Prin concentrare antrenăm mintea să fie mult mai clară şi mai pătrunzătoare

 Dacă ne concentrăm asupra acţiunilor noastre, suntem capabili să le efectuăm mai eficient şi să ne reamintim detaliile asociate lor. Majoritatea lipsurilor sunt cauzate de faptul că, în primul rând, nu manifestăm atenţia cuvenită în momentul când noi acţionăm.

Prin concentrare antrenăm mintea să fie mult mai clară şi mai pătrunzătoare, indiferent ce am face, şi-i oferim spaţiul necesar pentru a se întoarce spre interior şi a vedea ce există acolo. Puterea mentalului este fără limite. Cu cât este mai concentrat, cu atât este mai puternic; aceasta se poate obţine printr-un antrenament susţinut.

O stare de concentrare mentală perfectă implică focalizarea întregului potenţial al atenţiei asupra obiectului ales, o perioadă determinată de timp, fără a forţa sau a lăsa să apară o stare de tensiune mentală.

Acest proces este analog fenomenului de focalizare a luminii solare printr-o lentilă: puterea razelor solare adunate într-un singur punct creşte enorm faţă de cea a razelor solare dispersate. Dacă, totuşi, lumina este perfect focalizată, dar procesul durează foarte puţin, rezultatele sunt foarte slabe sau chiar nule, focalizarea trebuind menţinută continuu o anumită perioadă de timp pentru ca efectele să fie sesizabile (spre exemplu, aprinderea unei bucăţi de lemn).

În mod similar, concentrarea trebuie menţinută o perioadă de timp suficient de mare pentru a permite declanşarea procesului de rezonanţă cu energiile cosmice corespondente şi transferul acestei energii în fiinţa dvs., iar, odată cu ea, a informaţiilor şi a sentimentelor privitoare la obiectul concentrării.

Respiraţia – cel mai simplu obiect de concentrare

Pentru a putea fi controlată cu ușurință, mintea are nevoie să aibă ceva asupra căruia să se focalizeze. Ori de câte ori atenţia este abătută din cauza gândurilor nepoftite, a oboselii sau a plictiselii, ea trebuie readusă blând, dar cu fermitate, asupra obiectului de concentrare.

Practic, acest obiect poate fi absolut orice; totuşi, mai cu seamă în etapele iniţiale de meditaţie, este recomandabil să fie ceva simplu şi/sau ritmic.

Un astfel de obiect este respiraţia. Respiraţia este atât simplă, cât şi ritmică, o permanentă intrare şi ieşire, ridicare şi coborâre, flux şi reflux. În plus, deoarece respiraţia ne însoţeşte permanent, ea nu deţine asocieri personale specifice. Este fundalul vieţii, vital pentru însăşi existenţa noastră, totuşi, ne-am obişnuit atât de mult cu ea, încât nu îi mai acordăm importanţa cuvenită.

Exerciţiu: Concentrează-te pe respirație

Așează-te într-un loc liniştit pe un scaun cu spătar, având coloana vertebrală dreaptă, cu palmele pe coapse şi tălpile pe sol. Concentrează-ți atenţia asupra respiraţiei şi menţine-o acolo, refuzând să te laşi distras de gânduri ori de evenimente exterioare.

Simţi aerul inspirat, observi scurta pauză dintre inspiraţie şi expiraţie, după care simţi aerul expirat şi, din nou, observi o scurtă pauză, de data aceasta între expiraţie şi inspiraţie.

Nu interveni în ritmul natural al respiraţiei, mărind sau scurtând una din etapele ei ci, pur şi simplu, lasă ca respiraţia să se desfăşoare firesc, natural, devenind tot mai calmă pe măsură ce corpul şi mintea ta se relaxează în meditaţie.

Dacă ești la început, limitează durata unei şedinţe la 5-10 minute. Urmărește că şedinţele să se desfăşoare zilnic la aceeaşi oră. După mai multe săptămâni, extinde cele 5-10 minute la 15-20 de minute; totuşi nu forţa niciodată.

A te concentra nu înseamnă a scrâşni hotărât din dinţi. Înseamnă a rămâne liniştit cu tine însuţi şi, cu toate că necesită un anume gen de disciplină, aceasta are mai puţine legături cu rigiditatea decât cu flexibilitatea.

Atenţie: în mod inevitabil, până când nu vom dobândi un anume grad de măiestrie, vom fi asaltaţi de gânduri şi emoţii, pe care trebuie să le lăsăm să treacă prin conştiinţă şi dincolo de conştiinţă, aidoma unor nori reflectaţi în apă.