase pot fi implicate în diagnosticarea și tratamentul acestei tulburări.

Scrâșnirea dinților (sleep bruxism)

Implică involuntar, inconștient, măcinarea excesivă sau încleștarea dinților în timpul somnului. Poate să apară împreună cu alte tulburări de somn. Sleep bruxismul poate duce la probleme, inclusiv uzura anormală a dinților și disconfortul muscular al maxilarului. Severitatea bruxismului poate varia de la ușoară până la severă, putând provoca deteriorări dentare. În unele cazuri, scrâșnirea poate fi împiedicată prin utilizarea unui dispozitiv de protecție a gurii.

Somnambulismul

Persoanele care suferă de această tulburare efectuează activități motorii automate simple sau complexe, precum mișcări, mers sau vorbire, în timpul somnului fără a fi conștiente. Somnambulismul se interpune între fazele 3 și 4 ale somnului, respectiv în etapa somnului lent. Somnambulismul are o frecvență mai mare în rândul copiilor și adolescenților și se estimează că 19% din populația mondială experimentează această tulburare în forme mai pronunțate sau mai ușoare. În general, episoadele de somnambulism sunt izolate dar sunt și persoane (între 1 și 6%), care prezintă episoade de somnambulism în mod repetat.

Cauza producerii acestor tulburări nu este pe deplin elucidată, iar tratamentul pentru somnambulism nu este necesar în general. În situația în care această tulburare cauzează somnolență excesivă în timpul zilei sau implică acțiuni cu grad ridicat de pericol, care amenință siguranța pacientului, psihiatrul poate prescrie anumite tipuri de antidepresive sau benzodiazepine. În cazul în care parasomnia este asociată cu o altă afecțiune medicală, tratamentul acesteia conduce și la dispariția tulburării de somn. Unele din aceste peregrinări pot fi lipsite de pericole, precum așezatul pe pat, mersul la baie sau curățarea unor obiecte. Uneori însă, acțiunile somnambulului pot fi periculoase, precum gătitul, conducerea unor autovehicule, violul, gesturile violente, furtul unor obiecte, sau poate chiar și o crimă.